LUMINA DE AVARIE

Incepe noul an

2011-01-19T12:21:00.001+02:00

La multi ani tuturor!

Joi, de la ora 16, va avea loc prima noastra intalnire din acest an la Okian! Va asteptam!

VEŞTI DIN NOU NOI

2010-12-09T22:34:00.002+02:00

Ieri, 8 12 2010, a avut loc prima întâlnire din acest an universitar a cenaclului PUR ŞI SIMPLU în npua locaţie, CASA BACIU. Au participat doar şase persoane, dar sperăm ca pe viitor să se - cel puţin - dubleze numărul celor interesaţi.
De citit, a citit Andrei Dosa, iar de comentat, am comentat noi, Bogdan, Sânziana, Roxana, Alida şi Daniel. Doamnele drăguţe de acolo ne-au făcut şi poze. :)
A fost o seară plină de discuţii cel puţin interesante. Vă aşteptăm să luaţi parte şi voi, toţi cei interesaţi! Chiar dacă doriţi doar să ascultaţi poezie, nu neapărat să participaţi activ la discuţii.

Astăzi, 9 12 2010, a avut loc o nouă întâlnire a LUMINII DE AVARIE. Miruna şi Alex nu au venit. Însă temele au sunat foarte fain! Suntem mândri să observăm o îmbunătăţire a scrisului şi la cei nou-veniţi. Bianca ne-a plăcut cel mai mult astăzi. :)

TEMA PENTRU DATA VIITOARE: o poezie din perspectiva unui obiect.

NU UITAŢI, MAI SUNT DOUĂ ZILE PENTRU ÎNSCRIEREA LA TABĂRĂ! HAIDEŢI, VA FI O EXPERIENŢĂ PE CARE NU O VEŢI REGRETA!

PRELUNGIRI... fara 11 metri. :)

2010-12-05T22:56:00.002+02:00

PERIOADA DE INSCRIERI PENTRU TABARA S/A PRELUNGIT PANA IN DATA DE 12 DECEMBRIE, ORELE 17! GRABITI-VA, MAI SUNT DOAR CATEVA LOCURI!

IMPORTANT!

2010-12-01T22:25:00.001+02:00

JOI, 2 12 2010, NU ARE LOC ATELIERUL, DEOARECE TREBUIE SA FUG PANA LA BUCURESTI!

IMI CER SCUZE!

HAIDETI, INSCRIETI-VA LA TABARA, E SI MAI IEFTIN DECAT ANUL TRECUT SI MAI SUNT DOAR CATEVA ZILE!

:)

COMUNICAT

2010-12-01T00:20:00.004+02:00

MAI SUNT DOAR CÂTEVA ZILE PENNTRU ÎNSCRIERE, VĂ AŞTEPTĂM!

Noutăţile sunt:

- am negociat, iar preţul pt cazare şi masă este de 400 LEI

- invitaţii s-ar părea că sunt:

prozatorul DANIEL VIGHI din Timişoara (http://www.danielvighi.ro şi http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Vighi)

dramaturgul ALINA NELEGA de la Târgu Mureş(http://ro.wikipedia.org/wiki/Alina_Nelega)

poetul ANDREI BODIU (http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Bodiu)

Credeţi-ne, sunt FOARTE TARI! Va mai fi un invitat, încă nu îi anunţăm numele...

PENTRU DETALII, NU EZITAŢI SĂ NE CONTACTAŢI!

Am fost şi în "Andrei Mureşanu"...

2010-11-24T23:26:00.003+02:00

A fost o întâlnire mai mult decât plăcută cu elevii şi profesorii de specialitate ai acestui liceu.
O să vedem în timp dacă dă şi roade... :)

Ataşăm câteva imagini, sperăm noi, grăitoare...

VEŞTI

2010-11-23T22:30:00.003+02:00

ÎN PRIMUL RÂND, MÂINE, 24 NOIEMBRIE, ÎNCEPÂND CU ORELE 14, VOM SUSŢINE UN RECITAL URMAT DE O DISCUŢIE DESPRE LITERATURA CONTEMPORANĂ ÎN LICEUL "ANDREI MUREŞIANU" (FOSTUL PEDAGOGIC)!

TOT MÂINE, 24 NOIEMBRIE, AVEM DOUĂ LANSĂRI DE CARTE:

GHEORGHE IOVA - EXCURSIE ÎN PLINĂ DESFĂŞURARE - DE LA ORA 16, LA CASA BAIULESCU

IOANA PÂRVULESCU - CARTEA ÎNTREBĂRILOR - DE LA ORA 18, LA CĂRTUREŞTI

VĂ AŞTEPTĂM ALĂTURI DE NOI!

P. S.

BINEÎNŢELES CĂ JOI ARE LOC O NOUĂ ÎNTÂLNIRE A ATELIERULUI NOSTRU LA OKIAN, ÎNCEPÂND CU ORA 16!

A, ATENŢIE, CENACLUL LITERELOR NU SE ŢINE MÂINE DEOARECE SUNT LANSĂRILE MAI SUS AMINTITE!

MARATON

2010-11-19T23:27:00.002+02:00

Luni, 22 NOIEMBRIE, are loc MARATONUL DE POEZIE DE LA BRASOV!

VA INVITAM!

ALTE NOUTĂŢI

2010-11-16T21:17:00.002+02:00

JOI, 18 NOIEMBRIE, ÎNCEPÂND CU ORA 13: 30, VOM AVEA UN RECITAL ÎN COLEGIUL "ANDREI BÎRSEANU" (FOSTUL ECONOMIC)! RECITALUL DE POEZIE VA FI URMAT DE O DICUŢE INFORMAL DESPRE LITERATURA CONTEMPORANĂ SAU CE SE SCRIE AZI.

VOR URMA RECITALURI ÎN PRINCIPALELE LICEE BRAŞOVENE, AŞA CĂ, AŞTEPTAŢI-NE!

TABĂRĂ!

2010-11-15T08:15:00.003+02:00

ASTĂZI, 15 NOIEMBRIE 2010, ÎNCEPE PERIOADA DE ÎNSCRIERE LA TABĂRA DE CREAŢIE LITERARĂ "LUMINA DE AVARIE", EDIŢIA A III-A, PERIOADĂ CARE SE VA ÎNCHEIA ÎN DATA DE 5 DECEMBRIE, ORELE 17! TABĂRA VA AVEA LOC ÎNTRE 17 ŞI 21 DECEMBRIE! LA FEL CA ŞI ANII TRECUŢI, CONDIŢIILE VĂ SUNT CUNOSCUTE, PARTICIPANŢII TREBUIE SĂ FIE PESTE 14 ANI ŞI TREBUIE SĂ TRIMITĂ CÂTEVA TEXTE CREAŢIE PROPRIE LA ADRESA luminadeavarie@gmail.com, cu specificaţia "pentru tabără", alături de câteva cuvinte despre sine şi despre ce ar prefera, ATELIERUL DE POEZIE ŞI PROZĂ sau cel de SCRIERE TEATRU.

CU ALTE DETALII VOM REVENI ÎN CURÂND!

Aducere la ziD

2010-11-12T11:52:00.002+02:00

Ziua bună tuturor!

După cum mulţi dintre voi deja ştiu, Atelierul de Creaţie Literară LUMINA DE AVARIE şi-a reluat activitatea acum trei săptămâni.
Ne-am întâlnit prima oară într-un număr destul de restrâns, însă ne bucurăm de şi salutăm prezenţa mai multor tineri - sperăm noi deja - membri. Astfel, la cea de-a treia întâlnire putem spune că grupul nostru totalizează momentan 10 membri. Ca şi la Facultatea de Litere, după cum bine observa scriitorul Cristian Teodorescu într-o conferinţă recentă, şi la noi la Atelier numărul fetelor este net superior celui al băieţilor, dar acesta nu poate fi decât un lucru îmbucurător!
După primele întâlniri, am hotărât de comun acord că ne vom ocupa anul acesta mai întâi de poezie, apoi de proză. Tocmai de aceea, am întocmit un program în şapte paşi sau şapte săptămâni - pentru care ne-am inspirat din tehnica de realizare a unui atelier asemănător la o Universitate americană - pentru a ajunge la un rezultat parţial - acela ca fiecare membru să fie capabil de a realiza o poezie contemporană măcar în ce priveşte partea dimensiunea formală a ei (ne referim în special la CUM, nu neapărat la CE).
Aşadar, primul pas a fost să găsim fiecare SUBIECTE interesante în viaţa noastră, subiecte care merită relatate mai departe şi ar avea ceva de spus cititorilor. Deci prima temă a fost aceasta, scrierea unui poem pe un subiect interesant din propria viaţă. În acest caz, am pus accentul pe faptul că propria experienţă este cel mai bun ajutor în a scrie ceva bun şi care să îi intereseze şi pe alţii.
Un al doilea pas a fost scrierea din perspectiva unei PERSOANE diferite. Această a doua temă a dat mai mari bătăi de cap membrilor grupului nostru tocmai din cauta dificultăţii subliniate încă de la început - este foarte greu să vezi realitatea prin ochii altuia, este foarte greu să te fereşti de descrierile din afară, încercând să intri totalmente în pielea celuilalt, pe principiul aristotelic al măştii. Aşadar, tema a fost scrierea unui text poetic din perspectiva unei alte persoane.
Al treilea popas l-am făcut în lumea POVEŞTILOR. Surprinzător pe cât ar părea, dar nu al poveştilor clasice, al basmelor sau poveştilor cu zâne, ci într-o lume a poveştilor din viaţa noastră. O amintire din copilărie, o amintire din viaţa recentă, o poveste care merită ascultată şi pe care îţi doreşti să o spui şi altora, cam acesta a fost ţelul acestei cea de-a treia întâlnire a noastră. Aşadar, tema pentru săptămâna viitoare este realizarea unui text poetic pornind de la o poveste din viaţa noastră. Aveţi grijă că un subiect este diferit de o poveste!
Vom reveni cu mai multe detalii şi cu textele realizate şi lucrate până acum!

În altă ordine de idei, de LUNI, 15 NOIEMBRIE, vor începe înscrierile la evenimentul nostru anual - TABĂRA NAŢIONALĂ DE SCRIERE CREATOARE LUMINA DE AVARIE! Şi în acest caz, vom reveni cu informaţii!

INCEPEM

2010-10-20T00:09:00.001+03:00

JOI, 21 OCTOMBRIE, DE LA ORA 16, LA OKIAN, PRIMUL ATELIER LUMINA DE AVARIE DIN ACEST AN! NU RATA! VINO, DACA AI PESTE 14 ANI SI ITI PLACE SA CITESTI SI VREI SA INVETI SA SCRII POEZIE, PROZA SAU TEATRU!

VOM VENI SI LA TINE IN SCOALA INCEPAND CU SAPTAMANA VIITOARE!
CITESTE AFISUL DE MAI JOS!

CEI MAI VECHI, VA ASTEPT!

După un secol de linişte...

2010-10-14T22:57:00.003+03:00

Mâine, de la ora 17, vă invităm la OKIAN pentru lansare

Iar de joia viitoare vom incepe, tot de la orele 16, ATELIERUL!!!
CINE DORESTE SA PARTICIPE, ESTE BINEVENIT! VOM VENI SI IN LICEE PENTRU A VA ANUNTA!

NU şi DA

2010-05-31T10:52:00.003+03:00

MARŢI, 1 IUNIE, NU ŢINEM ATELIERUL, DEOARECE MAI MULŢI MEMBRI SUNT ANGRENAŢI ÎN DIFERITE ACTIVITĂŢI DE FINAL DE AN ŞCOLAR SAU UNIVERSITAR, CARE NU LE PERMIT PARTICIPAREA.

Tema rămâne aceeaşi, ideea Theodorei - o proză scurtă din perspectiva ta ca om invizibil.

În altă ordine de idei, săptămâna aceasta are loc, la Bucureşti Târgul Naţional al Cărţii de Poezie (http://targuldepoezie.fdl.ro/?page_id=5) - aflat la prima ediţie - unde vor participa şi unii membri ai Grupului nostru, iar Vineri seara are loc un MARATON DE POEZIE! Cine poate şi este interesat, este sfătuit să nu piardă evenimentul!

LUMINA DE AVARIE organizează şi în această lună RECITAL DE POEZIE împreună cu poetul RADU VANCU, cel mai probabil, vom reveni cu detalii!

ANUNTURI

2010-05-17T21:38:00.003+03:00

Marti, 18 mai, NU SE FACE Atelier, mai multi dintre participanti neputand ajunge, vom face in 25 mai, la fel, de la ora 16!

O sa va tinem la curent si cu urmatoarea data pentru cenaclul PUR SI SIMPLU.

Le multumim celor care au fost alaturi de noi la recitalul de joia trecuta, insa ne pare rau ca vin destul de putini oameni... A fost... ODA LIBEREI INTREPRINDERI. :) Adica foarte fain, pacat ca nu ati venit!

RECITAL!

2010-05-13T00:19:00.002+03:00

NU UITAŢI!

JOI, 13 MAI, ORA 18, LA OKIAN - RECITAL LUMINA DE AVARIE, INVITAT CAIUS DOBRESCU!

LINIŞTE! SE RECITĂ!

Îi mulţumim lui Vlad Forsea pentru colaborarea în ce priveşte afişele, ne-a fost de un real ajutor! Succes pe mai departe, Croc!

VA ASTEPTAM!

2010-05-05T22:51:00.000+03:00

Anunţuri

2010-04-30T23:59:00.002+03:00

Sâmbătă, 1 Mai, de la ora 16, vom sărbători Ziua Muncii prin poezie şi disecarea poeziei la CEAINĂRIE, pe CASTELULUI! Vă aşteptăm să ascultaţi şi, de vreţi, să vă spuneţi părerea!

Marţi, 4 MAI, ora 16, la OKIAN, are loc o nouă întâlnire a Atelierului nostru, unde tema este de scris o proză scurtă pornind de la ideea - elev care se îndrăgosteşte de profesoară - sau - o bătrână în vitrina unui magazin!

Miercuri, 5 MAI, în mansarda CASEI BĂIULESCU, de la ora 18: 30, are loc lansarea volumelor de poezie ale lui CAIUS DOBRESCU şi DANIEL PIŞCU! Vă aşteptăm şi acolo!

Şi promitem că vom posta şi aici ce se citeşte la cenaclu şi la atelier!

Update

2010-03-29T23:36:00.002+03:00

Joi a fost la recitalul organizat de LUMINA DE AVARIE, Claudiu Komartin.
În mansarda Librăriei OKIAN, lumea ne-a aşteptat cu nerăbdare, chiar dacă am întârziat un pic, din cauza greutăţilor întâmpinate în trafic de invitatul nostru de la Bucureşti. Putem spune că aşteptarea a meritat.
Seara a început cu poeziile Sabinei. Singurul lucru pe care i l-am reproşa ar fi viteza cu care a citit - deşi mai bine decât cu alte prilejuri (cititul cam în viteză al unora dintre noi a fost remarcat şi de către unul dintre spectatori). Sabina se mişcă bine în acea poezie a lumii construite de ea, o lume la limita dintre adolescenţă şi maturitate, o lume din care nu lipsesc imaginile copilăriei, pregnante şi ele în textele sale.
A urmat Şerban, care a cronometrat singur că a terminat de citit într-un singur minut! Ce să spunem, mai slow, Şerban! Plus că, remarca unui alt membru al Atelierului, el se încăpăţânase să nu schimbe ce îi subliniasem noi la un workshop. :) Şerban are o poezie profundă atunci când se străduieşte, din păcate, nici acum nu se ia în serios, aşteptăm momentul când o va face!
Diana a fost un pic emoţionată, însă şi-a dat drumul pe parcurs şi lumea spune că a făcut un progres în scris. Aceasta este numai de bine, Diana! Aşa mi-a zis corul de epileptici...
Andrei s-a arătat mirat că a urmat la citit, ce să facem, Andrei, tiparul spune că invitatul citeşte după coordonatorul Atelierului, te-ai cam obişnuit în postura de invitat pe la alte case! În altă ordine de idei, Andrei a câştigat şi el la nivelul recitatului propriilor poeme, folositoare fiind ieşirile astea şi pe la alte adunări în ale poeziei. Despre poemele sale, el capătă o voce din ce în ce mai sigură, o voce proprie, care, sperăm noi, îi va urmări pe mulţi în viitorul nu prea îndepărtat.
A urmat Daniel. Şi-a tot căutat şi selectat ce să citească, speră că a făcut-o bine. Şi selecţia, şi citirea.

Claudiu Komartin a venit cu poezii de dată recentă, ceea ce nu a făcut altceva decât să ne bucure şi să ne dea încă o dovadă a respectului şi prieteniei faţă de noi. Ce am observat la el şi nu ştiam deja este că ritmul scrierilor sale este foarte bine pus în evidenţă de recitatorul Claudiu. Poezia sa are putere, cu toţii ştim asta, poezia sa are o adâncime, care te lasă "rumegând". A început prin a ne scoate din iarnă, o iarnă ce a lăsat urme adânci, şi a terminat prin a ne conduce cu inimă de taximetrist pe străzile Chişinăului... cu titlu provizoriu.
În a doua parte a recitalului său, Komartin ne-a pus înainte declaraţiile "pieptănate" literar ale unor oameni aflaţi în puşcărie pe la Bistriţa, dezvăluindu-ne intenţia de a face o piesă de teatru în urma experienţei de aici. El a stat trei zile în compania acestor oameni, interviurile sale fiind ascultate cu urechile pâlnie de către spectatori. A fost perioada cu cea mai mare linişte din această seară!

La final, cam ca de fiecare dată la noi, din păcate, oamenii din public nu au ieşit din carapace pentru a adresa întrebări, pentru a diseca texte, ci s-a mulţumit a asculta o discuţie a noastră pe tema scrisului. Cu excepţia uneia dintre cei care au constituit publicul, oamenii care vin la noi nu au încă "tupeul" de a participa la discuţiile de după. Ne pare rău şi ne-am bucura să mai vedem şi oameni îndrăzneţi, care au ce spune!

În final, după ce vă anunţăm că mâine, de la ora 16, obişnuit, ne vom afla din nou la Okian pentru Atelier, vă pot spune că, aproape sigur, în aprilie invitatul va fi CAIUS DOBRESCU! Aşa că, vă aşteptăm alături de noi!

Cu bine!

IMPORTANT!

2010-03-19T00:08:00.002+02:00

Aşadar, mai întâi, vestea cea mare: ne întoarcem la serile de poezie de la Okian cu nimeni altul decât unul dintre cei mai controversaţi, dar şi cei mai apreciaţi poeţi ai ultimei generaţii - CLAUDIU KOMARTIN!

Nu uitaţi că vă aşteptăm la întâlnirea cu poetul care ne-a făcut bucuria de a veni tocmai de la Bucureşti!

Vă mai aşteptăm şi la PUR ŞI SIMPLU, cenaclul nostru, SÂMBĂTĂ, 20 MARTIE, DE LA ORA 16, LA CEAINĂRIA CEAI ETCETERA!

VEŞTI

2010-03-09T22:37:00.003+02:00

Păi, în primul rând, azi am avut o nouă întâlnire a Atelierului, unde au participat deja cunoscuţii membrii notorii, să ne numim aşa. :)

În al doilea rând, azi am luat decizii importante: am pus la cale mersul în licee pentru "recrutare" şi am vorbit cu cei de la OKIAN pentru reluarea evenimentului lunar LINIŞTE, SE RECITĂ! Da, auziţi bine, acum "negociem" cu un invitat pentru o dată foarte apropiată!

Vă anunţăm că, în data de 26 martie, 18: 30, Daniel va conferenţia la OKIAN:

De 8 martie unii nu mai vor...

2010-03-08T22:12:00.004+02:00

Din nou exersăm....personajul este o femeie de 42 de ani, casnică, are doi copii şi vrea să se sinucidă...tipic, nu?

Diana Bercu

Nici măcar nu mai ştiu al câtelea an în care n-am primit nimic e. 8 martie – ziua femeilor şi, mai ales, ziua mea de naştere, şi eu iar n-am primit nimic. Nimic, nimic, nimic. Mă întreb câte femei mai sunt în situaţia mea. Ştii, prima oară când nu primeşti nimic îţi zici: “Ei lasă, n-o să se mai întâmple. Probabil nici nu şi-au dat seama, or fi uitat, sunt şi ei ocupaţi…sigur o să-mi dea zilele următoare ceva.” Şi aştepţi, şi aştepţi. Degeaba, nimic. Iar anul următor îţi spui: “Poate că anul ăsta îmi fac o surpriză. Dacă anul trecut nu mi-au pregătit nimic, vor să se revanşeze şi să-mi facă petrecere surpriză. Sau poate o să mă scoată în oraş. Sau poate mi-au făcut o programare surpriză la salon. Sau poate…” Şi iar aştepţi ca proasta. Îţi faci tot felul de scenarii în cap, cum o să vină soţul tău acasă mai repede, cu un buchet imeeeeeens de trandafiri, îmbrăcat frumos, la costum, şi parfumat; „La mulţi ani scumpo!” şi faceţi dragoste cum n-aţi mai făcut de mult. Apoi vin copiii de la şcoală cu câte o felicitare şi cu o brăţărică pe care au cumpărat-o împreună. O brăţară din tinichea, dar lucioasă, pentru ca nu au avut mai mulţi bani. Şi tu o să le zici că nu-i nimic, lu’ mami îi place foarte şi aşa, şi ea vă iubeşte oricum. Apoi te bagi în pat, soţul tău te surprinde cu încă o partidă de sex, special de ziua ta, şi adormi fericită, atât de fericită cum n-ai mai fost de când ai luat primul 10 la mate, sau de când te-a pupat prima dată colegul tău de bancă de care îţi plăcea într-a şasea. Ce frumos ar fi! Dar eu n-am primit niciodată nimic de ziua mea. A, ba nu, am primit ceva în vreo doi ani în liceu când intrasem într-o gaşcă de rockeri. Aia îşi făceau întotdeauna cadouri, strângeau bani între ei şi-şi luau postere şi tricouri. Şi o dată când eram la grădiniţă şi mi-a luat bunica o rochiţă de ziua mea. Cinci şi jumătate, mai stau până la şase. Soră-mea...asta întotdeauna a fost mai cu moţ. Ei întotdeauna îi luau cadou de ziua ei. Şi de Crăciun, şi de Moş Nicolae, mărţişor de 1 martie, cadouaş pentru că a luat premiul întâi... Pe Teodora întotdeauna o lăsau cu părul lung, şi-i făceau codiţe, o îmbrăcau numai în rochiţe, să fie ca o păpuşică. Aşa o şi striga mama: păpuşica mea. Auzi, păpuşică! Păcat c-a murit săraca mama, Dumnezeu s-o ierte, s-o fi văzut acuma ce „păpuşică” e! Cum umblă ea numai prin cubluri cu faţa spoită, cu ditamai stratu’ de fond de ten. Nu i-ar fi plăcut lu’ mama, că ea săraca era femeie modestă, la locul ei. Şi nu aşa vroia să ne vadă, toată ziua bună ziua la distracţii. Ei îi zicea „păpuşica” şi uite ce-a ajuns. Şi eu, care am fost totdeauna cuminte şi am căutat să-i fac pe plac, pe mine abia mă băga în seamă. Că eu eram mai mare, trebuia să se ocupe de ea, aia mică. Uita de sedinţele mele cu părinţii, nu mă lua cu ea când mergea în vizite, mă tundea întotdeauna scurt, chiar dacă eu vroiam codiţe, codiţe până în pământ, şi, mai ales, uita de ziua mea. În fiecare an. N-am aproape nimic de la ea. Şi cu toate astea eu m-am sacrificat, mi-am sacrificat tinereţea ca să mă căsătoresc la 23 de ani cu un băiat-bine cum zicea ea, ca dacă aştepţi şi îmbătrâneşti nu te mai ia nimeni. În plus, ce-ar zice vecinii dacă nu eşti căsătorită la 25 de ani? Fată bătrână! Mi-am sacrificat cariera de contabilă ca să stau acasă, cum vrea bărbate-meu. Că mi-a promis că ne întreţine el, eu doar să-i fac doi copilaşi frumoşi, cu ochi albaştri ca ai mei, şi să stau acasă, să am grijă de ei. Eu fac cum vrea el, îi torn doi plozi, stau şi şterg toată ziua pe jos, şi el, bou, merge la una şi la alta mai tinerică, care n-au ţâţe lăsate ca mine. Ce-mi zice nesimţitu’! La 42 de ani, ce vrei? Uită de aniversarea noastră, uită băiatu’, că el e ocupat cu tot felu’ de proaste, uită şi de ziua mea, an de an. Te-aş fi iertat boule dacă îmi luai un cadou de ziua mea. Ştii ceva? Nici nu mai stau până la şi jumate. M-am săturat, asta nu-i viaţă! Asta-i şi scriu în biletu’ de adio. Ia...”Îmi pare rău, dar m-am săturat de viaţa asta. Copilaşi, vă iubesc. Te-aş fi iertat boule dacă nu uitai de ziua mea şi îmi luai un cadou măcar anu’ ăsta. Adio!”
Aoleu, sună la uşă. Ce naiba...

Sabina Comşa
Nu era adevărul sau nu...poate că astăzi am să fac o tocană şi ciorbă am să fiu destul de epuizată şi n-am să mă mai gândesc ...nu mai vreau...alaltă seară taţa Rodica i-am dat 50 de lei, 50 de lei nenorociţi, să-mi spună ce-o să fie cu mine, ce vede...toată bucătăria ei mirosea a fiertură de urzici şi a cafea ...a aprins trei lumânări a zis acolo nişte versuri, m-a pus să mă gândesc la el, la copii, m-a pus să-i duc cămaşa albă pe care o lua numai când mergea la nuntă, m-am gandit, la ultima dată cand i-am umplut gamela, înainte de Crăciun, era prima mea zi după ce m-au dat afară, de la ţesătorie...numai e nimic acolo, poate mai dorm nişte pisici printre fiarele alea, niciodată nu mi-a placut acolo, i-am zis asta şi el m-a privit barba lui nerasă, cu ochii mari negri, a zis să stau acasă de-acum, a luat ceasul deşteptător şi a închis alarma, îmi trebuai bani, nu, nu ştiam să fac altceva, nu ştiam cum să-i zic, l-am lăsat să plece, de data asta n-am putut să fiu sinceră era ceva mai... am zis să aflu şi o a doua, a treia opinie...nu mă simţeam eu bine ...nu m-a întrebat prea multe ţaţa avea o dispoziţe proastă...am baut cafeaua, de obicei eu o beau mai dulce, n-a şters masa de frimituri şi mă înţepau, am ţinut ceaşca în palmă şi aşa cum mi-a arătat am întins zaţul în ea , apartamentul ei era aşa mic, ca al meu dealtfel, totdeauna am vrut ceva mai mare cum mi-a arătat odată, Călin al meu, într-o revistă, camere înalte şi lungi, multă luminăm, să te mişti făra să te loveşti în colţurile... aş fi stat zile să tivuiesc perdelele pentru toate camerele, 4-5 rânduri de perdele...dar niciodată n-o să fie... fundul ceştii era negru a zis că nu e de bine...am întors ceaşca să se usuce, metoda ei, se zice, nu da greş, nici nu mă cunoaşte, zice că aşa-i mai bine că asta înseamnă să ghiceşti, era cald a trebuit să-mi deschei nasturii de la bluză, mi-a zis că Traian nu se mai întoarce, că vede un mort, un mort de vreo lună, din cauza datoriilor poate şi nu mai e mult şi îl vor găsi..ce prostie mai e şi asta...apoi a zis că vede o femeie cu părul lung...a zis pică drum şi mie şi la băieţi, pe ceaşcă erau linii albe ca nişte viermişori, era şi o cifră opt, în ziua aia o să fie ceva poate un câştig, poate Traian îmi va zice ceva..ce ştie...numai bazaconii, nici n-am mai ascultat-o, i-am lăsat banii şi am plecat, am făcut o mare greşală să cred în toate babele, nimic, ele nu ştiu nimic, mă-nţelegi ...acel opt..acel opt este numărul lor în metestază, oare cum arată, le văd ca nişte balonaşe mici roz, ca nişte icre... oare sunt o mamă frumoasă, o soţie ...aş mai fi vrut să mai fac un copil e ciudat, o să fie gol acolo, ce-o să-mi pună în loc...cum o să-i zic eu lui când vine că sunt bolnavă, de vreo trei luni şi că dacă nu mă operez nu scap... o să se ducă la alta, ăsta leşină şi dacă vede o perfuzie, n-o să-l las să stea pe bancă în faţa salonului, o să fie şi mai obosit de la servici, va trebui să mă duc undeva poate la capitală că ăia au aparate... bani...ce-o să facem cu banii şi băieţii, cum o să le zic eu lor când vin de la şcoală, am încercat...au văzut că e ceva, mai bine le zic doar că le încălzesc mâncarea şi atăt cum fac zi de zi, nu vreau să stea cu mine, acum sunt la vârsta aia când orice li se pare...doamne să mă vadă cheală sau cum o să vomit după ...în primele săptămăni de tratament, o să le fie aşa scârbă de mine şi milă...n-o să-şi mai aducă prietenii pe-aici, poate o să mai trăiesc câţiva ani, da n-o să fie la fel, recidivă se-ntămplă des, o să mă ciopârţească doctorii de tot... n-o să mai pot merge la mare, da mie îmi place la mare şi nisipul, n-o să mai pot purta rochia mea înflorată, o să mă îngraş...nu nu asta mai bine iau un pumn de pastile...cum o să mă vadă Traian dezbrăcată, nu, o să fiu un monstru, mai bine îi zic să nu se mai întoarcă în ţară, trebuie să fac cumva, să pară un accident...să dau drumul la gaz...şi băieţii mei ce-or să facă...mai bine decât să-i chinui...e mai bine aşa...trece mai uşor

Andrei Dosa

De ziua femeii! E nebun! Ce-i pasă lui? Mă va scuipa în față o națiune întreagă, gospodinele mă vor înjura, voi apărea în Click! și în Libertatea. O să ajung o femeie de serviciu sau nici măcar. Andreea Marin nu va mai avea concurență. Misoginul naibii! El are spatele asigurat! I-a promis Pro Tv-ul un post. E doar un amărât de informatician. Nu e nici director, nu e nici în consiliul de administrație, nici măcar realizator de emisiuni. Cum să divorțez în plină criză? Și nici nu e sigur că lui Neluțu nu-i va reuși… Va fi cel mai tare parteneriat. M-am speriat când a pierdut tot ce investise în imobiliare… dar va fi bine, îmi va cumpăra altă decapotabilă, la vară mergem la Rio, poate la toamnă îi aducem pe copii înapoi de la mama, sau când împlinește Mihai 12 ani, să îi mai creștem și noi… ultima oară mi-au zis că sunt mai drăguță și mai înaltă când apar la televizor. Bineee! Vreți la mall, vreți în parcul de distracții? Ciuciu! Va fi bine, ne vom uita împreună la emisiunile mele în reluare, crizele lui s-au mai domolit de când cu parteneriatul. De 8 martie, să-mi facă el mie una ca asta! Măcar să-mi fi zis mai repede, să am timp să vorbesc cu directorul să fie concediat… 8 martie… Doamne, ce frumos! Buchetele de flori de la fani și de la invitați, cadourile de la cameramani, primele de la director, mailurile cu: ”tu ai fost îngerul nostru salvator, îți urmărim emisiunea cu sufletul la gură”, ”îți suntem etern recunoscători”, ”ne vom boteza fiica după tine”. Și invitațiile la nuntă… câtor cupluri le-am adus fericirea!… S-a terminat cu toate astea. Nu pot să îi zic lui Neluțu. Ar fi în stare să mă arunce într-un râu sau să îmi sluțească fața, ca în filmele alea americane. Ehei, câte chestii din astea a făcut Neluțu înainte! Îi cunosc eu trecutul. A îmbătrânit, e om serios acum. S-a liniștit. Îl știe toată lumea, acum nu-și mai permite chiar orice. Mai ales că la anul vrea să candideze la președinție. Pe durata campaniei aș fi în siguranță. Adică în siguranță pe naiba! Exilată undeva într-un orășel, căzută în dizgrație, divorțată de Neluțu care își va investi toți banii rămași să mă umple pe mine cu noroi. Fără milă. Dar pe urmă… Dacă nu câștigă alegerile? Atunci sigur o să plătească vreun ucigaș… Amărâții ăștia ar fi în stare să te înjunghie și pentru câteva sute de euro. Nu, nici vorbă să îi zic lui Neluțu, mai bine mă răzbun pe nemernicul ăsta. Mor cinstită, ca Lady Di, funeralii naționale, bilețele de dragoste pe piatra funerară în fiecare zi, telespectatorii în pelerinaj… Ziua femeii va fi și ziua morții mele. Nu știu cine o să-i mai consoleze pe toți oamenii ăștia. Și gospodinele, telespectatoarele mele cele mai fidele! Nu știu dacă atențiile soților lor iubitori le vor putea șterge lacrimile de doliu de pe fețe… ele vor fi în doliu în fiecare an de 8 martie. Mi se rupe inima, dar trebuie să o fac! Trebuie să scriu o scrisoare în care să îl rog pe Neluțu să mă înmormâneteze la o mănăstire, undeva în nordul Moldovei… Neluțu îmi va ridica un mausoleu… vor fi fan-cluburi și forumuri unde fanii vor discuta circumstanțele morții mele și apoi blogul pe care îl va face Mihai unde vor apărea memoriile mele postume, e băiat deștept, le are cu informatica. Nemernicul ăla, ar fi în stare! Fix în timpul emisiunii. Jigodia! În timp ce eu îi vindec pe oameni aceia îndurerați, în timp ce eu reunesc familii despărțite de vicisitudinile vieții și le oblojesc rănile și le aduc mângâierea, le readuc zâmbetul pe buze și în suflete, când ochii spectatorilor și telespectatorilor vor luci de lacrimi, el va insera în partea de sus a ecranului un banner ca la buletinele informative: știre senzațională, Monica V. își înșală soțul cu tehnicianul… Îl cred în stare. Dacă m-a făcut să apar pe toate ecranele din spatele meu, când prezentam știrile… Ah, și inimioarele cu inițialele mele pe prompter care mă făceau să roșesc toată sub fondul de ten și să mă bâlbâi la numele deputatului ăluia, care m-a și mustrat apoi la un bal, dă-l naibii de boșorog libidinos. Trebuia să-mi dau seama de pe atunci că omul e în stare de orice. Nu știu de ce i-am cedat. Ar fi în stare să strice un moment atât de înălțător, să întineze cu noroi cea mai pură emisiune, să învenineze telespectatoarele. Atâția oameni cumsecade în jurul meu, acele priviri pioase… îmi va fi dor de ei. De lacrimi, de aplauze… de domnul director… toți, în afară de bărbații ăștia cu care m-am îmbârligat, care întotdeauna m-au făcut să sufăr. Până și Neluțu, de când cu criza asta, și-a dat arama pe față, nu-mi mai face cadouri, nu mă mai scoate din casă, adio vacanțe și blănuri. Până aici! Iau jeep-ul lui Neluțu, că BMW-ul meu e la service, dacă nu mai e decapotabila e bun și jeep-ul. Oricum, altă variantă nu am. Hehe, măcar îi fac ceva stricăciuni. Astă noapte e perfect. Și el oricum doarme în prima cameră. Voi intra cu 200 la oră în casa lui. Îl fac zob pe nemernic! Mi-e frică un pic să nu îmi distrug fața. Nu vreau să mă fotografieze paparazzi cu fața plină de sânge sau doamne ferește cu vreun ochi scos, obrazul ciopârțit, maxilarul dizlocat. Vreau să mor frumoasă. Dar casca de hockey a lui Mihai? Sper să nu-și fi luat casca cu el la bunică-sa că mă omor! Nu. Nu și-a luat-o. Așa o să fac. Îmi pun casca și totul va fi în regulă. Curaj Monica! Nu-i lăsa să te doboare!

Daniel Puia-Dumitrescu

Maria este o femeie ca toate femeile. Când i-a venit timpul să se mărite, Maria s-a măritat fără a clipi. L-a luat pe Emil, pentru că Emil era un bărbat ca toţi bărbaţii. Nici mai mult nici mai puţin decât ceilalţi bărbaţi din viaţa ei. Poate un pic mai mult dacă stăm să ne gândim că părinţii lui au o fabrică de pâine. Poate un pic mai mult dacă ne gândim că pentru el se luptaseră toate fetele de pe strada Mariei. Dar în rest, un bărbat obişnuit. Unul care pleacă dimineaţa la şapte la serviciu şi se întoarce seara la şapte. Atunci el vrea să mănânce. Pentru asta, Maria se pregăteşte ziua întreagă. Şi cel mai mult iubeşte momentele când stă la masă, în faţa lui, şi îl priveşte cum mănâncă. Emil tace, tace şi mestecă. Nu are timp să se oprească din mestecat. Timpul este cel mai mare duşman al lui. Timpul şi oboseala. După ce mănâncă, o ia pe Maria într-unul din braţe, iar cu celălalt dă tot de pe masă pe jos. Asta nu îi place Mariei. Dimineaţă va trebui să strângă iar cioburile. Şi cioburile-aduc ghinion. Apoi o pune pe ea pe masă, îşi lasă pantalonii în vine şi începe să o pătrundă. Ritmic, fără să se grăbească, de parcă ar vrea să nu îi scape niciun moment. Are în el, ritmul acesta, meticulozitatea unui muncitor. Asta îi plăcea Mariei la început. Îi plăcea meticulozitatea lui. Acum nu mai e la fel. De când au crescut copiii, Maria nu mai ştie cum să se ferească. Altele ar găsi scuze, dar cu Emil nu se poate. Emil ştie ce vrea atunci când vine acasă. E tot ce îi cere. Şi nu îi cere mult în schimbul salariului pe care i-l dă tot în fiecare cinşpe ale lunii. Din cauza asta, Maria trebuie să găsească mereu soluţii. Când erau mici, dădea copiii părinţilor ei seara. Părinţii ei stau aproape şi o ajută când are nevoie. Oameni buni. Oameni simpli de la ţară. Acum mama nu mai e. Iar tatăl nu mai aude bine şi copiii au crescut, nu îi mai poate stăpâni. Cu socrii niciodată nu s-a putut înţelege. Ei i l-au dat pe Emil. E mai mult decât putea ea cere vreodată de la ei. Şi vor lăsa fabrica de pâine copiilor. Dar asta doar după ce mor şi doar dacă cei doi copii îi vor iubi îndeajuns. Şi asta-i o altă poveste. Peste umărul lui Emil, Maria se uită spre uşa crăpată. Ea ştie că băieţii se uită la ei. Se uită, râd pe-nfundate şi se-nghiontesc. Şi Emil ştie că băieţii se uită, dar lui nu îi pasă. El îşi vede de ritmul lui sacadat. Îşi face treaba cu meticulozitate. După ce va termina, se va duce la culcare. Educaţia copiilor e treaba femeii. El nu are timp de prostii de genul ăsta. El aduce banii în casă. Şi nu sunt puţini. Cu banii de la el, femeia poate cumpăra de mâncare, poate plăti taxele şi poate trimite băieţii la şcoală. Şi ei trebuie să înţeleagă că, la un moment dat, îşi vor lua nevastă, vor face copii şi vor aduce bani în casă. Nevestele vor creşte copiii. Şi ei vor munci, vor mânca şi îşi vor spori oboseala alături de femeile lor. Maria ştie că nu mai e mult şi Emil va termina. Şi atunci va putea închide uşa. Apoi va strânge cioburile şi va mânca şi ea. Altă dată se ducea şi se aşeza cuminte lângă patul unde Emil sforăia. Se aşeza în genunchi şi îşi spunea rugăciunile. Se ruga pentru el şi băieţi. Pentru mama, care nu mai e, şi pentru tata, că nu mai aude, săracul. Apoi se aşeza lângă bărbat şi îl asculta cum doarme liniştit. Se pregăteşte de muncă. Astăzi, însă, ştie că nu va mai merge lângă el. Nu îşi va mai face rugăciunile lângă pat. Nu se va mai ruga pentru el şi pentru băieţi. El îşi poate purta singur de grijă. Şi băieţii sunt mari. Nu se va mai ruga nici pentru mama, care nu mai e. Nici pentru tata, săracul. Astăzi va merge la fântâna din curte. Se va aşeza în genunchi lângă ea. Acolo îşi va face rugăciunile. Ştie că nu-s de niciun folos la ce va face ea, dar vrea să fie-mpăcată. Se va ridica şi va scoate găleata. Nu vrea să se lovească de ea. Şi va sări fără să ţipe. Şi mâine-i 8 martie.

NU UITAŢI!

2010-03-06T07:33:00.000+02:00

ASTĂZI, 6 MARTIE, DE LA ORA 16, ÎN CEAINĂRIE, PE CASTELULUI, VA AVEA LOC CENACLUL "PUR ŞI SIMPLU", UNDE VOR RECITA NAOMI IONICĂ ŞI ŞERBAN ROMAN, IAR CEILALŢI SUNTEM AŞTEPTAŢI SĂ ÎI ASCULTĂM ŞI, DACĂ ESTE NEVOIE, CRITICĂM!

HAIDEŢI!

Astăzi

2010-03-02T22:30:00.002+02:00

...ne-am întâlnit fără Diana, care a fost "entre les murs", să spunem aşa, şi nu ne-a onorat cu prezenţa.
...am citit temele lui Andrei şi Sabinei, pentru că eu şi Bianca nu le-am făcut, spre marea noastră ruşine! Însă pregătim o altă surpriză pentru data de 8 a lunii lui Marte!
...am făcut încă o dată planul de plecare la recrutat prin licee şi am fixat "decolarea" pentru săptămâna viitoare!
...am dat mărţişoare fetelor! Şi doar una m-a pupat, ceea ce a fost destul de nu prea frumos (bună exprimare!) din partea altora...

Mîine îi urăm succes lui Andrei în recitalul său de la Institutul Blecher! Şi iată cum suntem noi mândri că unul dintre ai noştri mai iese din urbe spre plaiurile mai mult sau mai puţin mioritice ale capitalei! Baftă, Andrei, şi încercăm să îţi fim alături şi fizic!

Sâmbătă avem din nou Cenaclul, în Ceainărie, de la ora 16:00, vor citi cei amânaţi de sâmbăta trecută, NAOMI IONICĂ şi ŞERBAN ROMAN. Vă aşteptăm!

Aşteptăm în continuare semne şi, mai ales, texte de la voi!

VEŞTI

2010-02-25T22:17:00.001+02:00

Vă anunţăm cu părere de rău că NU vom ţine sâmbătă, 27 februarie, cenaclul PUR ŞI SIMPLU, în Ceainărie, din cauza unor probleme ale membrilor. Ediţia la care vor citi Naomi Ionică şi Şerban Roman se amână pe săptămâna viitoare, sâmbătă, 6 martie, de la ora 16:00.

Vă mulţumim pentru înţelegere!

DE VALENTIN

2010-02-14T18:25:00.004+02:00

Salutări!

De VALENTIN ne-am gândit să scriem şi noi nişte scrisori, sperăm să vă placă!

DIANA - relaţia între o telefonistă Vodafone şi un sudor
Scumpul meu Radu,
Iată că deja îţi scriu a treia scrisoare de când nu ne-am mai văzut. Două săptămâni poate părea puţin pentru unii, dar nu mi te pot scoate din minte şi simt nevoia să vorbesc cu tine prin toate modurile posibile. Aşa că îţi scriu sperând că aceste câteva pagini de gânduri puse pe hârtie mă vor face să te simt aproape. Mai aproape. Îmi este foarte dor de tine, asta sigur o ştii. Şi sunt la fel de sigură că şi ţie îţi este la fel de dor de mine. Asta este iubirea, nu?
Ştiu că nu-ţi place să-ţi scriu scrisori, şi că ţi se pare demodat să faci asta. Însă o scrisoare de dragoste este altceva. Am să-ţi scriu să ştii, am să-şi scriu şi când nu vom mai fi departe, pentru că o scrisoare e altceva. Eu am să-mi fac întotdeauna timp să-ţi scriu câteva rânduri, chiar dacă mi-ar fi mult mai uşor să pun mâna pe telefon şi să te sun, sau să-ţi trimit un SMS. Dar eu nu vreau să ne irosim relaţia cu SMS-uri scrise pe fugă, pline de prescurtări. Cu super-ofertele Vodafone pe care mi le oferă ăştia gratis şi pe care le împart cu tine, ne-am permite să facem asta, dar haide să ne iubim în timp real şi nu la telefon. Ce zici? Haide să vorbim la telefon mai puţin şi să ne vedem mai des, mai des decăt până acum. Nici sute de minute vorbite la telefon, nici zeci de scrisori nu fac cât două ore petrecute cu tine. Eu îţi ofer cât pot din ce am, dar cred ca meriţi mai mult, mult mai mult. Îţi voi dărui toată dragostea mea. Reciprocitate. Pe asta se bazează dragostea, şi tu eşti cel care m-a învâţat. Până să te întâlnesc pe tine, am căutat peste tot dragostea. Nu cred că era cineva cu ochii mai larg deschişi decât mine, aşteptând-o. Însă în toate locurile unde am căutat-o am găsit doar dezamăgiri. Ceva îmi spune că de data asta va fi altfel, de aia vreau să schimăm ceva. Ştii că ţin la tine puiuţ şi, după ce mă întorc din training, vreau să uităm toate certurile şi să facem totul să meargă bine, ca în prima zi. Îţi mai aminteşti prima zi?
N-o să uit niciodată ziua aia. Era 15 martie. Mă trezisem destul de bine-dispusă, de parcă presimţeam că ceva bun o să se întâmple în ziua aia. Păcat că mi-a stricat tata toată buna dispoziţie. A venit cu o falcă în cer şi una în pământ că a dat un bou cu maşina peste bicicleta lui şi i-a rupt cadrul. Şi aflase de la vecinul de deasupra că respectivul ar fi fost de fapt o respectivă, Ema, fosta mea colegă de liceu. Deci toată vina cădea pe mine, că doar eu o chemasem pe la noi. Şi cum a intrat el în camera mea, de dimineaţă, la opt, a început să ţipe. Că bicicleta aia era celalalt copil al lui. Bicicleta aia avea o valoare incredibilă. O avea de când era el copil, şi n-a avusese nicio problemă cu ea până acuma. Cu bicicleta aia s-a plimbat când era la liceu, pe bicileta aia a cunoscut-o pe mama. Şi eu îmi chem prostănacele de prietene să dea cu maşina peste ea. La început nu înţelegeam de ce se agită atât pentru rabla aia de bicicletă, dar mi-am dat seama până la urmă, şi chiar dacă nu era vina mea, i-am zis că i-o repar. Nu prea ştiam cum, până mi-a sugerat un prieten să mă duc la un atelier de reparat biciclete să sudeze cadrul, care era rupt în doua locuri, cred că îţi aminteşti. Aşa că m-am îmbrăcat frumos, am pus bicicleta în portbagaj şi am plecat. Simţeam, îţi zic, că nu era o zi obişnuită. De aceea nici nu am intrat în primul atelier care mi-a ieşit în cale. Am căutat şi am căutat până am văzut plăcuţa vişinie de la atelierul tău. Când te-am văzut am ştiut că în sfârşit dragostea se săturase să se joace de-a v-aţi ascunselea cu mine, şi se predase. Radu, tu ai făcut dragostea să renunţe la jocul ei absurd şi să ne îmbrăţişeze pe amândoi. Sper din tot sufletul să ne ţină strâns, să nu ne dea niciodată drumul. În clipa când te-am văzut am simţit cum inima începe să-mi bată mai repede. Şeful tău mi te-a arătat cu degetul: „Du-te la Ticu, te rezolvă el!” Ticu... Ochii tăi căprui umbriţi de sprâncenele tale stufoase într-o încruntare concentrată şi buzele pe care ţi le muşcai în timp ce lucrai m-au făcut să-mi dau seama că tu eşti bărbatul adevărat pe care îl aşteptam de atâta timp în viaţa mea. Iar când te-ai ridicat şi ţi-ai şters picăturile de transpiraţie de pe frunte, mi-am zis: „Vreau un viitor cu el!” Şi chiar dacă părea ciudat, m-am bucurat când mi-ai zis că nu se poate face într-o zi şi mi-ai dat numărul tău de telefon. Iar de-aici totul a mers natural, şi uită-ne! Şase luni, ne merge destul de bine, şi-o să ne meargă şi mai bine!
Poate că e aiurea să tot repet povestea întâlnirii noastre. Dar vreau să îmi reamintesc fiecare detaliu, să mi se întipărească bine în memorie. Vreau să vezi cât de speciala a fost ziua aia pentru mine, şi să vezi ce s-a întâmplat în sufletul meu atunci. Cred că suntem predestinaţi, cred cu tărie asta, şi de aceea îmi tot repet fiecare detaliu – să mă asigur că ce trăiesc acum e adevărat. Vreau să-mi mai povesteşti o dată ce ai simţit când m-ai cunoscut. Dar de data asta să fii sincer, ştiu că şi pentru tine a fost dragoste la prima vedere, dar nu îndrăzneşti s-o zici. Poate îmi povesteşti în scrisoarea pe care o să mi-o trimiţi răspuns la asta.
Te iubesc.
Te iubesc.
Să nu uiţi asta. În curând o să se termine trainingul asta şi o să mă şi lase aştia de la Vodafone o săptămână acasă, concediu. O să avem suficient timp de petrecut împreună. Abia aştept. O să recuperăm săptămânile astea. Să-mi scrii scumpule, da? Vreau să ştiu ca eşti bine.
Mie îmi merge bine aici. Cursurile pe care le facem sunt mega-plictisitoare şi nici nu sunt cluburi ca lumea, dar măcar avem piscină la hotel şi mai pot să stau şi eu la o bârfă cu fetele. Dorul de tine mă omoară. Să mă suni mai des, vreau să-ţi aud vocea mai des. Şi să-mi scrii.
Te sărut dulce.
A ta, Bianca

Bombonica mea scumpă,

Chiar dacă nu prea le am eu cu cititul şi nici cu scrisul m-am bucurat de scrisoarea ta. Orice semn de viaţă pe care mi-l dai merge. Chiar că şi mie mi-e dor de tine uneori, când sunt singur şi stau în pat şi mă uit la televizor în loc să te iubesc aşa cum numai eu ştiu. Numa că la cât sunt de ocupat abia mai am timp să mă gândesc la asta. E greu tare cu munca şi abia aştept să vii acasă să mă ajuţi să mă relaxez.
Şi eu te iubesc şi mai las-o încolo cu greşelile din trecut şi greutăţile şi ce mai ziceai tu acolo că n-are rost să ne mai amintim de alea. Bombonico, ştii că toată lumea mai calcă strâmb uneori şi că te-am iertat că ţi-ai pus-o cu grasu de Georgică şi acuma nici nu îmi mai pasă că tu tot dai din gură că vrei să ne căsătorim şi d-ăstea. A, să nu înţelegi aiurea, îmi pasă, îmi pasă de tot ce zici şi ce faci numa că nu ştiu. Ţi-am zis că nu prea le am eu cu astea. Nu mă mai enervez când începi cu măritişuţ şi toate astea. Că vai, Emilia şi Larisa şi Maria toate s-au căsătorit, şi soră-ta şi nu mai ştiu cine. Păi zi şi tu mă fată, o să te facă un inel să mă iubeşti mai mult? O să mă facă o hârţoagă pe mine mai fericit? Mă faci tu destul de fericit aşa nu-i nevoie de hârtii pentru asta. Mai dă-le încolo pe proastele alea, noi suntem spirite libere.
Să ştii că tocmai am vopsit verde plăcuţa de la atelier, da n-o să uit niciodată cum era mâncată de rugină când te-am cunoscut. Şi să ştii că eu întotdeauna am fost sincer cu tine, chiar dacă poate uneori asta n-a fost o chestie pe care am făcut-o amândoi. Da ţi-am zis deja, te-am iertat pentru toate alea. A fost dragoste la prima vedere, cât de cât. Vezi tu bombonico, eu eram la muncă şi cum zici şi tu, eram concentrat. Chiar dacă la Vodafone e altfel, eu când sunt la atelier mă gândesc numa la muncă, dau tot ce am, nu am timp să mă uit după fuste şi ţâţe. Voi mai aveţi o pauză ceva, mai staţi de vorbă, şi totuşi faceţi treabă bună acolo. Îmi plac ofertele voastre şi mersi că ai activat-o pe aia numa că eu de alta ziceam. Eh, acuma merge şi aia, minute să fie, să pot să vorbesc cu tine iubire. A, şi când vii să nu uiţi să-mi plăteşti abonamentul pe septembrie şi poate mă mai ajuţi cu un bănuţ acolo că trebuie să-mi iau un aparat nou de sudură.
Ticu te iubeşte.
Nu mai prea ştiu ce să-ţi scriu. A.
Îţi mai aminteşti când mai întrebat de ce mi se zice aşa? Era ziua aia când ţi-am sudat eu o inimioară pe uşa de la scară. M-am chinuit ceva la ea, da a meritat, ce naiba, pentru păpuşica mea fac orice. Tot auzeai pe la ăştia, Ticu-n sus, Ticu-n jos, când pe mine mă cheamă Radu. Şi ce faţă ai făcut când ţi-am zis că e Ticu de la tăticu, că eu sunt tata lor. Le-o trag la toţi şi la toate de nu se văd. Bărbaţii vin la tăticu să îi ceară voie şi femeile să-i ceară ... haha. Erai cam pudică pe-atunci. Mă bucur că ţi-ai revenit. Mamă mamă bombonico, abia aştept să îmi mai faci tu toate chestiile alea obraznice pe care te-am învăţat. Mmmm. Hai, te mai sunt eu. Chiar nu mai ştiu ce să scriu şi mi se şi termină pasta de la pix. Te aştept cu nerăbdare. Şi încă ceva: Daca un strop de ploaie va atinge buzele tale, să ştii că e o sărutare trimisă de la mine.
Radu

ANDREI - relaţia între un contabil şi o stripteuză

Draga mea,

m-am decis să îți scriu pentru că simt că nu mai rezist. Mă gândesc la tine și atunci când nu vreau. Degeaba am încercat să mă îngrop între hârtii și calcule. Am greșit bilanțul unei firme. M-a sunat directorul după două zile să îmi zică că ceva nu e în ordine. Era destul de nesigur pe el, își cerea scuze la fiecare două cuvinte, dar avea dreptate. Știi unde am greșit? La contul de profit și pierdere. E clar că mi-ai invadat până și spațiul profesional. Eu niciodată nu greșesc. De ce trebuie să gândesc în termenii ăștia? De ce mă gândesc la riscuri, la faliment, la deficit și inflație? Mi-e frică de tine, ăsta e adevărul. Tu nu ai văzut cum stăteam pe canapea acu două seri când te-ai așezat lângă mine și m-ai mângâiat pe cap? Eram paralizat. Îmi venea să îmi pun mâinile la spate, cum am fost învățați să stăm la ore când eram mici. De parcă urma să fiu ascultat la biologie. Niciodată nu mi-a plăcut biologia. Ultima oară când am fost îndrăgostit eram în liceu. Numele ei era Maria și semăna foarte mult cu tine. Ea strângea banii pentru cărți și pentru alte evenimente. Îmi plăcea cum arătau listele ei elaborate în Word. Și avea și un mic calculator de mână cu care își făcea socotelile. Nu era nicio ștersătură pe listele ei. În afară de Word nu prea știa mare lucru la info. Era destul de stresată cu proiectul de final de an, așa că am profitat de ocazie și am ajutat-o. Era o aplicație. O pisică ca în reclamele de la Whiskas care stătea în colțul monitorului și se gudura de taskbar. Când apărea screensaverul începea să toarcă. Era o inovație pe atunci, în 1999. Pe urmă m-am hotărât să îi zic. M-am bâlbâit foarte tare și m-am înroșit ca un rac, dar până la urmă am reușit. Știi care a fost răspunsul ei? Că sunt prea mic de statură și nu vrea să o vorbească lumea pe la spate că umblă cu un pișpirică. Cam pe atunci m-am hotărât să mă apuc ca lumea de contabilitate. Am fost la toate olimpiadele. În clasa a XI-a am luat locul întâi pe țară. O să-ți arăt odată diploma, dacă vrei. Eu stau destul de prost la capitolul comunicare. Întotdeauna mă fâstâcesc când trebuie să vorbesc cu cineva. Am văzut odată, când eram mic, un film în care personajul principal era o operatoare de la telefoane din perioada interbelică. Stătea toată ziua în fața unui panou cu multe găurele și fire. Stabilea legăturile cu o dexteritate și o viteză uluitoare. Era ceva eroic în asta. Mi-am zis că atunci când voi fi mare o să-mi angajez și eu o telefonistă care să mă ajute să stabilesc legătura cu persoanele care îmi plac.
Iartă-mă că nu ți-am oferit un cocktail atunci. Tot ce am reușit să fac a fost să te întreb aceleași lucruri despre care m-ai întrebat și tu. De unde vii? Cu ce te ocupi? Nu-ți place de mine? La ultima întrebare nu mi-ai mai răspuns. Știu, am fost penibil. Te-ai ridicat de lângă mine și ai plecat. Eu aș fi vrut să mai stai, dar nu am știut cum să îți spun, mai ales că muzica era dată destul de tare. Iar la separeu nu am știut cum să te invit. Nu știu cum se face. Te-ai dus direct pe scenă și ai dansat. Aveai niște mișcări destul de violente, de parcă mi-ai fi reproșat ceva. Ți-am scris rândurile astea azi după-amiază. Știu deja cum să fac să ți le dau. Îmi voi lăsa ochelarii acasă, îmi voi da părul cu gel. De haine am vorbit deja cu un fost coleg de liceu, pe care eu nu prea îl simpatizez, mare gagicar. Dar măcar știe să se îmbrace. A zis că îmi împrumută niște chestii. A zis că el vede la mine o schimbare și că e în direcția cea bună și să nu ezit să îl caut și altădată când e vorba de gagici și că îi place noua mea atitudinea vestimentară. O să vin îmbrăcat așa la club, mă voi așeza undeva într-un colț, să nu mă vezi, și când îți vei face numărul la bară voi veni lângă scenă și îți voi băga în sutien câteva bancnote printre care voi ascunde bucata asta de hârtie, bine împăturită, apoi voi pleca.
Sper să îmi scrii cât mai repede. Adresa mea este: Str. Lăcrămioarei, nr. 68., Brașov.

Cu drag,
M.

Hei!

Ce-mi place de tine, nebunule, că ești contabil. Lasă-mă să ghicesc. Tu ești ăla cu cercel în ureche, băiatul ăla blond. Ești cu evaziunea fiscală cu din astea, las că știu eu. Ai grijă să nu te prindă gaborii. Ba nu! Stai să mă gândesc mai bine. Poate ești tipul ăla înalt și bine făcut care mi-a dat aseară una de cincizeci să îi dau un pic țâțele să se joace cu ele. Avea o limbă ascuțită, de mare precizie. Ăsta trebuie să fii tu. Să știi că ai reușit să mă exciți. Un tip așa meticulos după două sticle de vin, mai rar. Hai lasă, lasă, că m-am informat eu de la chelner, ce crezi tu! Eu întotdeauna îi ginesc pe contabili. Ăștia degeaba se fac muci, că tot meticuloși rămân. Mai sunt și altfel de contabili, din ăia de modă veche, cu ochelari, și așa mici ca niște șoareci care doar stau în colțul lor și se uită la tine și nu fac nimic. Și le lucesc ochii de zici că au febră. Dacă eu aș fi patroană aici, și în câțiva ani sigur o să fiu, sau dacă nu, o să-mi deschid eu propriul meu nait-club, o să le zic bodigarzilor să nu îi lase să intre pe toți fraierii, că ăștia nu au ce căuta într-un nait-club că nu fac altceva decât să se chinuie singuri. Mai bine se duc frumos acasă și își fac o labă.

M-am dat cu ojă și între timp mi-am editat statusu pe hai cinci că văd că mi-a scăzut traficu, o să mai bag și niște poze în curând că nu se mai poate. Pe urmă am mai citit un pic din scrisoarea ta. Eu nu suport să citesc mai mult de câteva rânduri deodată că încep să mă doară ochii. Păi ce, crezi că mie mi-a plăcut biologia? Nu trebuie să îți fie rușine pentru asta. La școală te învață numai prostii și te trimit acasă dacă te vopsești în cap sau dacă vii în fustă mini. Niște inculți. Profii ăștia habar nu au de modă. Păi fustele mini se poartă încă din anii șaizeci în alte țări și ăia de acolo nu au nimic împotrivă. Am citit io asta într-o revistă de modă când eram mică. Cel mai mult îmi plăcea de creatorul ăla yiv son laurent. Când eram mică visam să fiu soția lui. Pormă mi-a mai trecut când ne-a părăsit tata. Stai un pic că mă duc să mănânc. După aia mai citesc.

Îmi pare sincer rău pentru ștoarfa aia, Maria, dar cred că nu te merita. Eu îi dădeam una în meclă pentru faza aia. Și ce dacă erai mic? Între timp ai crescut și tu. Ai tras de fiare. Cred că ar muri de ciudă javra aia dacă te-ar vedea acuma. Să-mi fi făcut mie cineva un pisic pe calculator! Mie îmi plac birmanezele să știi! Poate îmi faci și mie unul pe leptop. Poți să faci și pe leptop, nu?

Filmul ăsta cu telefonista nu îl știu. Cred că era destul de plictisitor. Dar probabil că părinții te-au dus la filmul ăla așa că nu tu ești de vină. Mie îmi plac filmele cu Gechi Cean. Le-am luat pe toate de la închirieri dvd. Păi normal că nu ai știut cum să mă inviți în separeu. Ești un impulsiv, ca și mine, te aprinzi pe moment și te agăți ca pitbulu. Tu mai ții minte că nu vroiai să îmi dai drumul la țâțe? Sau ți s-a rupt filmul?

Uite acuma am ieșit de la duș și am citit și finalul. Păi te-ai țăcănit la cap? De ce să îți schimbi hainele cu idiotul ăla? Ce, ale tale nu-s bune? Mai mult gel? Să știi că de la prea mult gel s-ar putea să chelești. Aaa, îți place să te deghizezi? Faci pe Zorro, ai? No lasă că te desconspir eu în noaptea asta la club. Mai rar așa specimene ca tine. Să știi că mi-a plăcut scrisoarea ta. Aparențele înșeală. Ești un dur cu o inimă sensibilă.

Te pup pe botic,
Lady Laura

SABINA - relaţia între un puşcăriaş şi o cofetăreasă

Dragă Anca,

Sper că eşti aşa cum te-a lăsat Dumnezeu, o frumuseţe, aia eşti, o frumuseţe! mâncate-ar tata! Îţi mulţumesc, dragă pentru că mi-ai trimis, de ziua mea, exact suplimentul 65 de integrame şi Sudoku.Numai tu puteai să te gandeşi, frumoasa mea, să-mi trimiţi atâtea integrame câte primăveri am împlinit, dulceaţa ştie că aşa mă menţin eu în formă. Îţi sărut mânile de milione de ori, steluţa mea, şi pentru tortul cu cireşe pe care mi l-ai trimis, nu, nu l-au oprit la control, lasă dulceaţă că vin eu luna viitoare acasă, să vezi atunci ce poate cavalerul tău! Şi îţi deschide amorezu tău o cofetărie numai pentru tine, unde să faci vestitele tale eclere-sirenă şi placinta ta cu sfeclă. Mititica, stă aşa singurică la ea în garsonieră, şi nu are decât trei dulăpioare cu pantofiori şi vestuţe şi rochiţe în danteluţe, vai! Da nu se poate păsărica mea minunată, ştiu cum ai vrea să fiu acolo să-l tragi pe moşu tău de barbă. Iartă-mă că nu sunt lângă tine, dar a trebuit să stau, din cauza presei, ţi-am mai spus scumpete cum era să-i mituiesc eu pe toţi, oricum ţi-am mai zis aici am cea mai bună cameră, am şi tv cu cablu, nu te stresa puişorul meu şi nu mă uit la alţii dovlecei, mă gândesc numai la ai tăi, frumoasă! Iartă-mă scumpetea mea, de mii de ori iartă-mă, madona mea, că l-am ucis pe Gelu, namila aia de la aprovizionare când l-am găsit în ziua aia blestemată ascuns după maşina de spălat, mai avea şi chiloţi cu ursuleţi. Iartă-mă că am ales cuţitaşul tău preferat, de întins crema de cacao, da nu te-aşi fi lăsat cu o asemenea arătare, tu crezi că ăla, ieşea cu tine la restaurant, te ducea la spa, sau îşi punea pentru tine, pantofi de piele maro şi ceas asortat...Vezi tu eşti o madonă, nu să umbli cu toţii vagabonzii, ce avea el în plus? Îţi zic eu, am întâlnit pe unu aicea, îi zice Mirobolantu, zice că îl ştia pe Geluţu ăsta, şi ştii ce mi-a zis iubire, că lui nici măcar nu-i plăceau femeile atâta, că umbla cu ăia îmbrăcaţi cu fuste mini roz şi cu ţâţe false, o scârboşenie! că se mai culcase cu una de-i zicea Aurica, avea fata asta un trup! şi i-a furat şi bijuteriile, auzi iubirea vieţii mele, cum să-l las, să îţi ia ţie ineluşu cu safirel pe care ţi l-am ascuns eu în savarina ta, când am venit să te văd pima dată şi lănţişoarele de la Valentin al tău, pe care le-am cumpărat tocmai de la Paris, spune tu, iubire. Nu e bun moşu la pat, iubire, nu am eu tenu stralucitor şi mustaţa bine pensată, las că aşa cum ţi-am promis, minunăţia mea, dacă mă aştepţi, te duc înapoi la palatul cinci lalele şi ţi-am zis că te iert draga mea, că i-ai pus corniţe preaiubitului tău, acum că am aflat cine era Geluţu ăsta, mare şmecher, s-a şmecherit lumea asta budincuţa mea, mie aşa frică pentru tine. Am vorbit cu contabilul meu, Cornescu, şi a zis că ai fost foarte, foarte cuminţică, a zis că nu i-ai cerut mai mulţi bani decât i-am zis să-ţi dea, porumbiţa mea cea zăpăcită ce cuminte te-ai făcut! Mai, mai, să nu cred, ţi-e dor de mine, ştiu eu, cine te mai plimbă cu maşina argintie de teren pe care scrie mare -Mister Valentin Love Anca-, cine îţi zice de mii de ori ,numai fă Anca prăjituri, stai acasă şi fă-i un copilaş iubiţtlului tău mult prea devotat!, şi tu nu şi nu, că nu te laşi de cofetărie, vocaţia ta, prinţeso, numai Gelu e de vină. Uită-l Ancuţa, a fost, Valentin forever cum zice colegu Mirobolantu. Dovlecelul meu..dovelecelu meu, seară de seară visez cum suferi tu după prinţul tău, iubirea se suferă, dulceaţo, eu te iert, te învăţ să mă preţuieşti şi dacă mă aştepti, ca o Venus, ne mutăm iar împreună la căsuţa cu lalele şi ţi-o trec şi pe numele tău. Nu mă uita, eu te iubesc şi te ador, conteso, numai am răbdare, îţi trimit sute de sărutări, îmbrăţişări, etc., vreau să te iau în braţe şi să te iubesc încet, aşa cum ştiu eu şi cum dealfel o să-ţi doreşti şi tu, regina mea!

Al tău, sclav şi iubit pe viaţă,
Valentin Bănulescu, tatăl

Dragă Valentin,

Mulţumesc din suflet pentru această scrisoare, e foarte frumos să scri o scrisoare, mai ales una de dragoste, asta mă face să te iubesc şi mai mult. Ştii, a fost ideea mea, să-ţi cumpăr cartea de integrame, întâmplător am găsit una, în sertarele biroului tău, de ce nu mi-ai spus de această pasiune? Âtât îmi doresc să ne cunoaştem mai bine, relaţia noastră e destul de rece...poate că a fost vina mea ştiu, da, a fost vina mea, pentru toate necazurile de acum. Trebuie să-ţi fi spus adevărul mai demult, am aflat de curând că sunt însărcinată. Ştiu cât de mult îţi doreşti un copil, nu te speria, ştiu ca ai probleme cardiace, tatăl copiilor eşti tu, felicitări! nu te aşteptai la asta, şi probabil te întrebi cum s-a întâmplat. Am obţinut sperma de la medicul tău şi acum câteva luni mi-am făcut înseminare în vitro. Vom avea tripleţii!!!! Iniţial nu am crezut că o să meargă, dar după un tratament naturist am fost din nou fertilă. Acesta este un moment bun să afli adevărul, Anca, iubita ta cofetăreasă, a fugit săptămâna trecută în străinătate, cu fraţii ei, după ce i-am dat să citească scrisoarea ta, a zis că nu poate să te ierte, pentru că i’ai distrus viaţa şi pe dragul ei de Gelu. A zis că banii i-au acoperit durerea pentru un timp, dar nu mai rezistă,îi este scîrbă de tine şi nu vrea să stea cu un criminal! A lăsat tot grasonieră, haine, alocaţia ta. Bine i-ai făcut, cofetăreasa aia nu te-a meritat niciodată, şi Gelu, mărturisesc a fost şi prima mea iubire, ne-am cunoscut într-un bar din aceala de gay. Eu nu mai frecventez asemenea locaţii, acum vreau să mă dedic complet familiei noastre. Am plâns când am citit scrisoarea ta pentru Anca, ştii şi eu mă numeam Anca, acum treisprezece ani, când am luat decizia să încep tratamentul hormonal ca să devin bărbat.Cred că a fost doar o pasă din tinereţe, oricum, după ce am terminat facultatea, m-ai angajat pe postul de contabil. Nu-ţi închipui ce fericit am fost, aveam şanşa să câştig mulţi bani, să plec la un cabinet particular din afară, ca să-mi fac şi operaţia de schimbare de sex, să fiu un bărbat adevărat...Până când am realizat că te iubesc, că totul dintr-o relaţie de afaceri, s-a transformat în mintea mea şi în sufletul meu, în cea mai profundă iubire...am devenit foarte gelos pe Anca, pe care ai răsfăţat-o prea mult. Dovadă că relaţia noastră deabia începuse era chiar încrederea pe care mi-ai acordat-o, atunci m-am gândit să renunţ la toate planurile mele vechi şi să încerc să redevin femeie, n-a fost deloc simplu, dar am reuşit! Ştiu, că ai iubit-o mult pe cofetăreasa aceea care nici măcar nu avea studii superioare, ca mine,ai iubit-o poate pentru talentele ei în ale cofetăriei sau cum se spune. Ştii ce, am să învăţ şi eu să fac prăjituri, chiar ieri mi-am a cumpărat trei sute treizeci de reţete de dulciuri sofisticate, o să-ţi placă, puişor (dacă mă laşi să-ţi spun aşa), abia aştept să fi eliberat, mi-e tare dor de momentele petrecute la birou discutând despre starea averii tale, când te mai atingeam întâmplător.M-am gândit că după sarcină, am să-mi las părul lung şi am să-mi pun silicoane, să fiu exact ca fosta iubire a vieţii tale, nu vei simţi, dragul meu, Valentin nicio diferenţă! De acum chiar te rog să-i spui Anca...chiar dacă n-ai să mă iubeşti niciodată, ţine cont de faptul că eu îţi voi rămâne fidelă, îţi voi administra bani în continuare, îţi voi darui o famililie şi stabilitatea de care ai avut mereu nevoie, nu-ţi cer prea mult.
Cu dragoste şi respect,
Anca Cornescu

DANIEL - relaţia între un wannabe scriitor şi o prostituată

Florii mele de colţ,

Cu dragostea rătăcitorului în deşert care îşi caută însetat izvorul, îţi scriu această epistolă d’amore în momente atât de grele nouă. Însă ce este dragostea dacă nu o luptă ineluctabilă cu valurile aprige ale vieţii, această corabie la a cărei cârmă ne aflăm noi, doi neajutoraţi înaintea marelui Poseidon, care se joacă şi el cu destinele noastre inefabile!
Un Romeo care îşi împiedică Julieta de a se otrăvi, un Shakespeare care şi-ar salva în ultimul moment personajul, asta aş vrea să fiu, iubita mea floare de lotus, în această chimie a iubirii ce de multe ori ne joacă feste. Inima mea bate în ritmul orologiului sfântului Ştefan din Londra, apoi în ritm de tropot de căprioară prin pădurile nesfârşite ale iubirii, de capră neagră urcând pe culmile fără de capăt ale munţilor, de nor ce colindă cerul chiar şi împotriva vântului atunci când numai mă gândesc la tine. Când te am în braţe vâltoarea focului mă cuprinde precum pe un Prometeu înlănţuit, încerc să mă desprind, dar vulturul iubirii ciuguleşte neîncetat din a mea inimă pe care, sfâşiată, o pun la picioarele tale diafane!
Ştiu că îţi este greu, se prea poate spune că dificultatea a ajuns pe culmile inexorabile ale posibilităţilor eşuate în ce priveşte viaţa ta, dar aş vrea, precum un cavaler al Mesei Rotunde, să vin să te salvez, a mea Gwiniver! Şi asta voi şi face! Înarmat cu paloţul curajului, cu platoşa răbdării şi cu scutul iubirii de neînvins, voi ajunge la poarta castelului în care eşti sechestrată, aleasă a inimii mele, voi rupe lanţurile înrobirii şi te voi salva! Nu prididesc a mă gândi la înălţătoarea clipă în care, romanul meu fiind deja un best-seller, vom putea să ne cumpărăm căsuţa noastră în inima pădurii, precum o Albă ca Zăpadă să-mi fii, castelul nostru în inima munţilor, să poţi zburda precum o minunată Dorotheea! Aştept minunea, aşteapt-o şi tu! Va veni, cu siguranţă va veni, iubita mea! Şi vom învinge maştera, păzitoarea cea haină care te ţine înlănţuită, vom ieşi învingători din palat, te voi purta pe braţe spre noua ta casă, patria iubirii noastre, precum Ulise pe a lui gingaşă Penelopa!
Nu mai e mult, ai răbdare, ora se-apropie!
Cu iubire eternă, arzând ca Nessus,
Al tău pe veşnicie, Nicolae Nistor Câmpulungenescu

Dragă Nicule,

Îmi place foarte mult cuvintele tale, cu toate că e greu să îmi dau seama dacă ce spui tu acolo e de bine, dar ştiindu-te cred că aşa e, că altfel nu mi-ai scrie.
La noi aici nu e foarte rău, adică e mulţi clienţi care citesc şi ne aduc cărţi de-alea destul de bune de sandra braun şi ăla cu luminile şi cu veronica, mă face şi să râd numele lui – că să nu crezi că eu nu mă prind când e ceva cu apropouri de-alea sexuale cum e numele ăstuia, coelio sau aşa ceva. Dar cărţile lui mă ţin trează dimineţile după ce pleacă clienţii şi să ştii că asta e mare lucru, că o fi ce fac eu, dar mă oboseşte şi pe mine mai ales câte unul care vrea tot tacâmul plus vreun bonus.
Cât despre palatul tău mă bucur dacă ţi-oi face vreo căsuţă după ce scrii cartea aia şi o să vin să te vizitez, că ne lasă şefa să ne lom liber câte o zi două pe lună (bine, pe pământ, dar la sfârşitul lunii, înţelegi tu, ce mă face să râd faza asta!). Ştii si tu că nu ne putem muta împreună, eu nu am voie să am relaţii cu clienţii, că atuncea nu mă mai plăteşte şefa şi nu mai am bani nici măcar să-mi iau o pereche d-aia de chiloţei cu dantelă de la secretu victoriei (mult m-am mai bucurat atunci când mi-ai adus tu şi am putut să stau toată noaptea îmbrăcată cu ei când tu m-ai pus să stau pe canapeaua aia şi scriai te uitai la mine şi scriai de nu mai terminai). Dar oricum mai vreau să ne vedem, vino când iei salariul şi o să îţi facă mona ce ştie ea mai bine, puiu mamii, că doar te cunosc eu cât de înfocat ca cavaleru luminii ăla alu ăla de mori de râs de numele lui!
Şi eu te iubesc câte ceasuri pe noapte te lasă portofelu, oricum nu mai mult de trei ore, că zice dup-aia şefa că noi o facem de plăcere, nu din datorie şi iar ne scade din leafă şi nu ne mai cumpără tort şi ananas la ziua noastră şi să ştii că e naşpa pentru că atunci ştie fetele că santâmplat ceva şi vine şi te întreabă şi nu e prea plăcut, da dupaia oricum râdem ca proastele că ne îmbătăm cu şampania aia franţuzească, mai ales de ziua lu şefa.
Aş mai sta să îţi povestesc, da am un client, te sarut dulce nebunule, focosu meu care eşti tu scriitor şi mare om de litere cum zici tu şi îmi place mie să îmi imaginez că tu ştii chiar toate literele din limbile alea pe care eu nu le cunosc şi de la gălbejiţi!
Te aştept la salariu,
Mona

Noutăţi noi, normal! :D

2010-02-08T09:21:00.002+02:00

Bineînţeles că şi MARŢI, 9 02 2010, va avea loc ATELIERUL la OKIAN, DE LA ORA 16! Pentru cei care nu au fost data trecută şi ar dori să vină, îi rog să scrie o scrisoare de dragoste (ACEASTA ESTE TEMA!) de la un antrenor de fitness pentru iubita lui, profesoară de engleză. ESTE VALABIL ŞI PENTRU CEI CARE NU POT AJUNGE LA ATELIER DAR ÎMI POT TRIMITE AZI (N.B. LUNI) SAU MÂINE PE E-MAIL! (INCLUSIV CEI DIN TABĂRĂ, DACĂ MAI SUNT PE RECEPŢIE)

Şi tot bineînţeles că sâmbătă, de la 16, VA AVEA LOC CENACLUL PUR ŞI SIMPLU, LA CEAINĂRIA CEAI ETCAETERA! Vor citi Daniel şi Diana! Din nou facem apel şi la iubitorii de poezie pentru a participa! Nu muşcăm! :)

Vă aşteptăm cu idei, comentarii, sfaturi, etc.

ŞI ALTELE...

2010-01-25T17:04:00.003+02:00

Mâine, MARŢI, 26 IANUARIE, ORA 16, va avea loc o nouă întâlnire a Atelierului de proză, încă o dată lansez apelul de a fi prezenţi chiar dacă nu aţi scris, măcar facem eerciţii, vă mai elaboraţi şi voi stilul!

Pentru cei care scriu, mi-ar plăcea să vă faceţi, totuşi, temele! :D

PENTRU CEI DIN TABĂRĂ!

Am vrea să ne trimiteţi, cei care aţi fost în tabără, nişte impresii, cinci rânduri - cam aşa, pentru a face nişte articole, că oricum noi am tărăgănat cu ele şi ar trebui să ne fie ruşine faţă de reviste...

SÂMBĂTĂ, 30 IANUARIE, TOT DE LA ORA 16 (şi vă implor, fiţi punctuali!) are loc o nouă ediţie a CENACLULUI "PUR ŞI SIMPLU" în ceainăria CEAI ET CAETERA! Din nou, ne-am bucura să veniţi chiar dacă nu citiţi, doar să ascultaţi şi să vă daţi cu părerea...

Vă aşteptăm!

ŞTIRI

2010-01-18T20:07:00.002+02:00

SÂMBĂTĂ, 16 IANUARIE, ORELE 16 (trecute mult) - a avut loc Cenaclul PUR ŞI SIMPLU, unde a citit Andrei Dosa (iniţial hotărâsem să citească şi Sabina, dar venirea pe o perioadă foarte ...întinsă a unora şi lipsa multor altora ne-a făcut să o amânăm pe data viitoare). Ne pare rău că nu vă mai interesează şi nu ne-aţi mai onorat cu prezenţa. Sperăm ca de peste două săptămâni să se schimbe situaţia - e poezie contemporană, fraţilor, chiar nu vă interesează?! Îmi fac şi mea cupla pentru că nu am mai pus pe blog anunţul.

MÂINE, MARŢI, 19 IANUARIE, DE LA ORA 16, va avea loc ATELIERUL DE PROZĂ! Vă rugăm să veniţi toţi cei interesaţi, chiar dacă nu aveţi temele, nu vă omoară nimeni!!!

Mai aşteptăm veşti şi de la cei care aţi participat la tabără şi, de ce nu, texte trimise pentru dezbatere! Mai daţi şi voi semne că am însemnat ceva pt voi!

Stiri

2010-01-04T22:36:00.001+02:00

Atelierul îşi va relua activitatea MARŢI, 12 IANUARIE, ORELE 16, iar Cenaclul se va reuni de sâmbăta viitoare - 16 IANUARIE - tot de la orele 16. Dacă intervin schimbări, vă vom ţine la curent!

În altă ordine de idei, în curând vor apărea articolele despre tabără şi în presa literară naţională, vă vom ţine la curent şi cu asta! :)

Pentru alte nelămuriri, contactaţi-ne!

Primele veşti

2009-12-24T19:24:00.002+02:00

Începând cu data de 17 12 a avut loc la Moieciu de Jos tabăra naţională LUMINA DE AVARIE. Unii au venit încă de la prânz, alţii au ajuns numai seara, pe tot parcursul zilei de 17 ne-am adunat la pensiunea din Moieciu. Mai veseli sau mai obosiţi, pe la miezul nopţii am făcut cunoştinţă cu toţii - unii dintre noi prin intermediul bancurilor (printre care, la loc de cinste, au fost cele cu moldoveni - ana ştie! :)) ) şi participanţii au primit mapele şi ecusoanele, aflând împărţirea pe ateliere şi programul din zilele următoare. Nu au existat probleme, fiecare dintre noi abia aşteptând să începem lucrul. La cameră impresiile veneau una după alta, fiecare dintre organizatori încercând să îşi analizeze participanţii la atelierul său.

În data de 18 12 a început "balul"! Muncă, după micul dejun, cu Luminiţa şi cu Elise - teatralii au căutat poveşti prin ziare şi le-au modelat după imaginaţia proprie, iar prozaicii au început cu exerciţii de stil. După-amiază, Daniel l-a adus pe Radu Aldulescu, invitatul din această zi, care, la îmceput mai timid, dar din ce în ce mai ferm, a vorbit cu ei, pornind de la experienţa Revoluţiei şi a cărţii abia lansate la Cluj. Copiii l-au plăcut şi au fost foarte interesaţi de poveştile ascultate. Seara s-a petrecut sub semnul vehemenţei cu care au refuzat-o pe Lumi când le-a propus jocul mimului! :))

19 12 a însemnat un one man show din partea lui Daniel :)) - deoarece a încercat (a şi reuşit) să ţină ambele ateliere - a început prin a le vorbi celor de la poezie despre poezia contemporană , poezia cotidianului, felul în care se scrie azi, un pic despre "monştrii" precum Ezra Pound sau Elliot, clişee şi alte lucruri de pus la îndemâna poeţilor din ei, iar Andrei a continuat prin a le corecta exerciţiile propuse de D. Cu cei de la teatru a pieptănat un pic poveştile alcătuite şi fişele de personaj, iar ca temă le-a propus câte un dialog între două dintre personaje. De aici a fugit să ia invitata de la gară, din Braşov - poeta Doina Ioanid. Aceasta a fost o prezenţă pe cât de feminină şi liniştitoare, pe atât de fermă şi cuceritoare prin poemele sale, mai ales cele din "Cartea burţilor şi a singurătăţii". Seara a însemnat o mare porţie de râs, cam atât cât să îi doară maxilarele pe cei prezenţi! A, am uitat! În pauza din prelegerea invitatei a avut loc râzboiul cu zăpadă, câştigat, cum Andrei nu ar fi de acord, de echipa lui Daniel! :))

20 12 - duminică - a venit surpriza pentru cei de la teatru - Mihai Ignat a venit el şi a ţinut atelierul de dimineaţa cu ei! Da, da, au învăţat chiar de la maestru părţile de teorie de care aveau nevoie! Pentru cei de la proză a fost o zi de basm la propriu, Luminiţa propunându-le în întâlnirea anterioară construirea unui basm ca şi temă a părţii de proză a atelierului. Unora chiar le-au reuşit basmele contemporane, veţi vedea! De data asta a venit Daniel direct de la biserica, aducându-l pe invitat: poetul Romulus Bucur! A fost o dupa-amiază cu multe "pisicuţe"! ;) Partea de "teorie" a fost încununată prin cea de practică - recitalul poetului fiind foarte apreciat de "public". Seara a fost dedicată unui posibil candidat la preşedenţie - se ştie! :))

21 12 - ziua petrecerii finale, a încheierii atelierelor de poezie şi teatru, a realizării de "cadavre" - exquisite corps-urile fiind gustate din plin de către cei supuşi exerciţiului. La poezie am ajuns la concluzia că se poate mult mai bine, numai că trebuie multă perseverenţă, despărţirea de mult iubitul albastru sacadat (ştim, ştim, te face celebră) al unora, despărţirea de poetizare şi apropierea de exprimare a sinelui în poezie... se poate, deci! La teatru, întorsăturile au făcut ca ierarhiile să se schimbe, piesele să se contureze şi copiii să poată pleca "încărcaţi" acasă! Seara, la petrecere, în clubul Hanului cu Noroc din Moieciu, s-a dansat, s-a râs, dar mai ales s-a aplaudat. S-a aplaudat piesa Elisei, "S-a întâmplat într-o joi!, interpretată de membrii trupei INDIGO, a lui Daniel! Aceasta a fost surpriza serii pentru toţi, în special pentru autoare! Petrecerea s-a întins până târziu în noapte...

22 12 - ziua plecării. Întotdeauna plecările sunt triste. Despărţirile sunt triste. Dar mai întâi a fost cursul invitatului - poetul Andrei Bodiu, decanul Facultăţii de Litere, urmat de recitalul acestuia. Între timp, Daniel şi Elise au fugit şi au pregătit diplomele şi cărţile de premiu pentru participanţi. Cu ocazia acestui prilej :) ţinem să mulţumim sponsorilor, ce ne-au ajutat să putem menţine tradiţia premierii substanţiale în cărţi: Grupul editorial LEDA, editura AULA, Librăriile RALU, Librăria OKIAN, LIBRIS, dar şi ceilalţi sponsori, SC GHIMBAXEL SRL, SC LIVATY COM SRL, ambele din Ghimbav, şi firma de construcţii a familiei Florea, o să adaug numele! Nu în ultimul rând, îi mulţumim dr Mihai Puia-Dumitrescu pentru sponsorizarea trofeelor! Acum să ne întoarcem marţi, la ora prânzului - ajutaţi de domnul profesor Andrei Bodiu, am premiat fiecare participant, apoi Elise şi Daniel au acordat premiile speciale şi trofeele celor mai buni de la fiecare atelier - Ana-maria Gârlău, pentru poezie şi proză, şi Dragoş Ilca, pentru scriere teatru. Au urmat plecările... pe fugă sau nu, ele au fost triste şi cu promisiunea de a nu ne uita + cea de a reveni! Vă aşteptăm!

Încă o dată, ne puteţi vedea la: http://picasaweb.google.ro/lumiadeleanu/LuminaDeAvarieTabaraDec2009#

Cu mai multe vom reveni!

ultimele ispravi

2009-12-23T10:49:00.003+02:00

http://picasaweb.google.ro/lumiadeleanu/LuminaDeAvarieTabaraDec2009#

O sa revenim cu un articol complet despre editia de anul acesta a taberei.

In sfarsit!

2009-12-16T23:54:00.003+02:00

Maine incepe tabara!

LUMINA DE AVARIE se muta in zapada de la Moeciu de Jos!

Vor fi ateliere, va fi multa munca, va fi distractie, vor fi invitati, vor fi mai multe surprize, premii exceptionale, trofee, multe carti, petreceri si voie buna, asa ca abia asteptam!

Si tot despre asteptare, maine va asteptam la Brasov pe cei care va adunati de prin toate colturile tarii!

Cu nerabdare,

Atentie!

2009-12-15T00:58:00.000+02:00

Maine de la 16 avem atelierul, ultima editie din acest an!
Haideti!

FINALISTII!

2009-12-08T23:14:00.007+02:00

AFISAM ASTAZI, DUPA CUM AM PROMIS, LISTA CELOR SELECTIONATI PENTRU EDITIA A DOUA A TABEREI:

COMŞA SABINA
SEREDIUC GEORGE
SCHINDLER PATRICIA
CÂMPANU DIANA-IULIANA
GÂRLĂU ANA-MARIA
IBANESCU ANDREEA
MÎRZA MONA
ILCA DRAGOŞ
ŢUŢUIANU MIRUNA-CONSTANTINA
CENAN ALINA
FILIP LOREDANA
DOSA ANDREI
DAMIAN OANA-DIANA
MOLDOVAN BRÂNDUŞA-MIHAELA
JULA OANA LAURA
ILLES ALEXANDRA

IATĂ ŞI DATELE NECESARE ACHITĂRII TAXEI DE CAZARE ŞI MASĂ:

Titular cont: Alianta Organizatiilor Nonguvernamentale de Tineret din Romania (AONGTR)
Banca: Credit Europe Bank – Brasov
Adresa: Braşov, B-dul M. Kogălniceanu nr. 19A
SWIFT: FNNBROBU
Cont lei: RO 79 FNNB 000 202 196 769 RO 02
Suma reprezintă: contribuţie pentru participarea la tabăra de creaţie literară LUMINA DE AVARIE

FELICITĂRI ŞI VĂ AŞTEPTĂM!

SFÂRŞIT!

2009-12-06T00:00:00.004+02:00

IATĂ, ESTE ORA 12:00 A.M., S-AU ÎNCHEIAT ÎNSCRIERILE PENTRU TABĂRA NAŢIONALĂ LUMINA DE AVARIE!!!

VĂ ANUNŢĂM CĂ AVEM PESTE 20 DE ÎNSCRIŞI, DINTRE CARE VOM SELECTA 14 PENTRU ACEASTĂ A DOUA EDIŢIE!

TIMP DE TREI ZILE VOM DELIBERA, IAR ÎN DATA DE 8 DECEMBRIE VOM POSTA PE BLOG ŞI VOM TRIMITE E-MAILURI CU NUMELE CELOR SELECTAŢI.

URMĂTORUL PAS PENTRU CEI CARE VOR FI ACCEPTAŢI ÎN TABĂRA DE ANUL ACESTA VA FI CA, ÎNTR-O PERIOADĂ DE O SĂPTĂMÂNĂ, PÂNĂ PE 15 DECEMBRIE, SĂ TRIMITĂ BANII PENTRU CAZARE ŞI MASĂ ÎN CONTUL ASOCIAŢIEI NOASTRE, CARE VA FI AFIŞAT TOT AICI.

UN ALT PAS ESTE, PENTRU CEI SUB 18 ANI, SĂ POSEDE ACORDUL SCRIS AL AMBILOR PĂRINŢI (SAU AL CELOR ÎN MĂSURĂ) SUB FORMĂ DE DECLARAŢIE, O DECLARAŢIE DESPRE CARE VĂ VOM MAI DA DETALII.

VOM REVENI CU DETALII!

SUCCES!

ANUNT!

2009-12-05T00:19:00.002+02:00

PUR SI SIMPLU - cenaclul de poezie - se va tine in ceainarie DUMINICA, de la ora 16!

Va citi Sabina. Si altii vor.

Va asteptam!

VESTE MARE!

2009-11-30T23:39:00.002+02:00

Invitaţii au confirmat, vin!

Vă amintim cine sunt aceştia:

ANDREI BODIU,
CAIUS DOBRESCU,
DOINA IOANID,
RADU ALDULESCU ŞI
CRISTIAN TEODORESCU

ATENŢIE!

2009-11-30T23:36:00.002+02:00

Mâine, 1 decembrie, NU se va ţine Atelierul la Okian deoarece şi din cauză că e închis, că e ziua naţională şi că unii au concert la Reduta, de la ora 17, intrarea liberă, unde vă aşteaptă!

Şi hai, deşteptare plăcută, române! :)

TABĂRA - NOUTĂŢI

2009-11-25T00:06:00.003+02:00

Lectori şi invitaţi

Tabăra de creaţie Lumina de Avarie este structurată pe două ateliere: poezia plus proză şi teatru. Fiecare atelier va avea câte doi lectori.
Iată cine sunt aceştia:

Atelierul de Proză şi Poezie:
Luminiţa Deleanu (n. 15 octombrie 1979, Brăila)
o Licenţiată a Universităţii TRANSILVANIA din Braşov (specializarea română – engleză);
o Absolventă a Masterului în „Literatură şi Comunicare”, în cadrul aceleiaşi universităţi.
o Profesor la Liceul Teoretic „Nicolae Titulescu” din Brasov.
o A tradus din engleză romanul „The Hearing”, de John Lescroart. (ed. RAO, 2007)
o Debut cu proză în „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

Daniel Puia-Dumitrescu (n. 14 aprilie 1980, Braşov)
o Licenţiat al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu
o Absolvent al Masteratului de „Teologie şi Studii Pastorale” al Colegiului Învierii, Universitatea din Leeds, Marea Britanie;
o Absolvent al masteratului în „Literatură şi Comunicare”, Universitatea TRANSILVANIA din Braşov.
o Profesor la Liceul Teoretic „Johannes Honterus” din Braşov.
o A publicat poezie şi eseu în revistele „Revista Universităţii din Leeds”, „Oglinda literară”, „Junimea studenţească”, „Vitralii”, „Cetatea culturală”, „Rondul de Sibiu”.
o Debut editorial cu volumul de poezii „Mugur de stâncă”, ed. MARINEASA, Timişoara, 2005.
o Co-autor al volumului „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

Atelierul de Teatru
Elise Wilk (n. 29 iulie 1981, Braşov)
o Licenţiată a Facultăţii de Jurnalistică, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj
o Absolventă a Masteratului în „Literatură şi Comunicare”, Universitatea TRANSILVANIA din Braşov.
o Redactor la ziarul „Transilvania Expres”
o A debutat cu teatru în revista „Astra”.
o Co-autor al volumului „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

Raul Popescu (n. 20 decembrie 1981, Râşnov, Braşov)
o Licenţiat al Universităţii TRANSILVANIA din Braşov (specializarea română – franceză);
o Absolvent al Masterului în „Literatură şi Comunicare”, în cadrul aceleiaşi universităţi.
o A publicat eseuri în revistele „Astra” şi „Dealul Melcilor”.
o Debut cu teatru în „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

În zilele de program vor veni invitaţi – scriitori de marcă ai generaţiei `80 şi profesori universitari– care vor avea întâlniri cu participanţii şi vor susţine câte o prelegere. Iată cine sunt aceştia: ANDREI BODIU, CAIUS DOBRESCU, DOINA IOANID, RADU ALDULESCU ŞI CRISTIAN TEODORESCU

MARATON

2009-11-24T23:54:00.003+02:00

Am fost şi la Maratonul de Poezie de la Braşov...
Invitaţii au fost la înălţime, poeţii braşoveni deja cunoscuţi au citit şi ei, în marea majoritate, creaţii de calitate, care au prins la public, însă ne-a cam dezamăgit participarea publicului - una din cele mai reduse din ultimii ani.

În altă ordine de idei, Lumina De Avarie a avut succes la Maraton, prin cei trei debutanţi la acest eveniment, Andrei Dosa, Sabina Comşa şi Diana Bercu, dar şi prin faptul că am putut anunţa tabăra noastră şi, în premieră, invitaţii. Felicitări celor trei, pe care Andrei Bodiu i-a lăudat şi publicul i-a primit cu entuziasm!

Vă vom ataşa unele fotografii, made by Sabina, din timpul evenimentului:

MARATONUL DE POEZIE

2009-11-22T13:30:00.000+02:00

ANUNTuri

2009-11-21T00:19:00.003+02:00

Sambata, adica azi, de la ora 16, in ceainaria de pe Castelului 37, CEAI ET CAETERA, va avea loc a treia intalnire a cenaclului PUR SI SIMPLU! Vor citi RAUL POPESCU si DANIEL PUIA-DUMITRESCU.
Va asteptam!

Luni, 23 noiembrie, intre orele 15 si 21: 30, va avea loc MARATONUL DE POEZIE, in sala TP8 a Facultatii de Litere (adica vis-a-vis de parc)! Intre 16 si 16: 50 vor citi Sabina Comsa, Diana Bercu si Andrei Dosa - ai nostri! Invitatul este RADU VANCU, de la Sibiu! De la 20 trecute fix, vorba 'ceea, va citi si Daniel Puia-Dumitrescu.

Intrarea este libera si se poate face la orice ora. La sfarsitul fiecarei ore de recital sunt cate 10 minute de pauza. Moderatori vor fi Andrei Bodiu si Caius Dobrescu.

VA ASTEPTAM!

TABARA!

2009-11-16T00:57:00.004+02:00

NU UITATI!

2009-11-07T19:13:00.002+02:00

Nu uitaţi, nu rataţi!!!

Mâine, de la ora 16, în ceainăria Ceai Et Caetera, va avea loc Cenaclul de poezie PUR ŞI SIMPLU, în cadrul căruia vom putea asculta şi comenta textele lui Andrei Dosa si Vlad Drăgoi!

Pe lângă textee incitante, ceaiul e unul nemaipomenit, aşa că, nu pierdeţi ocazia de a face o combinaţie de plăceri! (www.ceaietc.ro)

Vă aşteptăm!

2009-11-02T13:55:00.004+02:00

TĂBĂRA NAŢIONALĂ DE CREAŢIE LITERARĂ
“ LUMINA DE AVARIE”

EDIŢIA A II-A

17 – 22 DECEMBRIE 2009
MOECIU DE JOS, BRAŞOV

Comunicat de presă-1
02 noiembrie 2009
Perioada de înscrieri

Alianţa Organizaţiilor Nonguvernamentale de Tineret din România – AONGTR, în colaborare cu Facultatea de Litere de la Universitatea Transilvania, Braşov, lansează înscrierile pentru cea de a doua ediţie a Taberei de Creaţie Literară- Lumina de Avarie.

Sunt aşteptaţi să aplice tinerii cu vârsta peste 14 ani, pasionaţi de poezie, proză sau dramaturgie.
Ei vor trimite trei pagini de scriere creatoare (poezii, proză sau teatru), alături de datele personale şi de contact, la adresa de email luminadeavarie@gmail.com.
Aplicanţii vor alege deasemenea unul din cele două ateliere de lucru ale taberei: poezie şi proză sau scriere teatrală.

Perioada de înscrieri este 03 noiembrie – 05 decembrie 2009.

Se vor selecta 14 participanţi.
Aceştia vor achita taxa de participare în valoare de 450 de lei, care include 5 nopţi cazare, 3 mese pe zi şi materiale de curs. Cazarea va fi confort 3 margarete – câte 2 pers/ cameră, baie proprie- la Pensiunea Hanul cu Noroc din localitatea Moeciu de Jos.
La finalul taberei, cele mai bune lucrări realizate vor fi premiate .
Toţi participanţii vor primi diplome avizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

Date de background:
Tabăra de Creaţie Literară –Lumina de Avarie se află la cea de a doua ediţie.
Anul trecut tabăra s-a desfăşurat la Predeal şi a avut 14 participanţi din Arad, Braşov şi Bucureşti.
Ediţia 2009 va avea loc în perioada 17- 22 decembrie, la Moeciu de Jos, la pensiunea Hanul cu Noroc (http://han.pensiuni-moeciu-bran.ro/ ).
Programul taberei include: ateliere de lucru, cursuri susţinute de invitaţi, discuţii libere, vizionări de filme, jocuri tematice şi petrecerea de “rămas bun”. Invitaţii vor fi scriitori şi poeţi consacraţi.
Lectorii sunt:
- pentru atelierul de poezie şi proză: Luminiţa Deleanu- scriitor şi traducător- şi Daniel Puia- Dumitrescu, poet
- pentru atelierul de scriere teatrală : dramaturgii Elise Wilk şi Raul Popescu.

Coordonator proiect,
Prof. Daniel Puia-Dumitrescu
0746-204-232
dpd1480@gmail.com

Din urmă...

2009-11-02T00:31:00.002+02:00

Ne-am întâlnit de două ori până acum cu Atelierul la Okian şi a fost bine.

Anul acesta şcolar am decis să începem cu proza, dar într-o formulă un pic înnoită: pe lângă temele date la întâlniri, vom avea fiecare de scris ceva ce ne pasionează, o proză pe care vrem să o modelăm personal, fără a fi temă, fără a ne simţi "obligaţi".

La prima întâlnire am fost, vorba 'ceea, "câţiva, dar buni", de aceea am decis ca, în scurt timp, să plecăm din nou prin licee la RECRUTARE! Pe lângă asta, am pornit la un exerciţiu de imaginaţie de la câteva date simple: fiecare va avea de construit o proză scurtă sau fragmente de roman plecând de la VIO, un român plecat în Spania, cel care, din motive necunoscute de noi, este închis în noua ţară de rezidenţă - de aici, fiecare va trebui să contureze o poveste! Deja la o a doua întâlnire au ieşit la iveală unele sinopsisuri interesante, promiţătoare, urmând să facem povestea.

Marţea viitoare, adică mâine, vom vedea începuturile de poveste şi modelarea unui personaj al acesteia (sperăm)... Vă aşteptăm şi pe voi!

CENACLUL DE POEZIE

2009-11-02T00:04:00.002+02:00

Vă anunţăm cu bucurie că, începând cu data de 25 octombrie, am pornit la un drum cu un nou proiect sau, mai degraba, o nouă ramură a proiectului nostru "luminos"! Noutatea este CENACLUL DE POEZIE "PUR ŞI SIMPLU"! Acesta va avea loc din două în două săptămâni în ceainăria CEAI ETCAETERA, de pe strada Castelului 37, de regulă sâmbăta, dar vom anunţa dacă, din când în când, se va amâna pe duminică.

Ideea este ca în aceste weekenduri together să ne întâlnim cât mai mulţi pasionaţi de poezie, ar fi genial să fie la fel de mulţi care încearcă să şi scrie poeme, doi dintre noi (hai, câteodată, şi trei) să citească din propriile creaţii, iar ceilalţi să ne dăm cu părerea CONSTRUCTIV. Cam asta. Am vrea să reînviem (atenţie! a tot fost înviat) obiceiul cenaclurilor poetice adevărate la Braşov, Dumnezeu să ne ajute! :)

Cei de la ceainărie sunt mai mult decât ok, ceaiurile sunt delicioase, deci merită să treceţi pe-acolo chiar şi când noi nu suntem!

Pentru săptămâna ce tpcmai a început, ne vom întâlni DUMINICĂ, 8 NOIEMBRIE, LA ORA 16! VĂ AŞTEPTĂM!

Dacă aveţi nevoie de alte lămuriri, nu ezitaţi să ne întrebaţi.

Noutati NOI! :)

2009-10-11T19:07:00.002+03:00

Dupa o lunga perioada de hibernare, Atelierul de Creatie Literara LUMINA DE AVARIE isi reia activitatea! Aceasta se va intampla marti, 13 octombrie, intre orele 16 - 18, la libraria OKIAN.

Speram sa fiti alaturi de noi in numar cat mai mare! Oricum, in scurt timp vom pleca si prin licee in cautare de noi "valori"... Si surprizele vor fi numeroase. Nu uitam nici de tabara de creatie literara ce va avea a doua editie in decembrie. Si inca sa nu uitam de evenimentele din ultima vineri a lunii, recitalul de poezie, so called "joint", un scriitor consacrat si membrii atelierului...

Va veni si revista Lumina de Avarie, suntem pe ultima parte a scrierii proiectului!

Toamna aceasta vom incepe cu proza...

Mai multe detalii marti, orele 16, la OKIAN!

Va asteptam cu drag!

Noutati

2009-07-28T17:06:00.002+03:00

Ne cerem scuze pentru intarziere, dar, din nou, am asteptat fotografii, care ne parvin destul de greu, am incercat sa facem articolul intreg de la inceput, dar iata ca nici de data asta nu ne-a mers. Promitem sa atasam fotografiile.

Dupa cum stiti majoritatea dintre voi, in 26 iunie l-am avut ca invitat la recitalul de poezie "Liniste! Se recita!" pe Andrei Bodiu, castigatorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 2009!

A fost o seara placuta, in care au recitat Sabina, Diana, Andrei si Daniel, iar, in final, ne-a incantat, in stilul deja consacrat - unul cu o poveste a "punerii in scena" pentru fiecare poem - Andrei Bodiu. Publicul a fost variat, de la adolescenti, la oameni la varsta a treia, ceea ce a confirmat faptul ca Andrei Bodiu are fani in mai multe categorii de varsta. Alaturi de noi au fost si reprezentanti ai Facultatii de Litere din Brasov, oameni de cultura brasoveni si, bineinteles, membrii Atelierului LUMINA DE AVARIE.

Aceasta a patra editie a serilor "Liniste! Se recita!" ne-a facut sa avem incredere ca putem continua cu si mai mare spor si cu un public si mai numeros din septembrie, cand ne vom relua activitatea! Asadar, nu uitati, ultima vineri a lunii va fi de acum incolo una de recital poetic la Okian!

Sambata, 27 iunie, a fost ultima intalnire din aceasta sesiune, sa il numim anul scolar 2008-2009, pentru membrii Atelierului LUMINA DE AVARIE. Din nou intr-un numar restrans, am hotarat sa reluam activitatea in septembrie, iar pana atunci sa incercam sa lucram pe cont propriu. Bineinteles ca am sa postez si aici cateva teme pentru voi.

Vom reveni cu alte detalii, teme, exercitii...

In memoriam...

2009-06-22T21:08:00.002+03:00

Ieri a trecut o săptămână de când cineva a plecat să se odihnească un pic... de aceea îmi permit să afişez şi eu un text...

AC/ DC

internetul circulă azi cu viteza luminii
se mişcă atât de repede încât pe toţi stâlpii din oraş
au fost spânzurate diferite emoticoane
unele care zâmbesc altele care plâng şi multe
care aplaudă împreună şi cântă şi ţipă şi urlă şi-aplaudă iar
din cauza asta oamenii nu mai trebuie să vorbească-ntre ei
să râdă să cânte să plângă sau să se bucure
ei pur şi simplu trec pe stradă şi tac ori stau în casă
şi pun feţele galbene de pe monitoare să facă toată treaba în locul lor
unitatea centrală pompează sângele din noi spre reţea
pentru a putea transmite celor din virtual emoticoanele potrivite
sângele trece printre microcipuri şi se întoarce la creier
cu milioane de informaţii care mai de care mai utile şi mai sănătoase
am putea vindeca bolile incurabile şi am putea sta toată ziua
pe canale de chat fără ca măcar să trebuiască să reîncărcăm bateria

iar când vom fi uitat de oameni şi vom fi devenit cu toţii maşini în reţea
vom avea grijă să ne deconectăm de la curent şi să începem să trăim
din ce în ce mai tare şi din ce în ce mai repede din ce în ce mai bine
până când ne vom întoarce pielea pe dos oasele ni se vor risipi în alergare
iar reţeaua va trece prin noi ne vom reconstitui din fragmente de sticlă
ne vom întâlni şi vom trece unul prin altul agăţându-ne de stâlpi
şi devenind noi înşine emoticoane pe care omul evoluat le va folosi
pentru a-şi saluta prietenii a râde sau a ieşi cu ei virtual la o bere

Am găsit!

2009-06-22T17:36:00.001+03:00

V-am tot promis că vă afişez programul unui tânăr poet dat nouă de Alexandru Muşina la master. L-am găsit şi îl postez aici!

Încă o dată, chemaţi-vă prietenii vineri să îl cunoască şi personal pe Andrei Bodiu, cel care tocmai a câştigat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie!

Vă aşteptăm!

NU RATATI!

2009-06-18T19:49:00.000+03:00

Sâmbătă...

2009-06-09T09:08:00.002+03:00

...ne-am întâlnit din nou doar o mână de oameni. Încep şi cei de la Okian să mă întrebe dacă nu cumva e mai bine să vă dau vacanţă, ceea ce e destul de urât, pentru că ei răspund doar la o evidenţă, faptul că de trei săptămâni veniţi doar câte cinci-şase la Atelier. Hotărâţi-vă ce facem, dar, vorba cuiva, să ştiu şi eu! Anunţaţi-mă dacă interferează întâlnirile cu planurile voastre de vacanţă, pentru a şti dacă mai continuăm până în iulie sau nu.

În altă ordine de idei, sâmbătă am fost o mână de oameni care am găsit o anumită revistă cu poezii tipul "aşa nu", chiar dacă ei considerau că pot scrie la rubrica "poet în 2009"... cam foarte mult spus?! :) Ideea noastră era să ne întâlnim şi pentru a discuta şi pune pe hârtue proiectul nostru de revistă. Câţi am fost, am hotărât formatul, structura, conţinutul, am încercat, pe cât am putut, să schiţăm proiectul, pe care, săptămâna aceasta, îl voi pune şi pe computer, iar sâmbătă vom face o ultimă analiză înainte de a-l trimite către sponsori. Şi din această cauză, vă rugăm încă o dată să vă faceţi un pic de timp şi să ne onoraţi cu prezenţa...

Am avut poezii după imagine, au ieşit ok, unele chiar faine, majoritatea, însă, mai trebuie lucrate.

TEMA pentru data viitoare: două poezii, prima cu tema RÂSUL, iar a doua cu tema PLÂNSUL. Cred că ne descurcăm la aşa ceva, nu? Propunerea Dianei era să încercăm să facem o poezie de râs despre plâns şi invers, dar această propunere este opţională.

Nu în ultimul rând, vă rog să ţineţi minte şi să vă anunţaţi prietenii că în ultima vineri din luna iunie îl vom avea invitat pe ANDREI BODIU! Vă spun asta pentru că se apropie vacanţa şi după terminarea şcolii va fi mult mai greu să luăm legătura cu oamenii.

Hai că vă mai bat eu la cap şi cu altele mai încolo...

Vinerea trecută

2009-05-29T19:07:00.007+03:00

...am avut recital de poezie împreună cu Mihai Ignat. De această dată, zicem noi, a fost mai multă lume decât în aprilie, dar încă nu foarte mulţumitor.
Îi mulţumim poetului şi dramaturgului pentru prezenţă şi pentru recitalul în care Klein nu s-a dovedit a fi deloc klein, ci dimpotrivă. Poezia lui Mihai Ignat a fost foarte bine primită de către cei prezenţi, mai mult, mulţi dintre tineri s-au declarat chiar "fani".
Începutul recitalului a fost un pic greoi, tocmai din cauza (lipsei de) punctualităţii exagerate a publicului. :p
Şi de data aceasta am început cu Sabina Comşa, apoi au continuat, ca de fiecare dată, ceilalţi membrii ai Atelierului, care scriu poezie. Un mare succes a avut Andrei, cu poemul său închinat minunatei şi importantei meserii de "scobitor în nas", o adevărată epopee întoarsă, o cântare a meseriei, de ce nu, "brăţară de aur". :))
Personal, am încercat să evidenţiez rolul important pe care îl are Atelierul şi îl au temele de aici, de aceea am citit numai creaţii produse ca temă pentru sâmbetele acestei luni.

Continuarea s-a făcut la o bere, pentru a sărbători cei doi ani de LUMINA DE AVARIE, continuare ce s-a prelungit mult în noapte, chiar dacă, la un moment dat a fost perturbată de comentariile (lipsite total de) pertinente ale unui artist local ce s-a erijat în critic literar după ceva mai mult vin. Acceptăm critica de fiecare dată când aveţi argumente, nu uitaţi asta! Noi ne suntem cei mai aspri critici, dar PE TEXT!

Urmează o perioadă în care surprizele vor fi unele mari, sperăm noi.

LINIŞTE! SE RECITĂ!

2009-05-14T23:02:00.002+03:00

22 MAI, ORA 17, LIBRĂRIA OKIAN

INVITAT SPECIAL: MIHAI IGNAT

VĂ AŞTEPTĂM CU DRAG!

Scuze!

2009-05-14T22:39:00.007+03:00

Ne pare rău că am lipsit atât de mult, dar există tot felul de explicaţii.

În primul rând, voi prezenta pe scurt evenimentul din aprilie:
Romulus Bucur a fost invitat la noi şi am avut a doua ediţie a recitalul de poezie al Luminii de Avarie şi invitaţilor săi speciali. A fost frumos, lumea a venit cu lucruri noi, am avut discuţii pe tema construcţiei noii poezii şi a rolului poeziei în contemporaneitate, am citit şi ascultat, de data asta într-un cadru mai familiar, într-un cerc, din păcate, destul de restrâns. De la peste 100 de spectatori la prima întâlnire, am coborât vertiginos la a doua - 20 - 25, ceea ce nu e rău after all, dar a fost un pic dezamăgitor. Pe de o parte, a fost de înţeles, în Săptămâna Luminată, imediat după vacanţa şcolară, oamenii nu au mai venit, dar nici nu s-a prea făcut reclamă, pe de altă parte, aşteptările ne-au fost înşelate, dar speranţa noastră este să facem un obicei din acest recital, aşa că, nu ne lăsăm!
Am să ataşez şi fotografii de la eveniment şi veţi vedea că atmosfera a fost una plăcută, iar discuţiile s-au prelungit cu mult după plecare unora dintre ascultători.

În al doilea rând, am mai avut de atunci două întâlniri, la care temele au fost, pe rând, alcătuirea unei balade după unele cuvinte date, o baladă contemporană, ca urmare a unor exerciţii pe care le-am făcut în cadrul atelierului, apoi alcătuirea unui poem cu numele "adrian", pornind de la o imagine publică în ultimii ...zeci de ani. Tema pentru data viitoare este tot alcătuirea unei poezii, şi anume, un poem cu tema "nu lăsa pe mâine ce poţi face azi".

În al treilea rând, vă aşteptăm la următorul nostru recital, cel la care îl vom avea invitat pe MIHAI IGNAT. Acesta va avea loc în data de 22 mai, la ora 17!

Aproape că era să uit! Sabina Comşa, Sabina noastră fără R, s-a calificat în finala Concursului de Poezie al Festivalului LICART! Felicitări, Sabina!

Iată şi fotografiile, pentru care îi mulţumim Flaviei Dima!

VA ASTEPTAM!

2009-04-24T09:53:00.002+03:00

Dupa cum stiti, astazi va avea loc recitalul de poezie lunar al Atelierului nostru, "Liniste! Se recita!". Va invitam pe toti sa participati!

Invitatul este poetul Romulus Bucur.

Haideti cu totii!

Inviere

2009-04-18T22:53:00.003+03:00

Hristos sa ne ajute pe toti sa ne deschidem sufletele pentru a primi Lumina Lui, sa ne faca sa intelegem si sa ne ajute sa ne exprimam infinitul din minti si din suflete in asa fel incat sa ii facem si pe altii sa isi doreasca un dialog infinit cu El!

Sarbatori fericite!

echipa LUMINA DE AVARIE

aTENTIE!

2009-04-17T18:27:00.001+03:00

NU uitati de ziua de vineri, 24 aprilie, anuntati-va colegii, prietenii, apropiatii, vecinii, pe oricine intalniti! Invitat este ROMULUS BUCUR!

ATENTIE!

2009-04-10T22:25:00.002+03:00

Maine, 11 aprilie, nu se tine atelierul, deoarece in familia coordonatorului a survenit un deces.

Deoarece sambata viitoare este sambata din Saptamana Patimilor, nu vom tine, deci ne vom intalni direct vineri, 24 aprilie, la seara de recital poetic, cu invitatul ROMULUS BUCUR! Membrii Atelierului sunt rugati sa ia legatura cu Daniel pentru alte detalii si pentru organizare, afise, etc.

Va tinem la curent!

Veşti asemenea participării...

2009-04-07T09:31:00.004+03:00

Sâmbătă a fost frumos afară, soare, cald şi bucurie, vorba lu' crudu aia de dimineaţa de la tv! :))

Participanţi puţini, citire de teme, exerciţii de hai-ku urban.

Aşa, uitam... Raul, cel fost din info, acum în unirea, a revenit, ceea ce este de bun augur, şi pare a scrie şi a nu se juca... Vestea bună este că Tina a reuşit să facă o poezie simpatică, yeee! :)

Ne vedem sâmbătă... câţi ne-om vedea.

LINIŞTE! SE RECITĂ!

2009-03-31T22:34:00.002+03:00

Ne cerem scuze pentru întârziere, dar a fost mai greu decât ne imaginam să obţinem fotografii de la întâlnirea noastră de vineri! Pe această cale, îi mulţumim lui Roland Vezeteu, care ne-a furnizat suportul imagistic!

Vineri, 27 martie, era ora cinci fără zece şi eram vreo câteva persoane în cele două săli spaţioase ale librăriei OKIAN... Mă întrebau dacă vom fi numai atâţia. Ce îmi ajunsese mie la urechi era chiar opusul, că vor veni destui... Aşa a şi fost. La ora 17:00, sălile au început să se umple, iar la startul acestei prime seri de recital poetic la OKIAN, ele erau neîncăpătoare!

Invitatul nostru, poetul ALEXANDRU MUŞINA, a fost punctual şi , de ce nu, jovial, iar întâlnirea a început într-o notă de bucurie, veselie şi relaxare. Cel mai tare ne-am bucurat pentru că vârsta celor prezenţi era una având, în marea majoritate, cifra 1 în dreptul zecilor!

Deşi nu îi venea să creadă, a început Sabina, cea care a întreţinut publicul prin poemele ei cu un fin sarcasm şi un umor pe măsura inteligenţei şi perspicacităţii sale. A urmat Diana, da, Diana cea care a câştigat marele premiu al concursului "Gheorghe Crăciun" - nu i-am slăbit şi am menţionat de fiecare dată că nu îi apreciez numai eu, care ne-a "împortocalit" cu poeziile şi vestimentaţia ei. :)
Şerban a demonstrat că poae fi şi punctual şi că este un bun interpret al poeziei. Nu de puţine ori, o spunea chiar Alexandru Muşina, poetul este cel mai bun interpret al propriei poezii.
Andreea arată în poezia ei că, dacă şi-ar face timp pentru toate întâlnirile noastre, ar putea scrie bine şi din ce în ce mai bine chiar şi poezie, cu toate că îi mai vin ei idei că nu face asta.
Andrei a fost cel care a adunat cele mai multe aplauze, dar a şi citit cele mai multe poezii - asta ca să nu şi-o ia în cap şi să-i vină cine ştie ce idee că ar fi minunat, şi genial, şi devreme acasă! Merită să amintim aici că publicul, de toate vârstele, a râs şi s-a simţit bine, începând cu adolescenţii şi ajungând chiar până la vârsta a treia!
Au debutat Toni şi Oana şi sperăm că nu vor rămâne aici, ci vor merge mult mai departe! (eu ştiu, de fapt, că nu vor rămâne la stadiul ăsta, doar nu am să le las să se oprească, acum, că s-au pornit!)

A citit şi subsemnatul, apoi a urmat recitalul lui Alexandru Muşina. Recitalul nu mai are nevoie de nicio laudă, pentru că toţi cei prezenţi pot spune că a fost unul antrenant, comic şi, mai ales, "la modă"! Într-o epocă a fashionului, a fiţelor şi căutării absolutului din punct de vedere material (materie, material, etc.), Alexandru Muşina desenează o lume "perfectă", un "dictator perfect", "femeia perfectă" şi, bineînţeles, spiritul naţional dus pe culmile cele mai înalte. "Fuck the strangers! M..e la ţărani!" într-un cartier "numai al nostru" a rămas un refren în mintea tuturor!

Mulţumim pentru prezenţă doamnelor profesoare şi domnilor profesori de la Facultatea de Litere, scriitoarei Adriana Bărbat, doamnelor profesoare de Română, dar ţinem să le mulţumim în mod special tinerilor care au venit într-un număr atât de mare! Vă aşteptăm în fiecare lună la acest eveniment, care vrem să devină o tradiţie a Atelierului de Creaţie LUMINA DE AVARIE!
Ţin să mulţumesc în mod special conducerii librăriei OKIAN, fără de care nimic din toate acestea nu era posibil!

O să ataşam fotografii de la eveniment şi vă aşteptăm cu întrebări, propuneri şi comentarii!

NU UITA!

2009-03-26T19:26:00.002+02:00

Nu uitaţi!

Mâine, 27 martie, de la ora 17:00, în librăria OKIAN, are loc Recitalul poetic "Linişte! Se recită!"! Invitat este poetul ALEXANDRU MUŞINA! El va citi alături de membrii Atelierului nostru, recital ce va fi urmat de discuţii pe tema poeziei contemporane. La aceste discuţii poate participa şi publicul.
De la noi, vor citi (probabil) Andrei, Sabina, Diana Bercu, Andreea, Şerban, Toni şi Oana.

Aduceţi-vă prietenii!

Succes!

Exerciţii

2009-03-17T23:37:00.002+02:00

Iată ce am lucrat cu acele cuvinte date... unii dintre noi, în orice caz...

ANDREI

Sosiri amânate

Când vii acasă,
te rog să nu te duci direct în bucătărie.
Cămara e aproape,
castraveţii înfundaţi în borcane
te vor simţi şi vor găuri capacele,
dovleceii se vor umfla şi vor pârâi.

Când vei veni acasă,
descalţă-te şi vino în camera mea.
Când tălpile tale îl vor atinge,
parchetul va deveni nisip cald.
Vei sta turceşte pe marginea patului,
ambarcaţiune uşoară, cu pânze,
şi vei povesti vrute şi nevrute,
cuvintele tale se vor înşuruba
în mine ca un burghiu de zahăr mentolat.

Ar fi bine să vii...
Ai văzut vreodată o caracatiţă albastră
eşuată într-un bloc de nefamilişti?
De dor mi-au crescut
încă şase braţe,
am dat şi un anunţ în ziar:
închiriez braţe
pentru îmbrăţişări multiple.
Dar oamenilor le e greaţă.
Ţie ţi-ar fi?

Chiar dacă nu vii, vreau neapărat să afli:
aici sparg extaziat dinţii rozătoarelor,
zile urâte şi gri,
care mă sfâşie în absenţa ta.
Vreau neapărat să îţi spun:
irişii tăi căprui
sunt cei mai puternici muşchi
pe care i-am văzut vreodată.
Niciodată nu mă voi putea smulge
din strânsoarea lor.

SABINA

Deloc psihedelic
Ea e Nuţi, poate scoate
şi-o caracatiţă dintr-o budă înfundată.
Ea e Nuţi, simte extaz
când desenează pe parchet
nu cu pixul
nu cu acuarelele
ci cu sucul ăla greţos îmbibat
în cârpa aia de culoarea blocurilor
construite după ’70.
Ea e Nuţi, după ore,
pe podeaua coridorului
desenează un liliac
desenează un pistruiat
desenează un castra-verde.
Ea e Nuţi, îşi odihneşte
un timp unghiile căprui şi
mopul heavy-metalist.
Pielea mâinilor ei, în fiecare
după-amiază este a altui animal.

DANIEL

Poveste de primăvară

mi-e greaţă de lumea în care
toţi castraveţii se mănâncă doar muraţi
şi doar la grătare prin parcări sau parcuri
de oamenii mici şi pistruiaţi de la blocuri
aflaţi în extaz c-au descoperit primăvara
înfundată prin vreun canal în faţa scării C
dând din cap sacadat pe muzica psihedelică
aranjată de psychofreud sau de vreun dj alin
la intrarea de lângă ghenă a clubului din spate
unde a crescut un liliac parcă să mai alunge mirosul
de animal cu ochii căprui dormind cu sticla sub cap
o caracatiţă în jurul conductei cu apă caldă
pe care vreo pipiţă-n bătaie de joc şi-a scris cu pixul
numărul de telefon sau bonul de ordine la coada
de alte animale masculi şi femele de la uşa
apartamentului ei din zona de lux a oraşului nostru
unde pe parchetul din baie bărbaţii se spală conştiincioşi
aşteptând să le vină rândul pentru acţiune
în timp ce femeile-şi provoacă singure-orgasmul

Cam atat...

Veşti

2009-03-17T22:56:00.002+02:00

Ne cerem scuze că nu am mai postat ce s-a întâmplat acum două săptămâni şi nici nu am anunţat faptul că săptămâna trecută am fost invitaţi la un Workshop de "Dramaturgia cotidianului" şi nu am ţinut Atelierul!

La workshop a fost interesant, au participat şi unii dintre membrii noştri (puţini, cu toate că vă îndemnasem pe toţi, dar.. mă rog), iar cei din Cluj s-au prezentat la înălţimea aşteptărilor. Mai mult, am obţinut de la ei promisiunea că ne vor invita şi pe noi la tabăra Man.In.Fest din vară.

Sâmbătă, 21 martie, programul va fi cel normal, şi anume, vom ţine atelierul de la ora 11, la OKIAN. Tema este realizarea unei poezii din perspectiva unui obiect, după modelul "Poemei chiuvetei" a lui Cărtărescu.

Nu uitaţi să vă anunţaţi prietenii că VINERI, 27 MARTIE, ORA 17, încep, la OKIAN, Serile de Recital Poetic "LINIŞTE! SE RECITĂ!", iar primul invitat este ALEXANDRU MUŞINA! Sâmbătă vă voi da şi afişe pentru a pune la voi în licee!

Istoria critică a Literaturii Române

2009-03-06T20:06:00.002+02:00

Astăzi, 6 martie, în Aula Corpului N al Universităţii TRANSILVANIA, a avut loc lansarea în Braşov a impresionantului volum, "ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE", al lui NICOLAE MANOLESCU, editura Paralela 45, 2008.
Au vorbit editorul cărţii, domnul Călin Vlasie, de la editura Paralela 45, prof. dr. Andrei Bodiu, Decanul Facultăţii de Litere de la Braşov, şi, bineînţeles, autorul.
Aflată în vederea majorităţii criticilor români contemporani care au alcătuit un "clasament" al apariţiilor literare ale anului trecut şi fiind apreciată ca şi cea mai importantă carte publicată în 2008, ISTORIA domnului Manolescu a fost catalogată, după cum spunea poetul Andrei Bodiu, pe o scară, de la un "monument", la "testamentul literar al autorului".
Profesorul Nicolae Manolescu a vorbit simplu şi la obiect, îndemnându-i pe cei prezenţi - în marea lor majoritate, foarte tineri şi tineri - să citească şi, de ce nu, să scrie şi ei, dintr-o perspectivă inedită, o Istorie a Literaturii Române. El a insistat ca tinerii să îşi formeze şi să îşi exprime propriile păreri în ce priveşte literatura, citind şi trecând ceea ce citesc prin propriile filtre. A dat exemplu studenţilor săi din ultimul an de studii, pe care i-a îndemnat să îşi spună părerea despre principalele romane ale perioadei comuniste, propria părere, nu citate din critica lui, a lui Eugen Simion sau a altor critici.
Una peste alta, evenimentul a fost unul remarcabil şi la care merita să fi participat. Ceea ce m-a impresionat, personal, a fost numărul mare de cumpărători ai cărţii! A fost o mare bucurie să văd că există un interes pentru literatură şi la noi în oraş.

Din ciclul: Sâmbăta trecută...

2009-03-06T19:32:00.003+02:00

Îmi cer scuze pentru întârziere, dar revine peste mine o perioadă foarte aglomerată şi nu am avut timp să scriu ce am făcut data trecută.

Am fost bucuros să văd că oamenii revin la atelier şi se ţin de muncă. La fel, mi-a făcut plăcere să le urăm bun venit unor tineri interesaţi de noi şi ce facem noi acolo. Este foarte bine ca această mişcare să nu rămână la nivelul de "idee bună" şi să începeţi să participaţi dacă vă place ideea şi credeţi că îi puteţi acorda şi timp!

Sâmbătă am citit poeziile imagiste şi am să ataşez aici câteva dintre creaţiile participanţilor. Am fost plăcut impresionat de majoritatea dintre voi, care aţi înţeles ce trebuie făcut şi aţi mai înţeles şi faptul că imaginile găsite de voi pot folosi şi precum un început pentru alte poeme. Ţin să remarc efortul Sabinei, care "ne-a umplut" la propriu de imagini, iar substanţiala ei muncă nu a fost una doar cantitativă (45 de poeme), ci şi calitativă. Aş vrea să vă rog să nu daţi curs propriilor temeri că nu aţi mai putea crea sau că aveţi o perioadă mai slabă, se întâmplă fiecăruia, dar de-asta ne aflăm aici, ca să scriem, să ne continuăm munca şi să ne corectăm. Talentul trebuie însoţit mereu de o muncă asiduă, după cum ne spunea şi nouă poetul Alexandru Muşina.

Dacă tot am ajuns la el, putem spune cu siguranţă - şi este un anunţ "la cald" - că Alexandru Muşina va fi alături de noi în data de 27 martie a.c. - de la ora 17:00, la librăria OKIAN, în cadrul primei seri de recital poetic organizată de LUMINA DE AVARIE! Seara va consta în recitalul poetului braşovean, care va dura 30 de minute, şi recitalul unora dintre participanţii la Atelier, timp de alte 30 de minute. După acest recital cu public - şi pe această cale vă rog să vă anunţaţi prietenii şi cunoscuţii că se întâmplă aşa ceva - vom continua cu o discuţie, de circa o oră, pe marginea celor citite şi vom primi sfaturi de la invitat! Este primul dintr-o serie de evenimente lunare de acest gen, pe care LUMINA DE AVARIE şi LIBRĂRIA OKIAN vă invită să le urmăriţi!

Pentru mâine, tema este construirea unei poezii pe baza unor cuvinte alese de noi data trecută:
înfundată, castravete, extaz, pistruiat, liliac, pix, timp, căprui, caracatiţă, psihedelic, animal, pachet, greaţă.

Ataşez aici textele primite pentru data trecută:

DE LA SABINA

4.
Faţa pistruiată a lui Victoraş
O nouă constelaţie.
5.
Margarina neîncepută
Plaja galbenă de la Mamaia.
6.
Grătarul canalului
Noul cod de bare.
10.
Gaura cheii
O limbă de pantofi.
11.
Buzele tale ţuguiate
Gura sticlei de Pepsi.
13.
Spermatozoizii eliberaţi
O maşină de popcorn.
15.
Ursuleţ de jeleu
Embrionul roz.
17.
Buricul lipit de burtă
O jeantă albă.
18.
Gogoşile Fiţoşica
Anvelope-n ciocolată.
19.
Gura de canal
Un por deschis.
21.
Vene albastre şi varice
Reţeaua hidrografică a Romăniei.
22.
Arcada mallului
Bolta palatină.
23.
Antibiotice prescrise
Gloanţe alb cu roşu’.
24.
Folia cu antibiotice
Reuniune de submarine.
25.
Liftul blocului 10
Bolul alimentar coborând prin esofag.
29.
Gropi în asfalt
Urechi cenuşii.
30.
Pescăruş la orizont
Un cadru de bicicletă. 31.
Cocul doamnei Toma
Colacul de la parastas.
32.
Penarul albastru
Un sac de dormit.
33.
Strada din piatră cubică
Un domino pe podea.
34.
Panorama câmpului
Un joc de darts.
35.
Blocul din centru
Un pet de 5L.
36.
Nasul tău şi a lui Vasi’
Toboganele din parc.
37.
Ruloul cu frişcă din vitrină
Luneta din balcon.

39.
Pârtia în martie
Unt pe păine prăjită.
40.
O jumătate de măr
Priză cu împământare.
41.
Fiola de algocalmin
Ultima popică.
42.
Soarele de la apus
O crusta de bubă uscată.
Soarele la răsărit
O bubă dată cu rivanol.
43.
Luna plină
un paracetamol.
45.
Frimituri de pâine
A treia constelaţie.

DE LA ANDREI

drifting cu maşini bengoase
câinele turbat aleargă în jurul cozii

►

ochii tăi albaştri
ecranul welcome de la windows

►

smulgi chiloţii de pe tine
introduc fise în fanta automatului de cafea

►

încerc să îţi prind privirea
joc alba neagra pe o sumă mare

►

dansezi goală prin casă
picură miere din tavan

►

mă uit la tata cum se depărtează
un cal de povară ce va trebui împuşcat

►

nu mai vorbeşti cu mine
mingea dezumflată din fundul curţii

Din păcate, doar ei mi-au trimis, sper să mai primesc şi de la alţii.

Voi reveni!

Sâmbăta asta...

2009-02-22T13:57:00.003+02:00

Le urăm însănătoşire grabnică celor care au lipsit pe motive de sănătate şi îi rugăm pe cei care ştiu că nu ajung, să ne anunţe din timp, pentru a nu mai aştepta câte jumătate de oră de fiecare dată...

Am ales să încep cu aceste "urări" pentru că devine penibil, adică nu mai ştim cine vine, nu vine, cine îşi scrie temele, nu şi le scrie... Nu, nu suntem la şcoală, dar mai mult, pentru că voi aţi ales să veniţi la acest curs de scriere creatoare, trebuie să fiţi şi conştincioşi şi să nu mă faceţi în fiecare săptămână să trag de voi. Dacă tot e ceva ce spuneţi că vă place, demonstraţi-o şi fiţi mai serioşi!

Ieri am citit din monoloagele celor care şi-au făcut temele şi sper să le punem şi pe blog cât de curând, pentru că au fost unele chiar reuşite şi foarte interesante. În continuare, am făcut un exerciţiu de poezie, pentru că intrăm într-o lună în care aş dori să pun mai mare accent pe poezie. Dacă până azi am insistat pe crearea unui personaj, pe monolog, dialog, situaţii diverse de proză sau teatru, de săptămâna viitoare vom face popas pe tărâmul (ce siropos!) poeziei. Exerciţiul a constat în pornirea de la un cuvânt dat (MOARTE) şi derivatele sale şi construirea unui poem pe schema 123454321, adică primul vers - un cuvânt, al doilea - două, al treilea - trei ş.a.m.d. Unii dintre noi au respectat riguros numărul cuvintelor, altora le-am dat voie să nu numere şi prepoziţiile sau conjuncţiile.

Voi pune aici textele care au ieşit în urma exerciţiului:

Ala

mort
stă el
în copac nemişcat
atârnă cu capu’n jos
iar-a-nceput să miroasă
nu a frişcă proaspătă
ci a ciolan
chiar el
mort

Andreea
1.
moartă
la capăt
de linie stă
piciorul drept pe şină
celălalt pe voalul de nuntă
trena-ngropată-n pietriş
tocurile sfâşie dantela
locomotiva frânează
moartă

2.
mort
aleargă buimac
legat la ochi
într-un bazar cu inimi
nu o găseşte printre celelalte
fugind naivă către călău
o simte bătând
este respinsă
mort

Nana

(a) murit
(pe) 23 noiembrie
venea de la mare
l-au ars de viu
ah, roboţelul ei mirosind a mere
vodka şi suc de mere?
desigur şi ea
Alina bubulina
a murit

Vlad

moartă
privirea spartă
se-opreşte pe fragmente reci
ale lumii părăsite poate pe veci
gândul arde colivia-trup pe dată
cenuşă-ngropată-n vasul cu toartă
eliberată cu forţă
de materia
moartă

Andrei

moartea
joacă monopoly
cu noi toţi
mai stai o tură
strigăm extaziaţi şi cumpărăm proprietăţi
în vreme ce ea
împarte ultima bancnotă
verde oficial
moartea

Iulia

moartea
într-un chimono
argintiu cu tente
verzui având un liliac
înflorit prins în păr umblă
pe străzi. chipuri uimite
o privesc: nu
asta e
moartea

Diana din Honterus

moartea
te-nvăluia
în acele clipe
din codru bezna suna
iar demonul nu te cruţa
era în noi toţi
şi fără scăpare
o-mbrăţişam
moartea

Sabina
1.
moartea
după pufuleţi
este una galbenă
începe la chioşcul şcolii
bugs bunny strivit de ramona
mirosul printre bănci, pixul,
bocanci, fişe, neoane,
noi adormim
moartea

2.
morţi
gândaci şi lăcuste
plutesc în cada bunicii
a citit în formula as ieri
reţeta contra bubelor violete moştenite
mai întâi se usucă o oră – două
apoi se fierb în ser
pastă tartinabilă
morţi

Daniel

moarte
în doi
pe o stradă
colţ cu piaţa sfatului
o-nghesuie pe gardul şcolii
doi copii îi aplaudă
cu palmele îngheţate
se-ntorc în
moarte

Tema pentru data viitoare: realizarea a cinci poeme imagiste (pe modelul alăturării a două imagini din realităţi diferite, care să producă o stare poetică; de ex: dinţii tăi aliniaţi/ un pluton de execuţie - sabina).

Am să revin şi cu alte ştiri!

Daniel, pentru că şi el poate

2009-02-16T22:37:00.002+02:00

M-am gândit să mai pun un text, ceva, dacă de la voi nu am nimic. :)

Prospect

A se clăti după golire

Şi de fiecare dată
când terminăm
ea mă întreabă
dacă merg primul la duş
îmi iau prosopul
şi mă îndrept spre baie
atunci sare din pat
şi aleargă pe lângă mine
te-am întrecuuuut
şi îmi închide uşa în nas

A se clăti după golire

Scuze pentru întârziere!

2009-02-09T22:34:00.002+02:00

Salutări!

Sâmbătă, 7 februarie, ne-am întâlnit începând cu ora 11 am, ceea ce a fost o noutate. Din păcate, această noutate ne-a adus într-un număr destul de restrâns la Okian, am fost doar vreo 7-8, foarte puţini.

Anyway, totul a mers bine, oamenii şi-au scris temele, am avut timp să comentăm pe ele, să vedem dacă şi cum se pot corecta, am avut timp să râdem şi să glumim, chiar să facem scenarii pornind de la un text sau altul. Îmbucurător este că cei noi devin nu numai parte integrantă, dar se şi implică foarte mult.

Am avut dialoguri el şi ea în diferite ipostaze, unele picante, foarte funny, unele peste care trebuia revenit. Per total, tema a fost un bun exerciţiu pentru a încerca să construim un personaj fără descrierea din afară, ci numai din dialog.

Trebuie să îi anunţăm pe participanţi că, datorită carnavalului anual de la Honterus, sâmbătă, 14, nu se va face atelier. Acesta va avea loc în data de 21!

Tot aici amintim că în luna martie vom organiza primul eveniment din seria "Recitalurilor poetice de vineri seara", unul pe care vom încerca să îl transformăm în tradiţie! De fiecare dată va fi invitat un poet consacrat, care va susţine un recital, alături de tineri de la noi de la atelier, recital după care vor urma discuţii pe marginea celor citite.

TEMA pentru 21: construirea unui personaj, doritorii trebuie să mi se adreseze pentru a le atribui unul, după care veţi alcătui un monolog de cel puţin o pagina al acestuia.

Pe curând!

Data trecută

2009-02-04T17:29:00.003+02:00

Salutări!

Cu toate că mă enervează cei care nu îşi trec temele pe calc pentru a le putea posta şi pe blog, am să mai trec cu vederea încă o dată şi am să pun aici cele câteva texte ce mi-au parvenit între timp.

Anunţul important este că, de sâmbătă, 7 februarie, întâlnirile noastre vor avea loc începând cu ora 11 am, la aceeaşi locaţie!

Încercaţi să fiţi punctuali!!!

După cum, probabil, unii vă amintiţi, tema era o proză scurtă pornind de la imaginea dată, iar exerciţiul făcut la atelier a fost povestirea unei ştiri din diferite perspective.
Ştirea suna cam aşa: Ieri, la orele 23:00, în curtea Liceului Teoretic "Johannes Honterus" a fost gãsit cadavrul unui bãrbat în vârstã de 35 de ani, spânzurat de statuia lui Johannes Honterus.

Iată ce a scris Diana Vereguţ, din perspectiva unui boschetar:

M-am adãpostit pe scãrile unei clãdiri, mi-am scos sticla de Polar luatã din Hard Discount cu câteva zile în urmã si am început sã beau. În seara aia a nins, tin minte cã era foarte frig iar eu nici chiloti nu mai aveam, a trebuit sã renunt la ei, dupã un an prin ce au trecut ei logic cã nu îi mai puteam folosi. M-am înfofolit în cartonul unui televizor si mi-am scos punga, sã mai îmi treacã si mie din foame. În sticla cu Prena’ mai rãmãsese doar pe fund o picãturã, am zis sã nu irosesc, sã pãstrez pentru zile mai negre. Am mai luat o gurã de Polar si m-am mai încãlzit. Noapte aceea a fost îngrozitoare, mai ales pentru cã nu fumasem nimic a mai trebuit sã mai stau si la cinci metri de un nebun care a-nceput sã se creada la el acasã, sã moara cel mai boschetar din boschetari cã asa ceva nu se face. Trecuse unu’ cu-n halat pe lângã mine, a sãrit gardul ce-nconjura statuia lui ãla’ care aratã cu degetu spre clãdire, îsi pune cravata la gât si o leagã de degetul statuii, îsi dã drumul, începe sã danseze, sã se zvârcoleascã de parcã era posedat, îi mai cade si halatu de pe el si observ cã era gol. M-am enervat, adicã dupã ce cã îmi era foame si mai aveam si o depresie cã nu fumasem nimic, trebuia sã asist si la astfel de lucruri. Eram supãrat, mi-am adunat cartonul si am plecat.

Alexandra Zota a scris din perspectiva unei femei aşteptând să nască:
Am auzit azi de la colegele mele de salon ca ieri s-a sinucis un barbat spanzurat de statuia lui Honterus. Se zicea ca avea 35 de ani. Barbat in toata firea, la casa lui, cu familie, sa faca asa ceva! Doamne fereste, ce de tragedii se intampla in ziua de azi! M-am speriat un pic cand am auzit stirea. Astfel de vesti nu e bine sa le auzi in perioade dinastea. Adica tot stress-ul si panica asta ii fac rau copilului. M-am tot gandit ca imi va fi frica sa-mi las copilul, cand creste, sa mearga singur pe strada. Adica se pot intampla atatea. Poate fi calcat de o masina, poate fi rapit, poate fi victima unui jaf armat. O, Doamne, cate se pot intampla! Daca oamenii se sinucid in plina strada...
Am inteles ca barbatul acela s-a sinucis cam in jurul orei 23. Nu e asa tarziu. Sunt unii adolescenti rebeli care la ora aia se mai plimba inca prin oras. Eu n-o sa-mi las copilul asa de liber. Devine periculos orasul si nu vreau sa stau cu frica-n san ca va pati ceva puiul meu. Nici nu vreau sa ma mai gandesc. Colega asta a mea de camera are deja 6 copii. Vad ca ea sta linistita si nu-si face griji. Cred ca s-a obisnuit deja cu perioadele astea cand stai internata in saloanele astea infecte. Eu m-am saturat sa ma indoape astia cu pastile de tot felul, pentru dureri, pentru contractii, pentru dilatare. Si totusi, oare barbatul acela avea copii? Saracii, cred ca sunt distrusi. Poate mai aflu ceva interesant despre cazul asta ingrozitor. Sa incerc sa ma ridic, sa ma duc pana in salonul alaturat. Poate cele de acolo mai stiu cate ceva.
Aaaa! Ajutor,domnule doctor! Mi s-a rupt apa!

Şi acum dintre temele făcute:

ANDREI DOSA

TOM TOM

M-a strigat cineva.
- Hei, băiete, ai o ţigară?
Tipul stătea sprijinit de un zid, pe partea cealaltă a drumului. Era dezbrăcat până la
brâu şi semăna un pic cu Flea de la Red Hot Chilli Peppers. Mai bătrân cu 10, 15 ani poate.
Sufla fumul încet şi se uita la cer. Ochii lui erau de un albastru prespălat. Nu mi-a mulţumit pentru ţigară.
- Te bronzezi?
S-a uitat la mine ca şi cum şi-ar fi amintit de ceva.
- Nu. Încălzesc şarpele lui Tom Tom.
Atunci am văzut tatuajul acela. Un şarpe i se răsucea pe braţe, pe umeri, ca apoi să coboare pe coaste în căutarea organelor interne.
- Nu vrei să îmi povesteşti despre el?
- Ce îmi dai?
Am început să mă scotocesc prin buzunare. Am găsit o hârtie de 5 mototolită.
- 5 verzişori.
- Şi ţigările.
- … ăăă, şi ţigările? Ok, fie.
- Dă-mi banii acum. Nu vreau să mă fraiereşti.
S-a aşezat pe ciment, şi-a întins picioarele şi a scos o sticlă de Jack din buzunar. A tras o duşcă şi mi-a întins şi mie sticla. Îmi era scârbă să beau după el. Am luat sticla şi, ca să mai câştig timp, m-am aşezat şi eu pe jos lângă el. Apoi am tras şi eu o duşcă, sperând că nu voi simţi duhoarea gurii lui.
- Când era tânăr Tom Tom avea puterea să facă orice. Lucra la circ. Învăţase să zboare. Tom Tom ştia cum să rupă pânza jegoasă a cortului în care îşi făcea reprezentaţiile, şi să le arate oamenilor cerul. Tom Tom putea să facă asta pentru că nu îl interesa nimic din ce era pe pământ. Banii puţeau a beci. Banii sunt făcuţi în beciuri, ştiai? Băncile angajează diavoli care se pricep la chestii din astea. Tom Tom era pe drum tot timpul, dormea în rulote jegoase, iar sângele său era ca un răsărit de soare. Seara se aşeza toată trupa în cerc pe podeaua rulotei, în praf. Mirosea a sudoare. Ştii ce miros au trupurile după ultimul antrenament al zilei? Sudoarea aia care iese prin pori în timp ce muşchii se destind în sfârşit, după o zi grea? Povesteau. Râdeau. Tom Tom o ţinea în braţe pe Sonia, cea mai frumoasă contorsionistă din lume. Pe geamurile jegoase intra lumina apusului. Câinii îşi târau lanţul prin praf. Tom Tom şi-a tatuat pe piept vulturul ăsta când lucra la circ – şi mi-a arătat mândru pieptul păros.
- Şi care este povestea şarpelui?
- Într-o zi ceva nu a mers bine. Lui Tom Tom i-a alunecat mâna şi a căzut. Şi-a rupt umărul stâng. Doctorii au zis că Tom Tom nu va mai putea lucra la circ niciodată. L-au dat afară de la circ. Sonia l-a părăsit pe Tom Tom pentru altcineva. Tom Tom a început să îşi caute de lucru. A avut multe slujbe, dar nici una nu i-a plăcut. Şi oamenii cu care lucra! Toţi îi povesteau lui Tom Tom despre ce vor face când îşi vor lua salariul, unde îşi vor investi banii, toţi erau atât de prevăzători. Nu ştiu cum să zic, viaţa pentru ei... viaţa... îşi cloceau viaţa, asta făceau! Tom Tom simţea că se sufocă. Că ceva îl macină pe dinăuntru. Simţea din ce în ce mai rar că face tumbe în aer, că se întinde spre acoperişul de pânză ca să-l sfâşie. Era din ce în ce mai puţin Tom Tom magnificul. Era din ce în ce mai mult o foaie de pontaj. Pentru el cerul nu încăpea într-un apartament cu două camere. A renunţat la slujbă. Tom Tom magnificul a lăsat în urmă micul apartament pe care-l închiriase. Cu ultimii lui bani şi-a făcut tatuajul cu şarpele. Ca să îl vadă mai bine. Nu îl scapă din ochi nici o clipă. De atunci locuieşte în stradă. În fiecare dimineaţă stă ore întregi nemişcat şi priveşte cerul. Apoi vede şarpele care se dezmeticeşte de la căldura soarelui şi se încolăceşte în jurul lui şi mai tare. Atunci Tom Tom pleacă să caute ceva de mâncare. Pleacă să îşi caute tovarăşii, poate ei mai au ceva de băut. Cam asta ar fi băiete! Pentru alte informaţii adresează-te impresarului lui Tom Tom.
- Dar stai un pic, vroiam să te mai întreb şi alte lucruri. Era tare moşul, nu vroiam să-l las să scape aşa uşor, chiar dacă era cam ţăcănit şi o tot ţinea cu şerpii şi cu vulturii lui. Chestii New Age.
- Să nu-mi spui că eşti jurnalist sau ceva de genu. Îi urăsc pe ăştia.
A sărit în picioare, şi-a băgat sticla în buzunar. M-am ridicat şi eu de pe jos. S-a apropiat de mine şi m-a privit în ochi.
- Nu uita să priveşti cerul. Salut!
Am deschis gura să mai zic ceva, rămăsesem impresionat de ochii lui. Erau plini de încredere şi nebunie. Dar el o pornise deja în jos pe stradă. Pe spatele lui gol, şarpele părea viu. Tom Tom, am vrut să îi zic, ştii că cerul ţi-a decolorat ochii? Sau ceva de genu... Ştiam că nu s-a privit în oglindă de foarte mult timp. Dar nici nu avea nevoie.

DIANA BERCU:

- Ai o tigare?
- Nu, raspund eu dandu-ma un pic inapoi.
- Mai bine. Tigarele aduc decat belele. Sa nu te apuci niciodata de fumat.
Tocmai imi vorbise un barbat destul de masiv, la vreun metru nouazeci, de varsta mijlocie – mai tarziu am aflat ca avea 54 de ani. Avea pielea foarte bronzata si ridata, era ras in cap, iar micile portiuni de piele care nu-I erau acoperite de haine erau pline de tatuaje. Insa cel mai tare m-au socat la acest om ochii – ochii lui de un albastru sters, aproape albicios, care contrastau cu piele lui maronie.
- Vreau se merg la Constanta, s-apoi acase.
N-am putut sa nu remarc romana lui un pic pocita, asa ca l-am intrebat, cu mici retineri, ce-I drept:
- Dar de unde sunteti?
A schitat un mic zambet in coltul drept al buzelor.
- Nici nu mai stiu. Povestea e lunga. Da’ cre ca Egipt e case mea. De fapt, eu vin din Franta, acolo am crescut, da’ am plecat cu mama mea la Egipt, cand eram micut. Mama mea zicea ca mergem se cautam pe tata meu. N-am gasit nimic. Adica, am gasit ceva. Am gasit o fata frumoase – Hana o chema. Cre ca am si iubit la ea. Cre. Aveam 17 ani cand ne-am cunoscut, la 18 am lasat-o bortoasa. Perintii ei m-au fugarit. Fugarit, amenintat, scandal mare. Am zis pa la mama, si am plecat. Me duc se cer o tigare.
Inca un cuplu venise pe marginea drumului. Era ora 9 dimineata si noi, adica eu, barbatul si cuplul, stateam frumos pe marginea lui E54; cu fundul pe bagaje, cu o pancarta pe care era scrisa vreo localitate si cu degetul mare, ba de la mana stanga, ba de la cea dreapta, intins, asteptam sa opreasca vreo masina care sa ne duca inapoi acasa. Veneam de la bunici, de la tara; era pe vremea cand inca nu era autobuz direct, asa ca trebuia sa faci autostopul.
- Intors. Era acelasi barbat, doar ca acum pufaia o tigara. Isi continua povestea:
- Ase. Fugit pe un vapor, pane in Tunis. Frumos pamant. Acolo am stat la un circ, intre oameni de gume, si femei cu barbe, denaia care scuipa foc, multi…multi. Eu am fost imblanzitor de serpi. A! hai sa-ti arat ceva, spuse, si, desi era noiembrie si era destul de frig, isi dadu jacheta si bluza jos. Trunchiul sau era acoperit aproape in totalitate de tatuaje.
- Vezi? Intreba tragand din tigara si aratand spre unul din tatuajele lui. Era un sarpe mare, colorat cu rosu, verde si gri , al carui corp incepea in zona noadei, urca pe spate, se incolacea la gat, apoi cobora pe cealalta parte a spatelui, iar capul sarpelui aparea pe burta lui, in dreptul buricului.
- Mie imi plac serpii, spuse. Uite, vezi asta? Imi arata fruntea, pe care era tatuat un craniu care fuma. Remarcasem tatuajul din prima clipa. Asta e pentru ca numa la tigare imi sta capul. Il am din inchisoare.
- Inchisoare? Intreb eu socata, cu vocea probabil tremuranda si cred ca alba la fata.
- Da, imi raspunse el nonsalant. Am fugit din Tunis pe un vapor, ilegal. S-au prins aia, si in Italia au vrut se ma aresteze, da’ nu m-au prins. Las, m-au prins in Germania, si-am stat 5 ani inchis. Pasarea asta am facut-o cand am iesit.
Era o acvila destul de mare, care isi intindea aripile pe pieptul lui.
- E simbol la libertate. E pe piept. Sufletul meu vrea se zboare. S-a zburat. De la inchisoare am ajuns la un alt circ, in Polonia. Stelutele aste de pe maini de acolo le am. Ludmila mi le-a facut. Ah…Ludmila. 15 ani am stat cu ea. Pana a murit. Eu tot cu serpii, ea cu paianjeni. Apoi am fugit, plecat si asa am ajuns aicea. E frumos…frumos. Da mi-e dor de acase.

ANTONIA STROIE, satira:

Testament

Cand a iesit la pensie, doamna Tolanescu era convinsa ca nu va mai avea mult de trait. Stia ca o sa fie gasita intr-o dimineata racoroasa, poate chiar o dimineata a anului acesta, moarta in pat cu televizorul dat la maxim. Vecinii, incomodati de zgomotul televizorului si de mirosul infernal vor suna la politie, iar apoi politia o va suna pe fiica ei, Cici, care va veni in graba de la coafor sa vada daca mami a ei este in regula.Un doctor infumurat ii va spune ca a murit din cauze naturale si ca nu a suferit prea mult, in fond si la urma urmei, sa mori de sete si de foame pentru ca refuzi sa te ridici din pat, chiar si pentru a-ti satisface nevoile fiziologice, nu este tocmai o moarte dureroasa. Cici va plange isteric timp de 5 minute iar apoi il va suna pe natarau de barbatu-sau, pe Jenel, sa ii comunice vestea. El va parea profund ranit si indurerat de moartea lui “mami a noastra”, dar in gand isi va spune, “Firar-ai drecu de japita, credeam ca nu mai crapi.” Apoi impreuna, ca un cuplu unit ce sunt, o vor anunta pe amanta lui Jenel, si anume pe sora mai mica a lui Cici, pe Mimi, care va fi obligata sa se intoarca in tara si sa abandoneze filmarile la noua ei pelicula “Balcoane si silicoane”, ca sa ajute la pregatirile pentru inmormantare. Probabil ca vor discuta si cu fata lui Cici, Bogdana, o fata, cu nume de baiat, care se tunde cheala la fiecare inceput de an, pentru ca asa fac si prietenii ei. Dupa o inmormantare scurta si plictisitoare, toata familia doamnei Tolanescu va merge la citirea testamentului. Ei, si aici incepea distractia. Se gandea ca daca tot moare, macar sa o faca si cu putin tam-tam.
S-a asezat la biroul ei, a luat stiloul elegant cu penita de aur, si a inceput sa scrie:

“Draga familie,

Momentul mult asteptat a sosit. Momentul in care voi deveniti stapanii averii mele. Credeati ca nu stiu? Ei bine, v-ati inselat. Stiu ca vreti sa va scaldati in bani, si stiu si ca demult visati sa locuiti in casa mea cu 4 etaje, sau daca nu, cel putin in superbul apartament din centrul Bucurestilor. Ei bine, nu vreau sa va dezamagesc, dar apartamentul apartine acum Asociatiei Gradinarilor iar casa va ajunge pe mainile statului ca sa ii fie returnata familiei pe care securistu de barbatu-meu a saracit-o in 80. Dar nu fiti suparati, v-am lasat si voua cate ceva:
Nepoatei mele iubite, Bogdanei, o sa ii las un set de bigudiuri de foarte mare calitate pe care le-am cumparat de la Paris in tineretile mele.
Mimi, tie draga mami, iti ofer hainele monahale pe care mi le-a daruit popa Toma. Fi fericita, acum lumea, nevazandu-ti decolteul, va afla si ce culoare au ochii tai.
Jenele, tie iti fac cadou albumul cu poze al fetelor mele, daca tot le iubesti pe amandoua asa de mult...
Cici, tu meriti tot setul meu de oale de inox, am auzit ca iti place mancarea buna si rafinata, acum ai si oale bune si rafinate ca sa o gatesti.
Restul averii mele va ajunge in posesia unei Asociatii nefolositoare iar toti banii mei vor fi cheltuiti in scopuri deoc caritabile. Va dorec o viata placuta si saraca! Cu drag, a mama, bunica, soacra si nu in ultimul rand problema voastra.”

Apoi a pus capacul la stiloul ei cu penita de aur, de fapt nu al ei ci al asociatie nefolositoare si deloc caritabile, si s-a tolanit in pat. A dat televizorul la maxim si a asteptat...

Şi vor mai veni şi altele, dacă se ţin oamenii de cuvânt...

Câştigătorii

2009-02-03T00:12:00.006+02:00

Am să afişez textele care au câştigat la Concursul "Gheorghe Crăciun".

Premiul "Gheorghe Crăciun", după cum ştiţi, l-a primit DIANA BERCU, pentru următoarele poezii:

Cântec mediocru

Ana a trecut pe lângă mine.
(Strada era plină de maşini)
Ana a trecut pe lângă mine.
Şi m-a luat de gât fără ruşine
Ca să nu mă mai dau la străini.

M-a târât apoi într-un ghetou.
(Peretii galbeni cu scris cenusiu)
M-a târât apoi într-un ghetou.
Şi în ghetou, ca şi pe-un platou
M-a culcat pe ciment, ca-n sicriu.

Şi mi-a zis: Închide ochii bine.
(Somn uşor de-acum, draga mea)
Şi mi-a zis: Închide ochii bine,
Şi a început sa dea în mine
Şi mi-a zis: Acum taci, draga mea.

Mariachi

Mă ia de mână şi ne învârtim
acolo, în mijlocul străzii.
Un taxi se opreşte brusc,
iar şoferul sare din maşină.
Îşi pune ochelarii de soare la ochi.
Scoate o trompetă şi începe să cânte.
Poliţistul care dirija circulaţia începe să râdă.
Cascheta i se transformă într-un sombrero.
Îşi dă jacheta jos si vine lângă noi.

Ne învârtim, ne învârtim, ne învârtim.

O lovitură după ceafă. Stop!
O babă se sprijină de un baston lângă noi,
şi nu pare prea prietenoasă.
Tu şi eu şi poliţistul stăm trişti pe trotuar.

Somn uşor

Pisica îmi scrie temele la chimie
sper sa termine mai repede
la 5 mă întâlnesc cu Vlad la Onix.
e un nesimţit.
mi-a umplut pisica de zgârieturi.
cică de plictiseală
mi-e poftă de nişte pastă de dinţi
din-aia bună
care îi place şi lui Vlad mult
mi-e poftă şi de o supă
cum am mâncat când a murit Vlad
în ianuarie, anul trecut.

Trei într-o maşină

Îl văd.
Se uită în jur, să fie pustiu.
Îi e frică să nu fie prins.
Îşi dă pantalonii jos şi începe să se frece de stâlp.
Din spatele lui se aud râsete.
Un altul se apropie şi-l ciupeşte de fund.
“uite-l frate pe drogat cu prietenul lui!”
Strigă trei dintr-o maşină.
Ei le arunca o privire speriată,
Se iau de mână şi pleacă.
Trec pe lângă mine, pe unul î laud şoptind:
“ scumpule, hai la un pahar de vin”
Déjà începuseră să-mi îngheţe picioarele când ai venit.
Te-am scuzat că ai întârziat şi am mers la tine.
m-am aşezat pe canapea lângă pisica ta.
“adu-mi un ceai” iţi zic.
“ţi-a fost dor de mine?” ma întrebi.
“adu-mi un ceai”.
Pleci capul şi te duci la bucătărie.
Îţi iau scrumiera de pe masa şi o bag în ghiozdan.
Sper să nu observi.

Iar premiul I la secţiunea poezie l-a obţinut SABINA COMŞA, cu:

Ieri, dupã-amiazã

Suntem alienaţi desigur,
Toti alienaţi
Într-un buncãr al alienaţilor
Ce-şi dau viaţa
Pentru impozitele stabilite
De alienaţi mai bogaţi.

De aceea prin acestã alienatã
Poezie vã transmitem:

Dacã apar manifestãri
Neplãcute,adresaţi-vã
Medicului sau farmacistului.

Hob

Ne place a fi tradiţionalişti
din farfurie sã se-nalţe cãtre cer,
de mãmãligã un pisc acoperit
etern de brânzã şi sarmale.
Sufletul meu cu bretele şic
nu e niciodatã mulţumit
de escavatoarele aurii
ce ne îngroapa locul de-întâlnire.
Inutil mi-aduci o floare din ziar.
Cândva, undeva, o la la, o tra la
mã vei ruga sã-ţi fac
şi ţie o poaianã privatã
unde sã faci nudism
De vis!

Ieri

Vecinul meu crede de-o săptămână
că Shakespeare e o marcă ultracunoscută
de ton la conservă.
Vecinul meu vinerea se crede
blondă şi se dă la un bufon
de la parter ca să-i dea pizza moca.
Vecinul meu zice că şcoala
e-un pub, acolo se ţine o piesă unde
ori spectatorii ori nespectatorii
sunt proşti.
Vecinul meu n-are un picior
are o pedală.

Fără baterie

-Azi sunt îndrăgostit!
Ţi-am zis eu,
Mamaie m-auzi?

-Azi sunt îndrăgostit!
Mamaie pot să
Ies la un suc?

-Azi sunt îndrăgostit!
Mamaie vrei să te
Închei la bocanci?

-Azi sunt îndrăgostit!
Mamaie vrei
Găluşti cu prune?

-Azi sunt îndrăgostit!
Mamaie?!
Mamaie?!
Unde eşti?

-Azi sunt îndrăgostit!
Mamaie m-a părăsit.
Şi mi-a lăsat un
Aparat auditiv.

-Azi sunt..,aparatu’
I l-am vândut
Lui Gicu.

dragã

Suntem noi în oraş şi ne luãm totul la preţ redus
sãrbãtorim astfel criza economicã şi reciclarea.
I-am scris lui moş Craciun de criza economicã
sã-şi scoatã renii de la naftalinã
sã-şi liciteze elicopterul
i-am scris cã demult nu mai trãim
ca-n spoturile publicitare
cã trebuie sã le dãm joint-uri
la copii ca sã mai creadã în el.

Eu zic, moşule, sã ne trimiţi costumul
tãu pãgân şi perciunii ãia falşi
sã ne plãtim ratele la frigider.

Suntem noi în oraş
brazii sã-i ţii acolo moşule–n pãdure
anul acesta vom împodobi ficusul
îi vom face globuri şi betealã cu markerul
şi, ca sã fim asortaţi,
am pregãtit un platou, chiar douã,
pline cu poze din cartea de bucate.

Dar, moşule, dacã ţii neapãrat sã vii
fã-ţi o liposucţie ca sã susţii campania pentru
o alimentaţie sãnãtoasã
şi, de ce nu, sã te-nscrii la “Dansez pentru tine”.

ANDREEA PUŞCAŞU a obţinut Premiul III la secţiunea Poezie:

CAMELEONIC

Nu e prima dată când mă blochez în lift cu vreun vecin .
Eu mă uit în sus, el în dreapta. Eu în stânga, el în jos.
-Şi cum mai e la şcoală ?
Preferam să tacă.
Acum e rândul meu să mă uit în jos.
Răspuns bisilabic.
- Perfect. Şi zâmbesc.
E ciudat, mă simt ca un personaj camilpetrescian -
Numai eu ştiu ce gândesc, ce simt.
ce-ascund...
că mint.
Ce-ar fi trebuit să spun?
Romanul meu psihologic conţine personaje la fel de complexe.
Nu mai suntem in “ Cireşarii”,
“Ani de liceu” a apus.
Liceul e o junglă, în care eşti leu sau antilopă.
Azi am decis să fiu cameleon.

ŞASE-ŞASE

Mai ştii când eram mici
şi ne jucam cu zarul de-a iubirea?
Îl ţineam ascuns în mâini,
suflam de două ori pentru noroc,
apoi îl lăsam să se rostogolească .
Dacă pica unu, însemna că nu mă mai iubeşti deloc.
Mai ştii?
Acum douăzeci de ani.
Aceeaşi cameră, alţi noi.
Pe podea, prăfuit şi stingher,
jucăria ne-aştepta palmele ude.
Ţi-am spus să mai încercăm o dată
şi n-ai vrut, suna “aberant”.
Ai aruncat zarul pe geam, apoi te-ai dus.
Te-am auzit trântind portiera maşinii,
apoi am căutat zarul.
Ai minţit.

TIMPUL

Pe pervazul de la geam se sinucide singuratică ploaia…
Tic tac.
Deasupra patului cu cearşafuri mototolite cântă diluat un ceas…
Tic tac.
Te uiţi la mine plictisit, apoi te scurgi spre uşă.Degeaba te mai strig acum...
Mai bine tac. Nimeni nu poate întoarce timpul din drum.

UNDE PLECI ?

Mi-ai zis că putem face orice împreună.
Hai să ne ascundem după curcubeu.
Să ne instalăm hamac pe lună.
Să facem un buchet de stele.
Să ne punem meşe de soare-n păr.

Unde pleci?

ROBERTA GIURGIU a primit Menţiune tot la secţiunea Poezie:
Cold feet
copilului

Ţi-am închis de 20 de minute şi înăuntrul meu tot mai tremură.
(Ţi-am deschis acu’ 10 zile)

Nu aş fi vrut să mă tot trezesc speriată din somn,
Privirea-mi te caută înfrigurată prin întuneric
Sângele vrea să-mi iasă prin fruntea transpirată de sfărmuri.

Durerea, ca un bolovan, degeaba mi-o rostogolesc prin zăpadă.
[ Te-aş fi iubit mai mult decât pe ceilalţi... ]

Îl cunoşti mai bine... roagă-l să-mi răspundă.
Doar atunci îmi va înceta bătălia din gât.

Lumina de avarie

Calc peste florile presate
pe care le-am strâns dintre paginile cărţilor...
Le sfărâm.
Pentru că acum îmi permit să uit
Pentru că ei mă vor despărţi de trecut încă o zi.
Nu am să mor niciodată din cauza degetelor de la picioare!
Vor fi reci şi vinete iar sângele le va abandona rând pe rând
pentru a ieşi la lumină printre crăpături
Dar primăvara iarba
va creşte din nou să-mi gâdile tălpile.

Am să-i zâmbesc în continuare,
aşa, pentru orice eventualitate.

inel

îţi plăcea cum se reflecta în el lumina,
când te convingeam să mai schimbăm
fumul din cafenele
pe frigul parcurilor.
atunci îţi legai eşarfa mai strâns,
mă orbeai cu lumina ta fluorescentă
de panou de amanet
şi mă îmbătai cu alcoolul din parfum
aşa cum a făcut şi el cu tine.

am rămas o dâră de jeg verzui
ce-ţi sufoca degetul
fără să observe că pe el
carnea a început să crească la loc
şi tremură nerăbdătoare
la gândul unui nou ştreang
(mai lung)

Subţire

Ascult şi-acum 3 buburuze care şoptesc pe biroul meu
Şi mă gândesc că mi-am dat voie de prea multe ori
Să ajung 2.

Iar ANTONIA STROIE a câştigat premiul III la secţiunea eseu:

LITERATURIZAREA VIEŢII

Motto: “Cartea este cea mai bună provizie pentru călătoria omenească” (Montaigne)

Nu ştiu să trăiesc într-o lume reală. Niciodată nu am ştiut. Refuz să fiu zilnic aceeaşi elevă, cu acelaşi orar, respectând aceleaşi reguli. Vreau să fiu în fiecare zi altcineva. Astăzi vreau să încânt publicul pentru prima dată cu vocea mea plină de dramatism la cabaretul „La Gerny’s” de pe „Champs-Élysées” ca Edith Piaf, mâine vreau sa fiu poeta Lou Andreas-Salome şi să fascinez filozofIi ai secolului al XIX-lea cu frumuseţea mea, iar, dacă se poate, săptămâna viitoare să fiu pe platourile de filmare la „All about Eve” împreună cu Bette Davis. Am încercat sa lupt împotriva gravitaţiei, împotriva corpului meu care mereu se încăpăţâna să-şi lipească picioarele de pamânt, încercând să mă înalţ, să evadez într-o altă lume, voiam să-mi eliberez spiritul asemenea lui Darell Standing, în „Rătăcitor printre stele”, printr-o extraordinară concentrare, dar, degeaba, trupul meu refuza să fie “primul discipol al sufletului”. Am înţeles mai târziu că nu puteam scăpa din această lume. Apoi am înţeles că fiinţa mea nu este formată numai din trup, ci şi din suflet. Trupul meu poate fi captiv într-o lume haină, monotonă, în schimb, sufletul meu este liber să zboare spre cerul orcărei lumi vreau eu.
Dacă ne uităm în Dicţionarul explicativ, în dreptul cuvântului literatură apare: “Formă de creaţie artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului” , în schimb Ionel Teodoreanu spunea ca literatura este un “mod de a trăi”. Aceste două definiţii (diferite, dar nu antiteice) m-au determinat să deschid prima carte. Îmi doream să cunosc ideile altora, să mă regăsesc în sentimentele personajelor, dar mai ales să reuşesc să descopăr prin “imagini, fapte” un nou “mod de a trăi”.
Am avut atunci norocul să descopăr lumea minunată a lui Antoine de-Saint Exupery. “Micul Prinţ”, dornic ca şi mine, de altfel, să cunoască o lume nouă, reuşeşte, spre deosebire de mine să fugă de pe planeta sa. M-am regăsit în acest personaj caraghios, şi am călătorit în jurul lumii alături de el. A fost nemaipomenit să descopăr că visul meu, de a evada din lumea reală, nu era o utopie. Reuşisem să învaţ de la un copil, mai multe decât învăţasem de la “un om mare”. Am urmat împreună acest drum al cunoaşterii, de la el am învăţat că “Limpede nu vezi decât cu inima”. Ce greu a fost să revin la realitate, atunci când micul prinţ s-a întors pe planeta lui.
Nu am rezistat mult “cu picioarele pe pământ” şi am evadat din nou. Îmi amintesc că eram în biblioteca bunicului, o bibliotecă imensă. Eram prea mică de înălţime ca să citesc titlurile cărţilor de pe ultimul raft, de aceea nu reuşeam să văd decât cărţile ale căror autori au numele de familie dupa litera O. Nu ştiu cum am pus mâna pe un volum de Nichita Stănescu. Am renunţat la poveşti, urma să cunosc lumea poeziei. “O viziune a sentimentelor”. Eram fascinată de titlu. Am citit prima dată “Ce bine că eşti”. Aveam vreo 13-14 ani pe-atunci. Aveam penru prima dată o “cea mai bună prietenă”. M-am grabit să cred că vorbeste despre prietenie, şi am crezut că se referă la mine şi la ea. Stăteam de vorbă, şi vorbeam, spunând “cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt.” Apoi m-am îndrăgostit. Iubeam aşa cum iubesc florile apa şi plângeam ca Psyche după Cupidon dacă nu-mi vedeam iubitul o zi. Eram la “Vârsta de aur a dragostei”. Am continuat citind povesti de dragoste, toate în concordanţă cu sentimentele mele de atunci până în prezent. Am citit clasica poveste de dragoste a lui Shakespeare “Romeo si Julieta”. Atunci am descoperit că există şi finaluri nefericite. Apoi am suferit tânjind după absolut cu eroii lui Camil Petrescu, (tânjid în zadar desigur), şi m-am regăsit în personajul principal din “Scris pe trup” de Janette Winterson. (Aceasta a devenit între timp cartea mea preferată). O poveste de dragoste, o poveste simplă. “Dragoste găsită – dragoste pierdută – dragoste regăsită-poate” cum spunea chiar autoarea. O poveste dulce-acrisoară, o lume în care încă mă aflu.
Intotdeauna am fost o visătoare, însă literatura m-a transformat într-o romantică incurabilă. Cred că nu îmi lipseşte curiozitatea micului prinţ şi nici melancolia sau disperarea personajelor camilpetresciene. Enumerând cărţile pe care le-am citit până acum, enumăr, de fapt titlurile capitolelor jurnalului meu. Asemenea lui Jorge Luis Borges “mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu...”

Cam atât pentru astăzi, spor la citit şi vă aşteptăm cu păreri!

Veşti minunate!

2009-01-28T19:13:00.003+02:00

Nu am rezistat... Iniţial mă gândeam să las vestea până sâmbătă, ca să afişez şi diplomele, dar nu se poate! :)

La Concursul de Creaţie Literară "Gheorghe Crăciun", ediţia I, unde au participat 140de concurenţi, membrii atelierului nostru au avut rezultate deosebite. Se dovedeşte astfel faptul că munca noastră nu este în van. Ţin să menţionez şi faptul, deloc de neglijat, că din juriu au făcut parte şi profesorii universitari Alexandru Muşina şi Andrei Bodiu, cel din urmă însuşi decanul Facultăţii de Litere din Braşov.

La secţiunea Poezie am avut cele mai multe rezultate. O menţiune a primit Roberta Giurgiu, care a participat la tabără noastră de la Predeal şi, iată, deja observăm rezultate. Premiul III a fost obţinut de Andreea Puşcaşu. Premiul I l-a obţinut, cine alta dacă nu chiar Sabina Comşa! :)

La secţiunea Eseu, Antonia Stroie, care ni s-a alăturat de curând, a obţinut Premiul al III-lea.

Cea mai mare bucurie, însă, ne-a adus-o, de data aceasta, Diana Bercu, cea care a câştigat marele premiu, Trofeul Concursului "Gheorghe Crăciun"!

Iată, deci, că LUMINA DE AVARIE aduce şi alte rezultate, membrii grupului nostru au primit şi alte premii, iar acestea nu sunt unele de ici, de colo.

Mai menţionăm faptul că cei doi scriitori braşoveni au lăudat iniţiativa organizării taberei de creaţie literară de la Predeal şi Atelierul nostru, lucru care ne face foarte mândri şi ne dă speranţe pentru viitor.

Succes în continuare şi felicitări celor cinci!

Iată şi exerciţiile de ieri

2009-01-25T19:46:00.002+02:00

FLAVIA - tema dată: chef cu prietenii

george e iar beat
şapte-n pat şi cântăm fals
roşesc şi tremur

SABINA - tema dată: vara în oraş

tonomat stricat
parcul e irigat azi
stradă uscată

DIANA MEŞOTĂ - tema dată: cu fetele la piscină

pina colada
am costum de baie roz
băieţii sunt buni

ŞERBAN - tema dată: la o bere cu prietenii

sticle se golesc
lumea joacă pe mese
coadă la baie

ANTONIA - tema dată: noapte în club

cosmopolitan
dans senzual pe boxă
vrei să mă săruţi?

ANDREI - tema dată: partidă de sex

o iau întreagă
mulajul feţei mele
pe pântecul ei

DANIEL - tema dată: iarna în Piaţa Sfatului

gheaţă pe pietre
chelia-ţi străluceşte
un alt patinoar

sau

numai gheaţă-n jur
ea cu picioarele-n sus
râdem fericiţi

sau

copii îngheţaţi
zâmbesc lângă fântână
poză din Braşov

De la ultima întâlnire

2009-01-25T19:29:00.002+02:00

Seara bună!

După o sâmbătă cu o audienţă record, 16 persoane, ziua Unirii se pare că a fost una mai puţin norocoasă pentru atelierul nostru. Cei 7 participanţi au venit, în marea majoritate, cu temele făcute, am citit şi câte ceva din urmă, after all, a fost bine. De data aceasta am urcat la mansardă, timpul fiind frumos şi nemaiexistând pericolul de a murdări mocheta. :)

Între teme, s-a remarcat textul umoristic al Dianei din Meshotă. Am avut, însă, şi discuţii pe tema "mi-a plăcut" - aceasta însemnând că noi cerem un pic mai mult din partea participanţilor decât a spune dacă le-au plăcut sau nu textele celorlalţi.

Am făcut şi un exerciţiu de hai-ku în contemporaneitate, care a ieşit destul de bine şi pe care am să îl şi afişez aici astăzi.

Tema pentru data viitoare este realizarea unei proze de două pagini, pornind de la o fotografie pe care o ataşez. Trebuie să creaţi ceva plecând de la imaginea dată, nu să comentaţi fotografia!

Am să revin!

Şi altă surpriză...

2009-01-21T23:28:00.004+02:00

Pentru că domnul Muşina spunea că este de mare folos să traducem şi să citim poeţi străini contemporani, încep un capitol nou pe acest blog, postând câteva poeme traduse din opera unor poeţi irlandezi.

Încep azi cu

Leanne O’Sullivan

Aşteptându-mi hainele
Bloodaxe, 2004

O primă poetă irlandeză, născută în Cork, în 1983 (şi frumoasă pe deasupra), a debutat în volum în 2004, sub un titlu sugestiv, Aşteptându-mi hainele. Că îşi aşteaptă hainele de poet sau cele de geniu, trebuie să vedem, oricum, să te publice Bloodaxe nu e puţin lucru.

PE LA MIEZUL NOPŢII

Printre aceste coji ude, de pepene
stau cu spatele la bar,

picior peste picior, rânjind cu gura-mi roşie.
M-am vopsit în negru şi piele.

Ochii mi se mişcă rapid, scrutând
membrele înalte, zgomotoase ale nopţii.

În mijlocul ringului de dans
o leoaică se tânguie în propria-i baie.

Aidoma perlelor roşii, buzele uscate se încreţesc
pe paharul dornic. Beau şi mă aprind.

Un animal înnebunit după ghirlanda
unei femei se rostogoleşte până la capătul

barului asemeni limbii unui diavol, roşie
şi unsuroasă, împietrit de propria otravă

lingându-şi buzele. Un bărbat îndrăgostit
împrăştie o turmă de degete pe coapsa mea.

Eu le dau la o parte până când mă urăşte
şi ridic un deget pe la spatele lui.

Camera se inundă, oamenii plutesc
ca şi pe apă şi muzică. Mă împiedic

pe călcâie şi mă scald cu băiatul nepotrivit
în timp ce luna se întoarce pe burta-i albă

şi este hrănită cu secrete de guri şchioape;
prietenul cuiva a leşinat, un pahar s-a sfărâmat,

o femeie a gustat, un copil însămânţându-se
între picioarele ei înfăşurate în jurul unui bărbat,

din noaptea umezind întunericul
cu nenumăratele-i răsuflări.

POEZIE

Niciodată nu pot găsi un stilou atunci când vii,
când mă salţi pe limba ta de şopârlă
şi te înfăşori în jurul meu ca şi cum aş fi o bobină.
Vag precum metaforele tachinezi, pescuindu-ţi umbrele
cu năvodul aşa cum o fac norii de pene,
varsând vocale-copii în imaginea-ţi vaporoasă.
Nu vei fi niciodată terminat şi, atâta timp cât
vei fi pe jumătate născut, nu voi dormi deloc.

În cerneală de murat îţi păstrez toate fructele;
Poate eşti o profeţie,
o îngăimare a nelimitatului, sau vreun
zeu ori altă Minerva inflamându-se
precum secretele în rânduri goale.
Anii au trecut acum, spetindu-mă pentru a seca
cel mai roşu sânge din beregata-ţi,
şi nu sunt cu nimic mai înţeleaptă.

AUTOPORTRET

Această foaie goală este singurul lucru bun.
Vreau să o umplu cu culoare, lipsită de sunet
precum o inimă ce se închide cu murmur uşor.
Simt cum alunec în marea de alb.
Picioarele-mi nătânge, părul roşcat pălind sub lumina lunii
în timp ce dormitez într-un cocon de laudanum,
fericită în secret, strălucind în noapte,
deşi frigul îmi înconjoară patul.

Aceasta este femeia aşa cum a creat-o Dumnezeu,
aceasta este femeia pe care o des-fac.
E din ce în ce mai mult o fantomă.
Ochii-i seacă în contact cu răsuflarea mea. Se mişcă
dinspre mine înspre această adevărată aureolă,
iar eu privesc în gol. Nu mă mişc, inima-şi opreşte potopul
de rugină, iar oglinda se transformă, trosnind, în nisip.
Iubita mea, peria-mi alunecă din mână.

PODUL

Vreau să stau cu tine la noapte, în timp ce lumina iese din găoace
şi se revarsă încet din jumătatea de lună,
acolo unde mă întind, luând forma trupului tău în întuneric.

Te cunosc după atingere, trupurile noastre găsindu-l pe celălalt,
sărut după sărut, precum păsările zburând în tipar, o minusculă formă de dumnezeire –
piept lângă piept şi cu picioarele încolăcite.

Trupu-ţi străluceşte, fără de umbră, stropi rotunzi
înrourându-l. Nu pot fi îndeajuns de aproape.
Îmi amintesc prima noapte, pieile noastre mai că se atingeau,

după o zi de ploaie, un pod strălucind în spatele tău
în sălbăticia oarbă. Am auzit scârţâitul frunzelor
sub bocanci, durerea depărtată

a scâncetului unei păsări, cum mă apropiam de tine,
o jumate de creatură moşită din întuneric,
urme de acnee pe pielea mea.

După câteva luni mă gândesc la ea, rezemată de tine,
ca pe muchia unei bărci, iar norii
îşi deşertă năvoadele până când ploaia începe din nou,

mişcând totul într-o singură direcţie, înspăimântător, asemeni unei celule,
îndreptându-le împotriva întregii energii a corpului meu,
în orele cu rouă, buzele tale pe fruntea-mi.

ATINGEREA LUI

În zori, stau întinsă pe partea mea, lângă el,
îi simt degetele mişcându-se ca o binecuvântare,
apoi se ridică, sprijinindu-se în cot,
cu gura atât de aproape, deasupra alei mele.
Picioarele mi se întind către capătul
patului, la fel ca prima linie curbă
a luminii zilei, desfăcându-se din miezu-i în aer.

Am uitat ultima dată, atât de aproape,
aşezată sub pielea unui străin, simţindu-i căldura
prin mine. Apoi ochii închişi.
Am plâns prin strălucirea orbitoare a pleoapei pecetluite.
Îmi văd trupul îngheţat pe solul acela,
sufletul gol în gura sa,
ca şi cum ar fi fost absorbit, pe jumătate mort.

Acum, dimineţile se deschid cu vocea lui.
Iubirea mea îşi întinde picioarele şi se întoarce
de pe partea lui cu faţa la mine. Văd bunătatea
mâinilor sale când îşi mişcă palma
din nou şi din nou şi peste corpul meu,
ca şi cum l-ar curăţa, desfăcându-l,
refăcându-l, însămânţând rana cu liniştea sa.

În curând, vor sosi păsările şi margaretele.
Azi-noapte, l-am simţit aducându-mi sufletul
în faţă cu strigăte de iubire şi o tăcere de săruturi.
Apoi am stat trează toată noaptea,
pielea-mi absorbindu-i atingerea goală,
simţind respiraţia dulce, regulată, pe ochii mei,
până când s-a trezit, s-a mişcat

şi s-a ridicat deasupra mea,
arcuindu-se asemeni luminii albe a dimineţii,
transformându-mi paloarea pielii în roz.
Gura lui coboară dintr-o dată
prin strălucitoare, binecuvântate amnezii.
Mâinile îmi sunt mai moi decât erau înainte.
Trup al acestei femei, el te plămădeşte pentru iubire.

trad. Daniel Puia-Dumitrescu

O altă poveste

2009-01-20T22:54:00.001+02:00

Poveste

DANIEL

- Ăsta e buricul?
- Care? Întreb.
- Ăsta. Acum simţi?
- Da, ăla e.
- Atunci o să mă joc puţin cu el.
- Ok. Da’ eşti sigur?
- Normal! Eu vreau să te iau de nevastă!
- Mda, bine, mai bine continuă acolo, vezi-ţi de treabă, facem sex şi gata...
- Nu, serios, vrei să fii soţia mea?
- Da, vreau!
- Păi atunci hai să ne căsătorim!
- Când? Acum?!
- Da, acum.
- Bine...
- Serios. Hai! Se ridică din pat şi îşi trage blugii tociţi pe el. O ia apoi de mână, o ridică brusc şi o sărută cu pasiune. Ea rămâne un pic nemişcată, apoi îşi ridică de pe covorul portocaliu rochiţa de vară.
- Eşti sigur?
- Am zis hai! El iese pe uşa dormitorului din apartamentul său de la etajul şapte, ţinând tricoul alb, Adidas, în mâna stângă. Ea aleargă după el într-un picior, pe celălalt încercând să îl introducă în teneşul gri.
- Cetăţene Adrian Georgescu, de bună voie şi nesilit de nimeni, o iei în căsătorie pe cetăţeana Ileana Pârvu? Da, o iau.
- Cetăţeană Ileana Pârvu, de bună voie şi nesilită de nimeni, îl iei în căsătorie pe cetăţeanul Adrian Georgescu? Da! A zis ea cu un zâmbet larg pe faţă.
- Prin puterea cu care am fost investit de statul român, vă declar soţ şi soţie! Puteţi săruta mireasa! Şi, apoi, vă rog să semnaţi aici.

„Când m-am trezit a fost nevoie de câteva minute ca să realizez că fusese doar un vis. Nu îmi pot da seama nici acum dacă nu cumva chiar s-a întâmplat în realitate. Îmi aduc prea bine aminte că mă întâlnisem cu el în faţa supermarketului. Blond, cu ochii verzi, un pic nebărbierit, mult mai matur decât ultima oară când ne văzuserăm, dar şi mult mai înalt şi bine făcut. Ce mai, un bărbat în toată regula! Am rămas, însă, uimită atunci când el s-a oprit în dreptul meu şi mi-a rostit numele. Nu credeam să îşi mai aducă aminte de mine. Ne ştim de când eram mici, dar de când nu ne-am văzut, a trecut atât de mult timp şi atât de multe s-au întâmplat. M-a invitat la el în apartament, la o cafea. Atunci am aflat că nu se căsătorise niciodată şi că m-a căutat. M-a căutat mult, zicea el. Şi nici atunci nu încetase să spere că într-o zi mă va găsi. Nu ştiam ce să zic. A făcut cafeaua aşa cum îmi plăcea mie, cu două linguriţe de zahăr şi un strop de lapte. Şi-a amintit! Apoi am stat la discuţii câteva ore. Mi-a povestit cum, după ce mama lui murise, a plecat în străinătate, în Spania, şi a lucrat pe un şantier. A rămas acolo pentru câţiva ani, iar când a avut destui bani, s-a întors în ţară şi şi-a deschis firma lui de construcţii. A făcut şi facultatea. Şi în tot acest timp îmi scria câte o scrisoare pe săptămână. Le are pe toate, în dulap, sub haine. A fugit în dormitor şi le-a adus. Un teanc mare de plicuri îngălbenite, aşezate într-o cutie de pantofi verde. Nu a uitat nici că îmi place verdele. S-a realizat. A mai deschis două firme, una de imobiliare şi una de materiale de construcţii. Dar nu a vrut să plece din cartier. Şi-a luat un apartament, pe care l-a modificat şi l-a aranjat cum îi plăcea lui, şi a rămas aici, cu speranţa că va auzi ceva despre mine, că, poate, ca din întâmplare, mă va întâlni o dată pe stradă... La început nu mi-a venit să cred. Este imposibil ca un om să aştepte atât. Şi de ce pe mine? Pe mine, care... sunt cum sunt. Nu. Nu putea să fie adevărat. Totuşi, eram acolo, în apartamentul ăla luminos. Erau şi scrisorile acolo. Mi-a arătat apoi camerele. Am rămas în dormitor, întinsă pe pat. Îmi plăceau tare mult fotografiile şi picturile de pe pereţi. Ştiam că e pasionat de fotografie, dar când era mai tânăr nu mă impresionau pozele făcute de el. Să fie doar un vis? Să îmi fi închipuit eu toate astea?”
Femeia şi-a adunat lucrurile, le-a pus în căruciorul pe care îl târa zi de zi după ea şi a ieşit din adăpostul pe care şi-l confecţionase din cutii de carton. Mică, brunetă, cu nişte haine soioase pe ea, s-a oprit la capătul străzii, între blocuri, şi-a pus mănuşile negre, rupte în mai multe locuri şi a ridicat capacul tomberonului.

Incă o poveste

2009-01-19T23:13:00.000+02:00

I wanna kiss you in Paris

de ANDREI

Pot să meargă şi în Paris. Pot merge unde vor ei. Până şi în cel mai frumos loc din lumea asta. Vor face aceleaşi mişcări disgraţioase. Vor fi scârboşi în cel mai romantic loc de pe planetă. Prezenţa turnului Eiffel îi va stimula erecţia la fel cum i-ar stimula-o prezenţa furnalului de la CET Braşov.
Vor începe invariabil prin a se săruta. Vor face schimb de resturi de mâncare rămase între dinţi, desprinse acum din cauza extazului. Vor simţi mirosul care urcă din stomacul celuilalt. Dar vor trece peste toate lucrurile astea, pentru că ei se iubesc. Vor bea saliva celuilalt până li se va face sete.
El îşi va pune mâna în părul ei. O va mângâia pînă când o să fie plin cu grăsime şi pieliţe pe degete. Mâna lui va mirosi a şampon stătut. Asta e varianta fericită. Varianta nefericită: degetele lui vor mirosi a grăsime râncedă. Ea îi va mângâia ceafa. Aşa îi face şi câinelui ei, idiotule! Aş vrea să îi zic. Dar nu pot. Am fost exclus. Ha! Lui i se scoală şi mai tare din cauza asta.
Apoi se vor dezbrăca unul pe altul. Se vor îmbârliga în haine şi vor râde. El cu boxerul alunecat de pe o jumătate de bucă păroasă. Ea cu pantalonii în vine. Hainele le vor arunca într-o grămadă lângă pat, sau în mai multe grămăjoare în colţuri diferite ale camerei. Grămezile astea vor arăta ca rahatul unui animal ciudat care se hrăneşte cu materiale textile. Mirosind a transpiraţie amestecată cu miros de parfum, mirosind a deodorant şi a de gel de duş şi a Cocolino şi a levănţică şi a fum de ţigară şi a smog. Dar ei nu se vor sinchisi de asta, lor nu le-ar trece un asemenea gând prin cap, pentru că ei sunt fericiţi acum. Ei nu se mai gândesc la nimeni decât la ei. Fericirea te face egoist.
În sfârşit goi, arătând ca doi limbrici palizi, vor începe să se devoreze. El îi va linge picioarele. De sus în jos sau de la stânga la dreapta, nu contează cum. Întotdeauna la fel. Îi vor intra în gură acele fire de păr care au scăpat de dinţii epilatorului. Îşi va tăia limba în firele de păr care au ieşit deja un pic de sub piele şi sunt foarte agresive. Ea un va linge atât de mult, pentru că e naşpa să lingi prea mult un tip păros. S-ar putea să îţi vină să vomiţi. Mai bine stă liniştită să o lingă el. El o va linge pe sfârcuri. Sfârcurile se vor întări şi vor arăta ca zmeurile stricate. Cu gust de piele. Ea se va agita din ce în ce mai mult în aşternuturi. Ca într-un vis urât.
Când amândoi vor fi suficient de îmbălaţi, cu pielea strălucind a salivă, el va intra în ea. Ea îşi va întredeschide puţin gura. Îşi va muşca buzele, ca şi când înlăuntrul ei ar fi apărut un animal din care nu vezi decât dinţii şi care începe să îi sfâşie buzele. Dar el nu va observa acest lucru. El va mişca din fund ca un stripper ieftin. Cu ochii închişi. Ea se va apuca de păr. Sau poate de coapse. Va începe să geamă şi să ţipe ca o isterică, sau nu ştiu, poate va ţipa ca un iepure, poate va tăcea schimonosindu-şi faţa.
Invariabil el o va întreba pe ea, cum este. Ea îl va întreba acelaşi lucru. Îşi vor manipula trupurile ca în transă, schimbând poziţiile. Dezechilibraţi, neîndemânatici, îşi vor roti şuncile, cavităţile, membrele obosite, muiate de transpiraţie, spre alte poziţii. Se vor lăsa unul peste altul. Se vor apăsa. Ea se va aşeza peste el. Îşi va centra sexul până îi va nimeri sexul. Şi se va adânci în el, aşa cum te adânceşti într-o mlaştină. Căldura va deveni din ce în ce mai insuportabilă. Vor genera o căldură înăbuşitoare. Ca motorul unui bus. Amestecat cu miros de ulei ars. Cârpe îmbibate cu ulei ars. Mi se face rău. Lor nu. Ei se apropie de momentul când dragostea lor va fi deplină şi se va revărsa prin toată camera. Cel puţin a lui. Nu vreau să privesc mai departe. Eu ies din povestea asta.

Şi altceva...

2009-01-18T15:13:00.004+02:00

Azi am să împărtăşesc cu voi din exerciţiile taberei de creaţie de la Predeal, secţiunea de teatru... Ei au avut de scris un monolog din perspectiva unui alt participant. Au ieşit interesant, de aceea am să exemplific aici cu două dintre exerciţii.

AUTHOR: SABINA FĂRĂ R

Monologul Codruţei:

Mi-am luat cizme roşii şi am impresia că mulţi mă cred motanul încalţat sau motanul Dănilă. Oare motanul Dănilă şi-a pus vreodată problema despre calitatea cizmelor? Adică, stai, măi, cizmele n-au prospect sau grafic pentru valorile nutritive! Dacă sunt din China, mi se pare, acolo se umblă cu chestii d-alea contrafăcute şi dacă ar fi întradevăr din China ar avea nişte modele pe ele, nişte semne aşa cu beţe şi virgule d-alea; dar dacă nu-s contrafăcute... sunt din America, nu-mi plac americancele, nu-mi plac franţuzoaicele şi nu cizmele nu-s franceze n-au tocu‘ ăla care se-aude pe gresie, aşa cum s-aude la piţipoance. Le venerez! Seara le aşez pe o pernă de catifea în carouri, din vitrina sufrageriei, după ce le-am dat înainte cu trei tipuri de cremă de pantofi şi două tipuri de lichid pentru pantofi, cu spray antiderapant de pantofi, cu spray împotriva petelor de grăsime pentru pantofi şi le-am şters cu o lavetă ultradelicată. Seara fac asta, aşa, în loc să mă uit la tv, să fac mâncare; mă uit la ele acolo-n vitrină, cum stau roşii şi sclipicioase. Îmi plac, îmi plac, îmi plac! Şi după ce mă uit toată noaptea la ele, la mişcările care se reflectă în ele îmi pun întrebarea: cum e o viaţa de cizmă?! Ei bine, cizmele mele sunt faine, nu-s ca toate cizmele, sunt cizme de cizme. Mama m-a avertizat de multe ori c-ar fi bine să mă apuc să învaţ pentru bac şi să nu mai stau atâta în preajma cizmelor. Da' dacă-s tari, ce să le fac! Ca să fac exerciţii la mate am hotărât să-mi închid cizmele în seiful casei. A fost un chin! Nu mi-a ieşit nici o integrală. Mă gândeam doar la ele, cum stau acolo nefericite în întuneric, închise sub un cifru complicat, într- un cub rece şi inexpresiv. Doamne! Ce tragedie! Am reuşit să mă adun, după ce-am calculat o singură integrală, m-am aruncat asupra seifului. Am format cifrul şi în cele din urmă le-am scos le-am dus la piept şi mi-am zis “My precious!”.

AUTHOR: ROBERTA

monologul Sabinei fără "R":

Hmm... nu prea am cum să ajung la covrigeii ăia... poate doar dacă dau la o parte paharul Codruţei şi îmi întind mâna printre sticlele de apă minerală. La dracu! Tocmai au tras farfuria şi mai departe decât era şi uite-i cum se năpustesc asupra ei ca nişte animale. Degeaba îmi ling inconştient buzele uscate ca să mai scap de balta care se adună în gura mea, că oricum nimeni nu observă.
...16, 17, 18, 19 covrigei şi scad, scad, scad!!! Cred că o să mă mulţumesc cu înghiţitura de Cola care mi-a mai rămas în pahar. Cineva a băut cafea din el pentru că fundul de plastic s-a cam lăsat. Eu nu beau cafea de obicei. 6, 7... încă 8 covrigei... vă rog lăsaţi-mi şi mie măcar vreo 2, nu cred că cer prea mult... . Şi aşa vă permit să-mi spuneţi Sabrina, Sabina fără r, tu, bă, mă, fă etc., etc.. Ardelenii frasului! Chiar nu-mi puteţi lăsa şi mie... hiii! 3 covrigei! Am să vă omor! Aşa ceva e inadmisibil! Strigător la cer!
Sunt deja resemnată când observ măzgălitura lui Pave' de pe fundul farfuriei goale. Îndrăznesc să-i privesc în ochi cu ură, înghiţind în sec. Râd diabolic şi zgomotos. Atât de largi le sunt deschise gurile încât văd bucăţele din ceea ce îmi aparţine mie... încep chiar să mi închipui umplându-şi gurile până la refuz cu covrigei şi apoi râzându-mi în faţă... scuipându-mă cu cocoloaşe de aluat îmbibat în saliva lor bestială (nu în sensul de tare)...

AUTHOR: ANA

Monolog Ralphie

Îs cam ameţit, cred c-am băut cam mult aseară.
Ioi, bazdmeg, capu’ îmi doare!
Din spate mă strigă cineva:”măh, pulă verde, ce măta faci?”
Da, el e prietenu’ meu de ţigară… nuş, da amu că mă uit la el, mă umflă râsu’. Are o faţă aşa de pui şocat. Şi mai îmi zice şi pulă verde, déjà mă cam stresează. Da’ hai să mă întorc să văd ce-I trebe…
“Ce măta vrei?” Amu’ o să stau să-l aştept. Aşa nis noi mai retarzi. Ne tot trimitem la mame. Ce tari suntem.
Aşa zice şi lumea că nis cool. Imi place de el, are stilu ăla de a-l durea în cur de şcoală. Noaptea lucră şi la şcoală doarme cu capu’ pe caiete, asta în cazu în care vine la şcoală. Stau cu el în bancă. Ce tare sunt.
Futu-i gura lui, o să vină şi-o să-mi zică:” Ce faci măh ungure?” Mă scoate din minţi când zice asta! Şi ce dacă-s ungur? Ce, ungurii n-au sentimente? Sunt 50% ungur şi 20% maghiar. Ce tare sunt…
Gândesc prea mult. Capu’ îmi doare din ce în ce mai tare. Ioai, istenem!
Mai are caţiva metri şi ajunge lângă mine, aşa e el, se mişcă greu. L-am poreclit Jumbo că-I cam mare. Ce tare sunt…
Parcă văd că mai stau 5 min. până ajunge. Ce naşpa. Ma tot uit la el şi nu-mi vine să cred că el nu are nimic de aseară…pare treaz.
“Băh muistule, noah, merem la oră?”. Îi ora de engleză. Îi atât de enervantă profa, când vorbeşte, îi ca şi cum 1000 de table ar fi zgâriate în acelaş timp. Mă scoate din minţi.
Pe langă că-s ungur, are şi o engleză în ea de nu pricep nimic. Şi măcar de-ar fi numa asta, da-I mică şi fluffy, genu’ ăla de aş plezni-o cu un sandwich plin de margarină fix între ochi. Ce tare sunt…deci nu o mai support, bat-o Attila şi neamu’ lui.
În sfârşit o apărut şi asta. Mult io trebuit.
“Noroc măh ungure! Hai, merem?”
V-am zis? Am ştiut c-o să zică asta!
Ce tare sunt…

Şi aici aştept păreri!

Şi acum, Andrei

2009-01-18T01:21:00.001+02:00

11.01.2008

Jurnalule, puiule, îmi pare rău, dar pentru început o să-mi închipui că tu eşti de fapt o fată frumoasă pe pielea căreia scriu toate lucrurile care mi se întâmplă. Asta pentru că ideea de jurnal nu mi se pare foarte atrăgătoare, dar aşa mai merge.
M-am trezit cu o propoziţie în minte: Moartea te face mai bun. Normal. Nu te mai mişti, nu mai faci probleme nimănui, nu mai poţi să comentezi la nimeni. Te bagă în pământ şi gata. Eşti cel mai bun om. La timpul trecut.
După jumătate de oră de lenevit în pat am decis să mă îmbrac. Dar fără să mă ridic în picioare. Aşa, şezând pe marginea patului. Dacă te îmbraci aşa e inevitabil să nu îţi vezi scula. Pielea scrotului seamănă cu pielea de elefant. Adică scula are memorie? Asta e o idee la care o să mă mai întorc. Poate merită dezvoltată.
Am ieşit pe furiş în bucătărie şi mi-am pregătit micul dejun pe o farfurie plată şi m-am întors cu el în cameră. Maică-mea îmi face întotdeauna crize dacă mănânc în cameră în faţa calcului. Cică nu e sănătos şi nu ştii ce mănânci. Aha.
Mai târziu m-am pus să citesc pizdeţul lui Vakulovski. Cam dezlânat romanul ăsta. Ornat cu mult căcat. Tipul e genial pe alocuri. “Viaţa asta îmi aminteşte de o barcă în care câţiva indivizi stau leşinaţi. Aceşti indivizi suntem noi. Cu toţii. Iar deasupra râului, deasupra câmpiilor şi pădurilor cu iarbă ce veghează acest râu, soarele şi luna ca o combinaţie perfectă de tablete.” Încheiat citatul.
Am lucrat un pic şi la licenţă, asta pentru că pe mess nu aveam cu cine să vorbesc. Toţi oamenii care mă interesează în momentul de faţă erau off pentru mine. Ştiu că erau pe invizibil pentru că am eu un progrămel care îi detectează. Dar mai bine nu-l mai folosesc. Îmi fac nervi degeaba. Abia aştept să se termine tot rahatul ăsta de licenţă.
Pe tata iară nu l-am văzut toată ziua. Ştii că ai un tată pentru că dacă laşi mai mult de o oră două o farfurie cu prăjituri pe masa din bucătărie jumătate din conţinutul acesteia dispare. Şi nu putea să fie decât el făptaşul. Mama nu e acasă la ora asta.
No bine puiule, cam atât pentru azi, acum mă duc la o ţigară. Poate mă bag şi la a doua parte a filmului Dead Man Walking dacă mai am timp. E 22.53. Pa!

12.01.2008

Hello, jurnalule! Am avut o zi grea. Dar înainte de a-ţi povesti vreau să scriu un citat din Vakulovki: „Suntem fascinaţi de prietenie, de dragoste, fiindcă nu înţelegem cum altcineva ne poate simţi, se poate bucura de noi, când noi nu facem acelaşi lucru cu noi înşine niciodată.”
În drum spre Zărneşti am auzit la radio că s-a iniţiat o campanie de colectare a uleiului menajer şi că este dus în Ungaria şi în Bulgaria unde se reciclează şi devine asfalt sau combustibil bio. Până şi uleiul ni-l reciclează alţii. Cu undelemn obosit de la bunica ungurii construiesc viitorul. Da pe noi cine ne reciclează să nu mai fim aşa obosiţi şi sictiriţi de toate? Scuze jurnalule, am cam dat-o în socio-politic.
La muncă cred că aş adormi dacă nu ar apărea din când în când nebunul de Sandu şi Vasi. Azi a venit în birou şi ne-a povestit că el visează groaznic când e lună plină. La care Vasi a zis că e vârcolac. Da, mă transform, a fost replica lui Sandu. Un pic mai târziu Vasi a zis că el nu visează urât când e lună plină. I-a ridicat mingea la fileu lui Sandu. Tu eşti gata transformat, a replicat acesta.
Acuma la noi în firmă e nebunie cu obţinerea certificatului ISO9001. Mâine cică merge şefu în Bucureşti la institutul ăsta cu toate formulare completate. Da de unde, că nici jumătate nu erau completate. Băieţii din birou se chinuiau să îşi facă singuri fişele postului. Au avut probleme mari mai ales la abilităţi. David l-a întrebat şi pe Sandu, care întâmplător era în acel moment tot în birou. Sandu a zis să scrie deprins cu folosirea tastelor, pianist sau orgă gradul cinci la abilităţi.
Eu sunt ăla din firmă a cărui meserie este să mintă tot timpul. Trebuie să mint beneficiarii că fierul pe care îl livrăm lor este în regulă. De fapt nu mint, pasez minciuna mai departe. Combinatele siderurgice mint pentru că supun unor teste fierul în laboratorii proprii, şi îţi dai seama că scriu ce vor ei la rezultate, apoi noi trimitem mostre în laboratoarele renumite ale ţării, care ne trimit întotdeuna rezultate pozitive, apoi eu iau toate hârtiile astea pline de date false şi le trimit clienţilor. Iar ei sunt foarte mulţumiţi. Doar odată s-a întâmplat ca o firmă să trimită mostre din fierul nostru în Japonia. Iar Japonia nu se joacă la capitolul siguranţa clădirilor. Ei bine, ghici ce a ieşit. Valorile încercărilor erau chiar la limită. Aproape că nu se încadrau în valorile minime prescrise de standard. Şi acelaşi fier testat în România arăta că fierul este mult peste valorile minime. Azi am fabricat minciuni timp de 11 ore, după care am mers acasă. Şi nici măcar nu mă simt scârbit, aş mai fi fost în stare să fabric în continuare. Chiar 16 ore pe zi, dacă este nevoie. De ce nu, atâta timp cât sunt plătit pentru minciunile astea.
Când am ajuns acasă am sunat-o pe profa cu care făcusem meditaţii la economie politică pentru admiterea la facultate ca să îi propun să îmi facă ea o parte a lucrării de licenţă în locul meu. Nu a vrut. Cică are multă treabă. Apoi am intrat pe mess şi am vorbit cu o fostă colegă de facultate care mă ajutase cu prima mea lucrare de licenţă, aia din vară. Atunci picasem şi i-am zis ceva de genu că e şi vina ei că am picat. M-a întrebat ce fac. Îi zic bine, uite mă chinui cu licenţa. Pauză luuungă. După care îmi zice că după ce am învinuit-o în vară că am picat din cauza ei la licenţă ea nu mai e dispusă să mă ajute. M-ar fi ajutat dacă nu îi ziceam aşa ceva. Ne-am certat un pic după care ea a ieşit. Îi rănisem din nou orgoliul. A zis să nu mai vorbesc cu ea. Eu mi-am cerut scuze, bla-bla, la care ea a ieşit. Puii mei.
Ştiu jurnalule că tu eşti ca pielea unei femei frumoase pe care scriu, dar acum cred că o să te abandonez până mâine în sertar pentru că mai vreau să vorbesc cu Diana, care are o piele mai faină decât a ta. Nu, nu i-am atins niciodată pielea, dar îmi închipui că e mai faină. Noapte bună puiule, şi nu mai fi gelos că te îngălbeneşti înainte de vreme.

13.11.2009
Salud, jurnalule. J se citeşte H. Hurnal. Don Hurnalito. Azi dimineaţă în maşină iar am auzit la radio un lucru demn de consemnat. Noua definiţie a obsesiei: obsesia este un fel de hobby. Înseamnă că Hitler avea multe hobby-uri. Printre care şi exterminarea evreilor. Deoarece obsesiile sunt un fel de hobby-uri, ele pot fi considerate inofensive. Nu?
La muncă Sandu ne-a povestit cum a sărit el de pe epava din Costineşti şi cum era să-şi facă papară din coiţe, pentru că nu avea picioarele lipite când a căzut în apă. A doua oară a sărit cap. Şi toţi din birou l-au crezut. Au urmat poveşti despre cât de bine o duceau unii prin anii nouăzeci. După ce le reuşea o afacere, partenerii se aşezau la o masă şi se îmbătau atât de tare încât nu mai ştiau unde au pus banii şi se ajungea la ceartă. Într-o bună zi unul dintre tipi descoperă sub pat o pungă plină cu bani. Erau banii cu pricina. La ce nivel se făceau afacerile pe atunci dacă nu îşi făceau probleme prea mari din cauza dispariţiei unei pungi de bani? Termeni şi expresii noi învăţate astăzi de la Sandu bácsi: nu te duce asterixul, nu ai ghilimele în creier. Mai târziu ne-a adus un dvd cu revelionul la care a cântat el. Nu i-am recunoscut vocea din prima. Are o voce de zici că e Aurel Tămaş.
Seara ne-am dus în Jamaica. În Jamaica este un poster cu o fată creolă, într-un fel de costum de baie tricotat. Carribean Beauty Liana. Băieţii au dat frâu liber fanteziilor erotice. E Liana. Eliana Mall. Da, o are cât un mall. Are şi parcare subterană? Da, dar e cam neaerisită. Are şi parc de distracţii. Sânii ei sunt terenul ideal pentru construirea unui montagne russe. Şi tot aşa. Exa avea o problemă cu scaunul. A căzut de două ori de pe el. Mai târziu, cum stătea ea aşa cuminte, s-a rupt scaunul sub ea. Toate îmbinările varză. A venit un tip, proprietarul barului, cred, şi a zis că sigur s-a legănat pe scaun. Ea a zis că nu. Tipul a adus un alt scaun, i-a mai aruncat o privire urâtă şi apoi s-a apucat să joace Solitaire. Tipul stătea acolo lângă noi, probabil ca să vadă ce face exa. Exa mea e periculoasă. Rupe tot. O fi ea firavă, dar aparenţele înşeală. Mai târziu exa a zis că are nevoie de o îmbrăţişare. I-am zis că nu simt nevoia. A zis să nu o îmbrăţişez dacă nu simt nevoia. Până la urmă am îmbrăţişat-o.
Trăiri interioare nexam azi. Mi-a venit în cap doar următoarea imagine: la noapte Miss World o s-o ia în gură, animalele vor visa în locul nostru. Înainte de a merge în oraş, am citit 40 de pagini din Ferdydurke de Gombrowitz.

14.01.09

Ce mai faci? Tu ce ai visat azi noapte? Un jurnal poate să viseze? Că o celebritate îţi umplea paginile cu întâmplările sale cele mai intime? Am înţeles, am înţeles. Eu am avut un vis. Erotic. Al nu ştiu câtelea vis din seria Imy. Cred că este personajul feminin care apare cel mai des în visele mele. Se făcea că facem revu împreună. Şi totul era atât de luminos de parcă tot acoperişul ar fi fost din sticlă. Şi stăteam tolăniţi amândoi în aceeaşi canapea. Vorbeam cu ea. Nici nu mi-am dat seama când a început să mă sărute. Şi săruta atât de bine, încât am avut senzaţia că mă aflu în pântecul ei. Limba ei mă hrănea şi mă spăla, atingerea era ca un cordon ombilical reînnodat. Şi din când în cînd ni se servea îngheţată. Ea părea să posede un al şaselea simţ, cel cu care controla plăcerea. Ni se aduceau cupe de îngheţată de toate culorile. Ea îmi dădea îngheţată cu linguriţa. Apoi m-am trezit că sunt în ea. Nu ştiu de cât timp făceam dragoste, când m-am uitat afară pe un geam. Ningea. Uite, ninge! am strigat eu. Ninge. Amândoi am început să râdem ca doi copii. Eram fericiţi. Apoi visul devine cam neclar. Eu eram în pasajul de la gară şi îmi aminteam că i-am zis că trebuie să ajung la ea pe lumină, pentru că noaptea nu recunosc cartierul ei. Şi senzaţia că mă aflu în pântecul ei, persista. Îţi dai seama că îmi pare rău că trebuia să mă trezesc.
Ce mod absurd de a prelungi plăcerea. Cu ajutorul îngheţatei. Să alternezi fierbinţeala trupului cu o pauză de mâncat îngheţată. În drum spre muncă nu am auzit nimic interesant la radio, aşa că m-am concentrat asupra peisajului. Munţii se schimbă de la oră la oră. Niciodată nu vezi acelaşi peisaj de două ori. Bucegii arătau azi dimineaţă ca un burete imens îmbibat cu o cerneală de un albastru incert. Din cauza norilor.
Toată ziua am simţit nevoia să ating o femeie. Să o iau în braţe. Simţeam că turbez dacă nu o fac. Ce îmi face Imy asta, la naiba!? Şi au trecut totuşi ani buni de când nu mai sunt îndrăgostit de ea. Sunt îndrăgostit în schimb de Imy cea din vise, care este o combinaţie între Imy cea reală, lucrurile pe care le-am făcut împreună, şi Imy din subconştientul meu. Visele cu ea sunt ca un CD pe care îl mixează la nesfârşit un DJ anonim.
Apoi mi-am mai revenit. Munca m-a salvat. Munca, ca o groapă în care cazi la şapte jumate dimineaţă şi din care ieşi pe la 4 în cel mai bun caz şi nu îţi mai aminteşti nimic. Mai vezi câte o scânteie, apoi iarăşi întuneric. Scânteile zilei: 1. ce ar fi să mănânc cornurile alea cu susan ale tipului care a venit din Ungaria să ne ajute la sudură. 2. Ce bine arată azi contabila, e prima oară când o văd machiată. Dar am uitat să îi zic ce bine arată. 3. „Nu îmi bat capul că fac cucuie” – Vasi.
Cam atât pe azi jurnalule. Şi să nu mai visezi staruri la noapte. Starurile nici nu ştiu să scrie. Mulţumeşte-te cu mine. Ciao!

15.01.2009

Hârtia folosită pentru jurnal ar trebui să fie sugativa. O hârtie specială care absoarbe toate şoaptele. Fosta a venit astăzi la mine. Şi mi-a povestit cum a evoluat relaţia ei cu Marius. Marius o place foarte mult pe fosta. Fosta simte nevoia să fie apreciată, simte că trebuie să existe cineva pe lumea asta care să îi spună că ea e o fiinţă deosebită. Şi fosta ajunge să se culce cu Marius. Dar la sfârşit fosta izbucneşte în plâns. Şi îi spune lui Marius că încă mă iubeşte pe mine. Marius se simte groaznic şi spune că s-a simţit ca un violator. Aici am râs. Fosta povesteşte mai multe despre mine. După două zile fosta se duce la Marius şi îi spune că între ei totul s-a terminat. Marius plânge. Fosta plânge. Marius o aduce pe fosta până aproape de casa mea, pentru că fosta simte nevoia să vorbească cu mine. Pentru că eu sunt tipul de care ea se simte cea mai apropiată. Săraca fostă. Săracul ex, pe numele său Marius. A.k.a. DJ Marius.
La început nu am luat-o prea în serios pe fosta. Mă duceam să schimb muzica. Izbucneam des în râs. Apoi am simţit ceva. Am simţit că e groaznic ce s-a întâmplat. Că fosta mea prietenă face aceeaşi greşeală pe care a mai făcut-o, doar că de data asta e mai grav. De data asta răneşte pe cineva. Şi e bine că mi-a povestit, pentru că m-am luminat aşa dintr-o dată şi am recunoscut că sunt în aceeaşi situaţie ca şi ea. Eu alerg după trei, patru fete deodată pentru că vreau să îmi demonstrez că sunt în stare să iubesc din nou. Cu toţii facem greşeli. Şi ştim că greşim. Şi totuşi continuăm să greşim. Să nu mai greşeşti niciodată, Ana, îi zic. Şi eram atât de detaşat şi simţeam că o iubesc ca pe un prieten şi simţeam că vreau să o ajut. Mă simţeam bine. Simţeam că relaţia noastră e din nou vie. O relaţie vie de prietenie. Ştii, jurnalule, sugativă mică ce eşti ce cred eu că este soarta? Este un disc de vinil care se poticneşte întotdeauna la aceeaşi melodie. În acelaşi loc, la acelaşi vers, în momentul în care cântăreţul trage aer în piept şi vrea să continue, vrea să spună mai mult şi nu poate. Pentru că discul e blocat acolo. Acolo unde el îşi ia avânt. Apoi acul sare şi alunecă pe marginea discului. Se aude hârşâitul ăla. Viaţa nu trebuie să fie aşa. Tu poţi să întorci discul. Dumnezeu te va ajuta. Sunt sigur. Ar fi fain dacă ai putea citi rândurile astea, Ana. Sigur ţi-ar plăcea. Acum am devenit peste măsură de sentimental. Sar peste episod. Voi reveni cu alte detalii.
Dimneaţa în drum spre muncă mă întîlnesc cu doi câini fără ocupaţie. Always. Azi i-am zis câinelui care mă latră primul: „tu chiar trebuie să faci chestia asta în fiecare dimineaţă? Îţi face o plăcere deosebită? Get a job, man!” Când a apărut cel de al doilea câine care mă latră şi care vrea neapărat să mă muşte, am început să fâşâi punga cu fursecuri din care îmi luam micul dejun. Era evident că acest cuţu rău are o dilemă. Nu ştia dacă să mai latre, să tacă sau ce să facă. A început să mârâie demi-dulce. L-am lăsat acolo cu mârâitul lui cu tot. Nu i-am dat nici un fursec. Mă grăbeam.
Sandu Şeherazandu ne-a întreţinut din nou cu poveştile lui. A povestit despre un taur pe care îl durea în cur de toreador. Taurul a sărit peste gard. A ajuns în tribune. Şi să vezi cum zbura animalu. Sandu a zis că sigur era un taur deghizat. O panteră deghizată în taur. Alte subiecte dezbătute: omul e mai greu când e mort decât atunci când e viu. Când e mort se lasă complet. E ca o piftie.
E fain să stai la bârfe cu tine jurnalule, ai fi o ţaţă nemaipomenită, dar acum trebuie să te părăsesc pentru a-mi lua porţia de somn.

16.01.2009

Cât din ceea ce trăieşti este scris în jurnal? Hai să vedem. Calculează şi tu, jurnalule. 2-3 ore. Aşa ziceam şi eu. Ce se întâmplă cu restul? Unde suntem noi atunci când se întâmplă restul? Cine le trăieşte în locul nostru? Ce fiinţă? Ce demon? Hai SF! Mai bine să înceapă ziua, nu?
Priveam pe geam peisajul. A mai apărut o hală nouă pe câmp. Împachetată frumos în folie de plastic. Din aia cu băşici. Cel puţin mie aşa mi se părea. Ascult Dire Strait pe mp3 player. „Everybody got a knife it can be just what they want it to be
A needle a wife or something that you just can’t see”. Azi nu am chef de radio.
Azi m-am întrebat din nou, în timp ce tăiam mostre în hală de ce m-au poreclit oamenii picior de căprioară, ureche de lup şi ştruţ. Aproape de fiecare dată când intru în hală mă întreb chestia asta şi încerc să mă mişc şi să mă comport în aşa fel încât să nu semăn cu toate aceste animale şi membre de animale.
Ca de obicei, nu lipsesc poveştile din biroul nostru. Şeful ne-a întrebat dacă am văzut la televizor pe nebunii ăia care mergeau cu 120 la oră cu maşina în oraş şi s-au răsturnat. Cică băieţii nu aveau nici măcar o zgârietură şi când reporterul i-a întrebat de ce mergeau cu 120 la oră în oraş, tipul a întrebat: „Eram în oraş?” Sandu ne-a povestit despre un copil care şi pus o ventuză pe ochi. S-a chinuit foarte mult să şi-o dea jos. Când a reuşit i se vedeau toate vasele de sânge din ochi. Asta a fost o poveste dureroasă. Felul în care oamenii povestesc astăzi este mai mult decât interesant. Nimeni nu îşi povesteşte propriile trăiri şi experienţe. Ci lucruri auzite la radio, văzute la televizor. Povestim virtualul.
L-am rugat pe Sandu să îmi facă şi mie un CD cu muzică. M-a întrebat de care. I-am zis de care. Dar muzică de sex nu vrei?, m-a întrebat. Am şi muzică de labă, dar aia e un pic mai dură. Mă cheamă Săndel, sunt nebun şi am capu chel, mi-am zis eu în sinea mea.
La un moment dat vorbeam ceva cu David, stăteam în picioare lângă biroul lui, când a intrat Eni. S-a oprit lângă mine şi îi comunica ceva lui Manu sau lui Tamás, nu ştiu. Şi deodată a zis oare cum ar fi dacă aş fi cu 5 centimetri mai scund. Şi a făcut de mai multe ori cu latul palmei măsurători. Şi a ieşit din birou ca o vijelie. Am făcut mişto de cei 5 centimetri ai mei cu băieţii. Acum voi trebui să mă resemnez cu cei 5 centimetri ai mei în plus. Viaţa mea s-ar fi schimbat dacă nu aveam aceşti 5 centimetri. Este insuportabil!
După masă a început să ningă. Căţeii s-au trezit, şi-au scuturat capul de rumeguşul care s-a lipit de blană. Ochii lor lucesc ca răşina proaspătă. S-au ţinut după mine peste tot. S-au urcat pe gheata mea. Unul s-a apucat să molfăie limba, care era ieşită puţin în afară.
Hei, jurnalule, acum urmează partea cea mai interesantă. Ţi-am spus ieri că revin cu detalii în legătură cu discuţia avută cu exa. Am condus-o acasă. M-a întrebat dacă vreau să aflu şi partea amuzantă a lucrurilor. Of course. Am întrebat-o cum a fost. Mi-a povestit ce versat e tipul în ceea ce priveşte deschisul sutienelor. Cică are vreo opt femei la activ. Şi-a început viaţa sexuală la 17 ani. Şi că are un stil diferit de al meu. Adică la mine ştia cam cum se va întâmpla. Erau nişte etape, paşi pe care îi urmam. Deci sunt un tip previzibil în pat. Nice. Îmi tot venea să o întreb dacă o are mai mare ca mine. Dar până la urmă nu am întrebat-o. Numele meu fie de acum Kopkil! Sunt Kopkil pe lângă doxă ăsta.
Diana. Diana nu prea reacţionează la întrebările pe care i le pun. Diana nu prea dă feed-back. Diana mă bagă în ceaţă. Diana nu mi se adresează niciodată prima pe mess. Eu sunt mereu cel care deschide discuţia. Concluzia? Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine. Eu sunt ca o supradoză de diazepam pentru DyDy. Love is a dog from hell.
Mama mi-a zis că vrea să vorbească cu mine. Mi-a spus că simte că se întâmplă ceva nu tocmai plăcut cu mine. De parcă inima mea ar fi devenit de piatră. Nu mai zâmbesc de loc. Abia mai vorbesc. Mamele astea! I-am zis că nu am nimic. Că e probabil din cauza oboselii. Normal că nu m-a crezut. Mai târziu m-am dus la baie şi m-am privit în oglindă. Zâmbeşte când vine mama acasă. Zâmbeşte! Zâmbeşte, nenorocitule!

Jurnal Şerban, după cum am promis

2009-01-17T20:50:00.002+02:00

31 decembrie.
Azi am fost matinal. Cum m-am trezit m-am uitat la un film, de fapt au fost două, o comedie şi unul porno. A fost tare al doilea. N-aveam pâine asa că a trebuit să ma duc să cumpăr. Jos m-am întâlnit cu Diana. Nu ştiu ce făcea prin zonă.
-Diana, ce faci?
-Servus Şerban, tu ce faci?
- Am coborât să cumpăr nişte pâine, ce frig e.
- Da, chiar e, cică la noi e cel mai frig din ţară, mi-au îngheţat mucii în nas.
- Hai cu mine în magazin să mă ajuţi să aleg pâinea.
- Mai bine m-ai invita la o cafea.
- Te invit după, dacă mai ai chef, bineînţeles, urâto!
- Urât eşti tu!
- Dacă-ţi dau cafea, o sa fii şi mai de cacat, de la culoare.
- Haha.
- Hai sus, îmi trece toată foamea de la coada asta, parcă ar da droguri pe gratis.
- Ai nişte texte în tine.
- Yes, am. M-am trezit prea de dimineaţă şi deaia sunt aşa.
Ne-am întors acasă la mine, am intrat în apartament:
-Bun venit, păpuşă.
-Păpuşă e mă-ta.
-Du-te în sufragerie şi taci, telecomanda e pe canapea dacă vrei să te uiti la tv, să-mi zici dacă ţi-e frig sau ceva, mă duc să fac un duş.
A stat câteva momente după care m-a întrebat:
-Ce faci? Duş? Fă mai bine cafea.
M-am prefăcut că nu am auzit nimic şi m-am dus în cameră, mi-am strâns şosetele şi chiloţii, numai haine murdare pe la mine prin cameră, mi-am zis că poate ar vrea să-mi vadă camera şi nu aş putea să fac încă o impresie proastă, mi-au văzut destule fete camera răvăşită, poate primesc un pupic. După vreun sfert de oră m-am întors în sufragerie.
-Ce faci tu? Îmi mănânci bomboanele? Iţi dau altceva dacă vrei.
-Îmi dai în sfârşit cafeaua? Mulţumesc.
-Altceva.
-Altceva, ce?
- O acadea cu gust de dragoste.
-Mie-mi place să rod acadelele.
-Pe asta o să vrei să o sugi.
- Cafeaua!
M-am dus la bucătărie şi am făcut cafea, am luat şi o banană. Am pus pe o tava, două ceşti de cafea şi între ele, banana, de decor. Am dus tava în sufragerie şi am aşezat-o pe măsuţa din faţa Dianei.
-Poftiţi, domnişoară dragă, totul pentru dumneavoastră.
-Tu chiar eşti puţin scrântit.
-Poate.
-Îmi e frica să te întreb dacă ai lapte.
-Am, dar e condensat, trebuie să ma ajuţi să-l extrag.
-Vrei să mă pun în genunchi în faţa ta?
- Ar fi o idee bună, cred că mi-ar plăcea, şi ţi-ar plăcea şi ţie, asta îţi garantez.
M-am repezit puţin spre ea, s-a speriat şi a lovit tava, i-a curs cafea pe pantaloni. Avea o pată de parcă ar fi făcut pe ea.
-Oais, am început să râd, parcă te-ai pişat pe tine.
-Bine că te-ai tot dat la mine şi s-a răcit cafeaua, altfel mă opăream, mulţumesc laptelui tău condesat, de fapt creierului tău condensat, de ce dracu’ te-ai repezit la mine?
-De ce dracu’ te-ai ferit aşa? Ce credeai că-ti fac?
-Erau pantaloni noi.
-Şi ce? S-au învechit?
-Ce prost eşti.
-Du-te la baie şi spală-i repede, poate reuşeşti să scapi de pată.
Am condus-o la baie şi am închis usa. Eram destul de horny. M-am dus în camera mea, m-am întins pe pat şi am început să mă gândesc cum stă în baie aplecată pe marginea căzii şi îşi freacă pantalonii.
-Dacă aş intra acum în baie i-as vedea curu’, cât de ratat aş fi dacă aş viola-o?
-Ar fi sec să faci asta, numai un bou ar gândi aşa.
-Dar sunt un bou.
-Eşti pe mă-ta, eşti ratat.
-Bine că nu te gândeşti cum ar fi să i-o tragi lu maica-ta.
-Chiar m-am gandit o dată. Bleah, ce imagine tâmpită am acum în cap.
-Eşti un stricat, asta eşti.
-Şi tu
-Normal, cretinule, suntem una şi aceeaşi persoană.
-Pula mea, ce să fac...
-Cred că iese din baie, bine că nu am vreo erectie pe care să nu o pot ascunde.
Diana a ieşit din baie, am ieşit şi eu pe hol,
-Nu am reuşit să scot pata.
-Măcar ai încercat.
-Acum i-am mai şi udat…şi mai tare
-Iţi dau o pereche de la mine, că nu poţi să pleci pe gerul ăsta, şi în mijlocul zilei cu pata aia, ar râde toţi de pe stradă de tine.
Am intrat în cameră, am luat o pereche de pantaloni şi am aruncat-o pe pat, apoi am ieşit pe hol.
-Intră, ţi-am pus nişte pantaloni curaţi pe pat.
-Mersi mult.
A intrat în cameră şi am închis uşa, m-am dus în sufragerie şi am şters cafeaua de pe jos, cursese mai multă pe pantaloni aşa că nu a fost mare lucru de făcut. M-am dus înapoi în camera mea, am intrat fără să bat la uşă. Diana era în chiloţi şi în tricou.
-A, scuze, ce faci? Nu te-ai schimbat încă?
-Mă uitam la pictura aia, şi în general la poze, ai poze faine pe pereţi. Tu le-ai făcut?
-Da, pe vremea când eram la foto. Am terminat, regret că nu am pozat încă nuduri. Nud alb-negru.
-Cel mai sexy lucru de pe pământ. Şi să nu fie neapărat explicit, să se pastreze misterul trupului, am zis amândoi împreuna, de parcă am fi fost doi roboţi.
- Să-ţi pună imaginaţia să lucreze, să încerci să ghiceşti forma sfârcurilor sau..
M-a întrerupt:
-Trebuia să baţi la uşă.
-E camera mea, nu bat la uşa camerei mele niciodată. De ce nu ţi-ai luat pantalonii pe tine?
-Ăia sunt murdari şi sunt şi rupţi, alţii n-ai?
- Ia-ţi din dulap unii care îţi plac.
-M-am uitat deja, nu ai nicio pereche curată.
-Dă-mi-i pe ăia de pe tine, că ăia imi plac.
-Te dai la mine?
-Nu, doar îmi plac pantalonii.
-Şi dacă n-am chiloţi pe mine?
-Nu mă interesează. Ai tot dreptul să nu ai chiloţi pe tine. Poti să-ţi iei alţii. O sa ma întorc cu spatele.
-Poţi să te şi apleci, hai întoarce-te.
Mi-am dat jos pantalonii, nu aveam chiloţi.
-Vrei să-mi dau jos şi tricoul? am întrebat-o.
-Chiar nu aveai chiloţi, nu? Păstrează tricoul şi încearcă să-ţi acoperi şi fundul, nu vreau să văd prea multe.
Am vrut să deschid uşa de la dulap şi să-mi iau nişte boxeri, dar îmi convenea mai mult situaţia în care mă aflam, eu eram gol, ea în chiloţi, nu m-am gândit prea mult şi i-am dat o palmă peste fund, s-a întors brusc.
-A, nu te-ai îmbrăcat.
-Ai o pată de cafea şi pe chiloţi, iţi dau nişte boxeri de-ai mei.
Nici n-am terminat bine de zis că şi-a şi dat jos chiloţii.
-Na, acum suntem la fel de îmbrăcaţi.
-Mai bine zis dezbrăcaţi.
-Cum zici tu.
S-a aplecat şi a luat pantalonii de pe jos. Începuse să-mi circule informaţia prin ambele capete. Aveam doar sex în cap, celălat cap era foarte atent la mişcările Dianei. A împăturit pantalonii şi i-a pus în dulap.
-Ce faci, îmi dai boxerii ăia odată?
M-am uitat în dulap şi am observat că nu mai aveam nicio pereche.
-Se pare că nu mai am.
-Tu nu speli niciodată rufele?
-Eh, e treaba femeilor.
-E treaba bărbaţilor să-şi spele chiloţii şi şosetele, numai mama e proastă şi spală tot în casă. Oricum nu are nicio relevanţă pentru că nu cred că-ti găseşti în zilele noastre o nevastă proasta care să-ti spele şi chiloţii şi şosetele, să-ti îndeplinească şi toate fanteziile sexuale, să gătească bine şi să nu uit, să fie şi o mamă bună.
-Măcar sa mi-o sugă.
-Cu ce mă îmbrac?
-Întinde-te şi tu în pat, vezi că sunt pe undeva pantalonii de pijama.
Diana s-a întins pe burtă pe pat şi şi-a tras perna sub cap.
-Ce confortabil e, somn uşor.
-Somn uşor.
Am plecat din cameră şi m-am dus să caut un prezervativ, mi-am zis că daca tot e o tipa goală în patul meu, să nu fiu bou. Aţipise când m-am întors. Am trezit-o şi i-am arătat prezervativul.
- L-am primit de ziua mea, a trecut aproape un an şi nu l-am folosit, dă-te mai incolo.
Mi-a făcut loc în pat şi m-am aşezat lângă ea. A luat telecomanda şi a pornit televizorul.
-De ce ai filme porno la televizor la ora asta?
-Pentru că sunt bou, deaia. Aveam de ales cand am făcut abonamentul la cablu între “Jeg” “Jeg+” “Sport” “Sport+” “Erotic” “Erotic+”. Am ales “Erotic+”, vroiam să am şi eu la ce să mă uit noaptea, porn, labă etc.. Nişte rataţi ăştia de la cablu, am văzut când mi l-au montat că erau doar canale porno, am citit contractul, am luat ţeapa, am 124 de canale cu filme porno, mi-a trebuit mie “Erotic+”. Poate că ai vrea să stii de ce nu il schimb, nu?
-Mda.
-Costă 100 de euro să schimb abonamentul, aşa că nu mă agit prea tare.
-Şi ai tăi ce zic că sunt numai filme porno la tv?
-Ei n-au treaba cu televizorul, şi-o trag toată ziua şi noaptea dorm. Sau…cine ştie, who cares? Cine-i pasă? Mi-e doar sa nu-i vad că apar pe Amateur Channel. E un fel de Animal Planet porno, doar vaci urâte şi tipi burtoşi, sunt cupluri dinastea de 50-60 de ani, daca îi vezi nu-ţi mai trebe nimic…doar nişte somnifere şi mult ajutor de la Dumnezeu, ca nu cumva să-i visezi.
-Deci chiar te uiţi mult la tv. Nu prea ai faţă de lăbar.
-Daca te uiti la porno nu trebe neapărat sa activezi vâsla şi să treci pe sistem manual, nici macar pe turbo sistem, bine ca nu am ales vreun pachet cu “Manele+”. Eu ma uit la porno pentru că nu am la ce altceva să ma uit şi sincer sa fiu, mă relaxează, dacă văd câte o tipă care face baie dinaia în spumă, mă gandesc că şi eu fac baie şi mă simt mult mai curat. Nu ştiu dacă mă înţelegi.
-Iţi dai seama că nu te înteleg.
M-a luat în braţe şi m-a pupat pe obraz, şi-a pus piciorul peste al meu.
-Uh, mi-ai atins-o.
-Ce ţi-am atins?
-Fă-te că nu ştii. Auzi, ăsta e buricul?
-Da.
-Îmi place să mă joc cu buricul unei tipe, tipii au păr mult pe acolo. La tine văd că e totul fin. Ce dracu măi? Ţi-a transpirat buricul.
-Ce bine e. Mai fă, poate transpir mai mult, şi dupaia o să transpiri şi tu.
-Mi s-a sculat.
-Pentru că ma freci în buric?
-Asta e telecomanda, nu? Sau vreun baston de politist, mi-ar place să mi-o traga un tip în uniformă.
-Da, e un castravete, de fapt e o lanternă.
-Are baterii?
-Doua, alcaline, cred că o să-i dau drumul, o să-ţi luminez puţin buricul să văd de ce naiba transpiră aşa de tare. Deschide prezervativul.
-La ce-ţi trebuie?
-Îl pun pe lanternă ca să nu cumva să se descarce bateriile şi să curgă curent prin tine. Dupaia te vad energizată, pe regim de spanac vreo nouă luni.
-Hai, armăsarule, treci deasupra şi fute-ma, poţi să continui să povesteşti.
Am trecut deasupra şi am început să vorbesc.
-Care e fantezia ta?
-Nu am fantezii, adica am dar, mi-e ruşine să-ti spun.
-Cum sa-ţi fie ruşine? Sunt în buricul tau. Acum , e ca şi cum ţi-ar fi ruşine de tine.Atâta timp cât nu eşti stricată şi nu ai fantezii prea ratate cred ca e ok. Vrei să-ţi bag vreun deget în fund?
-Toată mâna dacă se poate.
-Ok, deci care e fantezia? Ai gânduri cu vreun caşcaval? Cică pe un tip din Olanda l-a prins mă-sa cum futea un şvaiţăr, era şi fumat. Am găsit faza pe un blog american, dar ce dracu…cine fute o plăcinta? Şi de ce au facut 5 filme până acum? Şi ei o ţin pe a lor, că europenii sunt stricaţi.
-Cică din cauza crizei financiare fac prezervative mai subţiri.
-În stilul ăsta o să te oblige să ai copii subnutriţi, cu criza lor cu tot.
-Îmi place pula ta.
-Multumesc? Nu am mai primit complimente de genul, nu prea ştiu cum să-ţi răspund şi sunt sigur că nici în cartea bunelor maniere nu e descrisa nicio situaţie asemănătoare...Îmi place în tine, eşti destul de primitoare şi caldă, era o reclamă la centrale termice , ceva cu “Căldurică de la păsarică”. Aşa eşti tu de obicei? Sau ai cafea în tine şi funcţionezi ca un termos, dacă vrei pot să arunc latexul ăsta de rahat şi să adaug lapte, nu mai am mult şi dau o doza.
-Ah, ah!
-E prea fierbinte laptele?
-Uh…
-E clar te-am opărit, vroiam doar să te ard.
Eu îmi vedeam de treabă şi ea se zvârcolea prin pat, a închis ochii şi a început să tremure, tremura ca un vibrator.
-Esti bine tu?
Am început să-i dau palme. Dupa vreo trei palme mi-a zis satisfacută:
-Mulţumesc pentru orgasm.
-Cu plăcere, vrei sa pozezi nud pentru mine?
-Doar pentru că m-ai facut să-ti rup cearceaful de plăcere nu inseamna ca ma poţi poza, cu toate că...
-Bla bla.
-Mai bine m-ai invita la o cafea.

După cum am promis...

2009-01-15T17:34:00.003+02:00

Astăzi îmi voi ţine promisiunea şi voi afişa o primă temă care ne-a plăcut tuturor.

Diana din meshotă - Jurnal

Jurnalul meu extrem de dragut si simpatic

24 decembrie 2008

Dragule jurnal,
Azi am avut o zi buna. Da, ca de obicei nu am facut absolut nimic interesant sau special, in afara de faptul ca am trimis o scrisoare, chestie pe care nu am mai facut-o de nu stiu cand. Si am mai cumparat niste cadouri. Daca stau sa ma gandesc, o alta chestie pe care nu am mai facut-o de mult, cel putin nu cu placere. Anul asta mi-a placut mai mult sa dau, decat sa primesc. Ciudat. Poate e un semn ca ma maturizez , ceea ce chiar nu-mi doresc. Sau poate ca bunatatea a inceput sa infloreasca in sufletul meu, ori poate spiritul sarbatorilor m-a cuprins. Adevarul e ca, la cate luminite, si braduti, si globuri, si reni, si oameni de zapada vad in jurul meu , mi-ar fi imposibil sa nu simt nimic. Ca sa ma sigur ca voi simti cu adevarat spiritual craciunului, mi-am facut si un bradutz pe birou, am downloadat prea multe colinde si am pus un desktop in ton cu sarbatoarea. Yey! Sarbatori fericite!

25 decembrie 2008

Craciun fericit, jurnalule!
Craciunul asta a fost unul din cele mai caudate pe care le-am petrecut pana acum. Daca nu as fi refuzat niciun cadou pana in momentul de fata, anul asta am simtit ca nu am nevoie de nimic. Am simtit ca orice as fi primit, nu mi-ar fi fost necesar, si nu m-ar fi bucurat. Nu imi explic totusi gandirea asta a mea – de cand ma bucura pe mine chestiile utile, de care ma folosesc? Ciudat, pt ca pana acum lucrurile nefolositoare imi placeau cel mai mult. Si daca pana acum si fara sa fi vrut, aratam din plin daca imi placea sau nu un cadou, craciunul asta am descoperit ca m-am perfectionat in arta de a ma preface bucuroasa, multumita. Pe langa asta, am invatat sa ma prefac draguta, sociabila, politicoasa. Groaznic. Din 2009 o sa ma schimb la loc in Diana care-si arata plictiseala, aroganta, indiferenta, si, mai ales, proastele maniere. Nici nu-mi vine sa cred ce fac sarbatorile din oameni! In perioada asta trebuie sa fac eforturi mari ca sa nu devin mai buna. Si de ce nu as vrea sa devin o persoana mai buna, macar de sarbatori? Pentru ca e o bunatate fatarnica, pe care o cauzeaza atmosfera si nimic mai mult, si care dispare odata cu sarbatoarea. Si pentru ca ma simt bine asa cum sunt. Asa cum eram inainte sa inceapa perioada asta.
Sarbatorile imi provoaca o confuzie nemaintalnita. Si ma plictisesc de moarte. Ma plictisesc sa stau in casa si sa ascult colinde, sau sa stau cu familia. Tot ce as vrea in momentul de fata e sa stau intr-un bar sau asa ceva, sa beau un suc ceva. Dar sunt toate inchise. Si parca totusi imi place Craciunul. It’s a love-hate relationship. Kinda…

26 decembrie 2008

E a doua zi de Craciun si parca lucrurile revin la normal. Nici picior de ruda, nici urma de telefon de “craciun fericit, sarbatori imbelsugate si sa ne vedem cu bine la anu’!” si alte asemenea - nici macar picior de mama sau de tata acasa. De trei ori “ura” pentru capitalism. Nici macar miros de cozonac, sau de sarmale, si, in plus, nu mai sunt toate inchise. In afara de farmacii. De dimineata, adica pe la 11, a trebuit sa fac o plimbare pana in centru, unde era totusi una deschisa. Tata avea nevoie de pastille. Pe 24 am cumparat pastile, pe 26 iar pastille. (pana mea, ce parinti pastilati am!). Ningea frumos, cu fulgi din-aia mari si pufosi. Dar era frig. Si plimbarea asta a fost absolute horror pentru mine. De fapt, nu neaparat plimbarea, cat cele 20 de minute pe care le-am petrecut in statie, asteptand autobuzul spre casa. Da, 20 de minute, pentru ca de vreo saptaman autobuzele circula dupa program de sarbatoare, si vor mai circula asa inca vreo saptamana. Statia era plina de batrani, si nu batrani din-aia simpatico. Erau mosi si babe morocanosi, suparati pe oricine are sub 30 de ani. Ma simteam inconjurata. Singurele persoane cu care m-as fi putut alia, macar din priviri, erau vreo 4 fete cam de varsta mea, care, sincer, imi pareau extrem de dubioase. Erau niste crestine din-alea fanatice, care cantau cele mai enervante cantece despre unicul Iisus, si alte asemenea. Mi se pare de prost-gust sa te imbraci si sa te machiezi ca o curva si sa canti despre lucruri religioase. Cred ca si batranilor din statie li se parea la fel, dupa privirile pe care le aruncau “sexy-mironositelor”. Priviri, priviri, priviri care ma innebuneau. Privirile ochilor mici, obositi, inconjurati de riduri ale batranilor, privirile pline de umilire si rugatoare ale cersetorilor, privirile care parca vroiau sa ma mustre ale “super-crestinelor”, toate ma ingrozeau. Si imi provocau scarba. Mai ales cersetorii – starea lor jalnica si felul in care intind mana umil nu ma atinge deloc, ba, mai mult, imi provoaca repulsie. Si orasul e intesat cu din-astia in perioada asta – pe strazi, in autobuze, peste tot. Am ajuns acasa atat de ingretosata incat chiar simteam nevoia de a vomita.

27 decembrie 2008

Salut jurnalule!
Azi a fost in sfarsit ultima zi de Craciun. Inca vreo cinci zile si trece si revu’ si am scapat de sarbatori. Vreau ca totul sa revina la normal, m-am saturat sa tot sarbatoresc si sa lenevesc. Da, vreau rutina! La ora 10, de dimineata, rudele mele super-simpatice s-au gandit sa ne faca o vizita. Nu, chiar sunt super-simpatice, si au venit de departe sa ne vada. Pacat ca nu au ajuns mai pe la pranz, ar fi fost si mai simpatice. Pe mine, ca de obicei, ma plictisesc de moarte reuniunile astea de familie din moment ce nu ma pricep la small-talk cu adultii, nu gasesc niciun sens in a afla ce mai face verisorul matusii mele care are 70 de ani si pe care nu l-am vazut si nu-l voi vedea niciodata, pot sa raspund in maximum doua cuvinte la intrebarea “cum mai e cu scoala?” si nu am nicio idée ce voi face cu viitorul meu. Totusi, de dragul mamei, ma sacrifice si stau. Ei ii plac foarte mult reuniunile astea, si ar considera lipsa de respect si semn de proasta-crestere absenta mea nemotivata de la mesele in familie. Ii place…ii place sa treaca in revista, impreuna cu surorile ei, toti mortii recent din satul in care au copilarit. Ii place sa planuiasca, tot impreuna cu ele, pomenile si alte asemenea pe anul urmator. Ii place sa afle pe unde mai umbla copii fostilor lor vecini. Se bucura de reusitele copiilor surorilor ei, surorile ei se bucura de reusitele copiilor ei. Isi mai revizuiesc impreuna bolile si afectiunile endocrinologice, si, din cand in cand, destul de des , se mai intreaba si ce fac fratii lor. Auzi…a murit vecinul de peste drum. Vara lu’ bunicu’, Adriana, nu mai are mult si da si ea ortu. La anul se fac 7 ani de cand a murit unchi-meu. Deci o sa mancam multa coliva. Varu-meu, Claudiu, termina facultatea anul asta, si frate-su intra la liceu. Matusa-mea, Adela, si-a mai luat un copil. Adica, l-a adoptat, cum ar veni. Deci, official, are 4 copii: unul de 31 de ani, alta de vreo 28, unul de 10, si altul de 4. Super. Fiica-sa maine pleaca peste hotare. Sa fie sanatoasa.
Da…si tatei ii plac mult reuniunile de familie. Ii place sa bea cu unchii mei. Si sa planuiasca bautele pe anul viitor. Si sa vorbeasca despre dinti.

28 decembrie 2008

Prima zi de nesarbatoare de nu mai stiu cand, azi. Yey! Am asteptat-o!!!! E duminica, deci movie-session la mine. Din cele doua fete pe care le asteptam, a ajuns doar una – doar o Andreea din doua, cate trebuiau sa fie. Azi am avut in meniu doua filme cu lezbience, dupa ce duminica trecuta ne-am uitat la Madagascar 2, cu o duminica mai inainte , la un film cu un francez gay, bolnav de cancer si foarte nepoliticos, iar in saptamana dinainte de asta, la un musical francez cu un ménage a trois si doi gay. Noua nu ne plac filmele normale!!
Si seara? Seara m-am plimbat cu Andreea prezenta cu autobuzul. Era frig afara.

29 decembrie 2008

Hei jurnalule!
Azi nu am avut o zi prea interesanta, asa ca o sa-ti vorbesc despre noapte. Mie imi place foarte mult noaptea. Foarte mult! Cred ca de zeci de ori mai mult decat imi place ziua. Mi-ar placea sa inteleg de unde provine fascinatia asta a mea pentru noapte. O am, si e profunda , venita adanc din sufletul meu. Iubesc noaptea si iubesc sa pierd noptile. Noaptea totul este mai frumos, noaptea am chef sa traiesc. Noaptea nu exista ochi frumosi sau picioare lungi, noaptea exista doar buze pline si piele fina. Intunericul e o chestie miraculoasa, care vindeca multe, mai ales paranoia si sufletele ranite. De-as avea macar jumatate din energia, din puterea pe care o am noaptea, ziua…macar.
Ei, daca ar if dupa mine, as schimba lucrurile. Am merge la service, la scoala, am face curat in casa noaptea. Si am iesi in oras in zori de zi. Iar ziua am dormi. Sa stam asa, mai pe intuneric, sa fim ca niste cartite.(emo)

30 decembrie 2008

Maine noapte e revu’! yey! Abia-astept! Si nu pentru ca voi merge la nu stiu ce super-party sau pentru ca astept cu nerbadare noul an, ci pentru simplul fapt ca voi pierde noaptea, impreuna cu alte persoane, si imi va fi permis sa umblu noaptea pe strazi intr-o stare de sobrietate indoielnica. Dar mai e pana la momentul mult asteptat. Si cum nici azi nu am facut nimic interesant, draga jurnalule, am sa-ti spun o povestioara draguta, pe care am auzit-o si eu, pe calea undelor-electromagnetice. Adica la radio. Nu stiu, radioul functioneaza pe unde electromagnetice? Ma rog, am auzit-o pe calea undelor cu care functioneaza radioul. Adica, intr-un cantec.
Se face ca era o tipa, o tipa oarecare, care statea, cu mustata ei falsa lipita deasupra buzei superioare si privea pe geam. Privea blocurile de sus in jos, privea strazile de la stanga la dreapta, privea trecatorii din cap pana in picioare. S-a uitat la picioarele trecatorilor, apoi la picioarele ei micutze cu unghiile rosii, si si-a dat seama ce-i lipsea orasului: fluturii. Nu mai vazuse de mult un fluture in oras, zburand liber printer masini si zgarie-nori. Asa ca isi lua paltonul pe ea si cobori la subsol, unde isi indesa buzunarele cu fluturi. Fugi repede catre cea mai mare intersectie din oras, unde isi desfacu paltonul, pe interiorul caruia fluturii stateau cuminti, aliniati, asteptand sa fie cumparati. Trecatorii treceau, unii se mai uitau curiosi, dar toti treceau mai departe. Si timp de o saptamana, fata a tot incercat sa vanda fluturi. Dimineata isi lipea cu grija mustata falsa, manca fulgi de porumb cu Heineken, dansa in pat cu matura pentru vreo jumatate de ora, apoi se dadea cu ruf, isi lua paltonul si mergea in intersectie. Intr-o zi, parintii au sunat-o:
- Ce faci, draga mea? O intreba mama ei. Cati fluturi ai vandut?
- Niciunul, raspunse ea.

31 decembrie 2008

Azi e ziua cea mare! Vrei sa stii unde o sa ma petrec de rev, jurnalule? Vrei? Vrei? Si daca nu vrei, eu tot iti spun!
O sa merg in Prejmer, cu o prietena de-a mea, la casa unei colege de-ale ei. Pe care nici nu o cunosc – pe colega, nu pe bunica-sa. De fapt, pe niciuna din ele, sip e nimeni care o sa fie acolo. Dar asta nu m-a impiedicat sa cumpar o sticla de vodka si o sticla de vin, cand am iesit din magazine, am dat nas in nas cu Serban. Nu-l mai vazusem de mult, asa ca am urcat pana sus la el, la o cafea. Asa am si descoperit ca sta in zona. Mi-a facut o cafea care mirosea foarte bine, sip area sa fie si buna la gust. Parea, pentru ca nu am apucat sa o gust. Ma uitam pe geam si brusc m-am trezit cu un lichid fierbinte in poala.
- Scuze, nu am vrut, spune Serban.
- Mhm…nu-I nimic, ii raspund.
- Scuze. Scuze. Scuze. Hm…arata cam nasol pantalonii aia, nu vrei altii?
- Ai sa-mi dai altii?
- Da, du-te la mine in camera si ia-ti unii.
- Mhoook.
Am intrat si am ramas de-a dreptul uimita. Imi place foarte mult camera lui, si de cand n-o mai vazusem, multe se schimbasera. Acum avea o mie de poze si picturi pe pereti, care chiar ma fascinau. Mi-am dat pantalonii jos pt ca erau uzi, si am inceput sa le studiez.
- De ce nu ti-ai luat pantalonii? Era Serban in spatele meu. Si m-am simtit ciudat cand l-am vazut.
- Pentru ca nu mi-ai dat, i-am raspuns.
- Ia-ti din dulap unii care iti plac.
- Da-mi-I pe aia de pe tine. Aia imi plac.
- Te dai la mine? Ma intreba cu cel mai scump ranjet de care e el in stare.
- Nu, doar imi plac pantalonii.
- Si daca n-am chiloti pe mine?
- Nu ma intereseaza. Ai tot dreptul sa n-ai chiloti pe tine. Poti sa-ti iei altii. Ma intorc cu spatele.
- Ok, intoarce-te. Si apleca-te daca vrei.
M-am intors, si m-am trezit cu o palma peste fund.
- Au! De ce…? Cand m-am intors cu fata la el, Serban statea in fata mea, gol-pusca. Da, am fost socata. Foarte.
M-am aplecat, i-am luat pantalonii de pe jos, i-am impachetat frumos si i-am pus in dulap.
- De ce i-ai pus in dulap? Nu-I mai iei pe tine?
- E destula dezordine aici, pantaloni pe jos mai lipsesc.
- Ai o pata de cafea si pe chiloti, spuse Serban. Ma uit perplexa in jos, la chilotii mei. Da, e cafea. Nu vrei niste boxeri?
- …..mda?
Deschide un sertar si il rascoleste.
- Nu mai am nicio pereche.
- De cand n-ai mai spalat rufele? Il intreb. Pe bune acuma, dupa ce ca e pervers, n-are nici haine curate.
- Am pijamaua in pat, imi zice. Intinde-te si caut-o.
Incepe déjà sa-mi placa jocul asta, asa ca ma intind pe pat, pe burta.
- E confortabil. Somn usor.
- Somn usor. Iese din camera. Peste cateva minute, se intoarce cu o caféa in mana. Se aseaza langa mine in pat si porneste televizorul. Il iau in brate si imi pun piciorul peste al lui. Nu stiu de ce, dar asa am simtit. Isi pune cafeaua jos si se lasa mai pe spate. Ma intreaba:
- Meriti?
- Poate, ii raspund.
Incepe sa ma mangaie pe burta, si apoi coboara un pic mai jos, si mai jos…
- Asta e buricul?
- Care? Intreb.
- Asta. Acum simti?
- Da, ala e.
- Atunci o sa ma joc putin cu el.

1 ianuarie 2009

La multi ani! Jurnalule, uite ca am intrat intr-un nou an, care, chiar sper, sa fie cel putin la fel de bun ca 2008. Daca nu mai bun.
Am petrecut bine aseara, chiara daca nu cunosteam pe nimeni. Au fost oameni faini. Si bautura buna. Cu toate astea, m-am trezit extrem de prost dispusa si trista in dimineata asta. E din cauza combinatiei dintre oameni straini, casa straina, un vis mult prea lung si prea bizar. A fost asa, ca un trip, si unele parti m-au speriat de moarte. Ca de exemplu, chipul mamei mele partial invinetit, si rasul pitipoancelor din bodega unde Paul zacea mort de beat, cand au auzit ca sunt pe moarte. Frumos visul. La asta se adauga si sentimentul pe care il am dupa fiecare petrecere. Simt ca nu apartin. Si vreau sa ma detasez de locul unde am petrecut. Si cel mai mult, simt nevoia sa ma plimb ingura, pe distante cat mai lungi, in locuri cat mai pustii. Am nevoie de mine si de gandurile mele, de nimic si de nimeni altcineva. Am plecat pe la 2 din casa aia. Nu mai puteam sa stau, nu simteam nevoia, desi ceilalti au mai ramas. Nu mai vroiam sa-I vad, sa le vorbesc. Si pentru prima oara intr-o perioada foarte lunga de timp am simtit nevoia de a fi langa mama. Si mama nu era acasa. M-am inchis in baie si am inceput sa plang.

2 ianuarie 2009

Astazi m-am plictisit de moarte frecand buha in casa pentru ca restul prietenilor mei inca isi aerisesc ficatul dupa super-petrecerile la care au fost. Ficatul meu nu are nevoie de aerisire, iar persoana mea nu are nevoie de alte persoane pentru a se distra. Nu pe dracu. Sa ma tii singura intr-o camera fara mai nimic de facut = mai bine ma omori. Same result. Am incercat totusi sa fac ceva, util, si ghici ce mi-a venit in minte. Mi-am facut o lista cu planurile pentru 2009. Le-am pus pe categorii: BIG PLANS, NOT SO BIG PLANS si MINOR PLANS. Si mi-am facut si planuri care ma vor ajuta sa-mi implinesc planurile. In total, vreo 5 pagini de rezolutii de care probabil nu o sa ma tin. Pretty lame, I know. Dar chiar m-am plictisit azi.

Aştept comentariile şi părerile voastre, în ce ordine doriţi!

În sfârşit, veşti!

2009-01-14T00:48:00.003+02:00

Scuzaţi întârzierea, dar este una justificată. :)

Sâmbătă, 10 ianuarie 2009, am început noul an şi în cadrul atelierului nostru. S-au prezentat la datorie 10 participanţi, îi aşteptăm şi pe ceilalţi să revină printre noi.
Mulţumim incă de la început librăriei OKIAN pentru găzduirea în condiţii ireproşabile!
Tema pentru această întâlnire a fost un jurnal ţinut începând cu data de 19 decembrie de către fiecare participant. Celor mai noi li s-a cerut să ţină un jurnal din momentul în care au primit vestea. Principalele trăsături urmărite au fost capacitatea de introspecţie, cea de a povesti şi amănunte care nu avantajau persoana, capacitatea de a rămâne fidel noţiunii intime de jurnal, elaborarea povestirii, încercarea de evitare a limbajului telegrafic, etc.
Cele mai reuşite încercări, chiar şi în ciuda jocului făcut de cei doi, au fost ale dianei din meşotă şi al lui şerban. am mai remarcat şi jurnalul ţinut de flavia. Un jurnal cuminte a avut giorgiana, într-o notă diferită de a celorlalţi, aici intervenind şi diferenţa de vârstă.
Ceilalţi participanţi au rămas datori, alături de cei care promit că ni se vor alătura de săptămâna viitoare.

Tema pentru această săptămână este scrierea unei poveşti de minimum o pagină pornind de la experienţa unuia dintre cei care au citit jurnalul. Pentru cei care nu au participat sâmbătă, aceeaşi temă, o ficţiune pornind - de data aceasta - de la o întâmplare observată de ei în timpul vacanţei. Sunt vizaţi aici şi participanţii la tabăra de la Predeal, dacă doresc să realizeze această temă!

Nu uitaţi, sâmbătă, 17 ianuarie, vă aşteptăm la ora 13:55 la OKIAN, pentru a putea începe atelierul la ora stabilită!

Cu mai multe detalii şi cu afişarea unora dintre teme vom reveni!

Vă aşteptăm să ne însoţiţi în călătoria noastră literară!

Unul pe zi

2009-01-14T00:31:00.004+02:00

Ce ziceţi dacă de mâine vă voi prezenta din noile creaţii ale membrilor mai vechi, dar şi din creaţiile membrilor mai noi?

Eu cred că este ceva benefic...

Voi ce spuneţi?

Aştept răspunsuri.

În atenţia doritorilor... Dar repede!

2009-01-12T21:18:00.003+02:00

CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ "GHEORGHE CRĂCIUN"
ediţia I, 2009, Braşov
Înscrierile au loc între 10 şi 19 ianuarie, deci deja au început!!!

Condiţii de participare:
Concursul este structurat pe trei secţiuni:
1. Eseu liber
2. Poezie
3. Proză

1. Eseu liber - participanţii sunt rugaţi să prezinte în concurs un eseu de maxim trei pagini (A4, Times New Roman, caractere de 12), multiplicat în 4 exemplare. Tema propusă este IDENTITATEA (tranziţia de la copilărie la adolescenţă; transformările fiinţei, descoperiri culturale, personale, etc.)
2. Poezie - participanţii vor prezenta pentru concurs 3 - 5 poezii (teme libere), multiplicate în 4 exemplare.
3. Proză - participanţii vor prezenta pentru concurs o lucrare originală pe o temă liberă de maxim trei pagini (aceleaşi reguli), multiplicată în 4 exemplare.
Lucrările se vor preda într-un plic A4, pe acesta va fi scris un motto la alegerea candidatului. Fiecare copie a lucrării va avea scris motto-ul ales de participant. În interiorul plicului tip A4 se va găsi un al doilea plic, pe care va fi scris din nou motto-ul şi care va conţine datele personale ale concurentului: NUME, PRENUME, ADRESĂ, ŞCOALA DE PROVENIENŢĂ, plic ce va fi deschis după jurizare.

Între 19 şi 25 ianuarie are loc lecturarea şi jurizarea lucrărilor, iar în data de 27 ianuarie are loc Premierea câştigătorilor, începând cu ora 10: 00, în Sala Festivă a Colegiului Naţional de Informatică "Grigore Moisil" din Braşov. Vor participa şi Prof. Univ. Dr. Andrei Bodiu, Prof. Univ. Dr. Alexandru Muşina, Prof. Dr. Mircea Moţ, inspectorul de specialitate.

Plicurile se depun la Colegiul Naţional de Informatică "Grigore Moisil" din Braşov

Succes!

Maine!

2009-01-09T17:42:00.002+02:00

Salutari!

Intalnirea saptamanala va avea loc incepand cu ora 14, la libraria Okian, in sala de sus, de la mansarda! Va rog sa ajungeti in timp, ca sa nu ii tot deranjam pe oameni cu ale noastre.

Tema este jurnalul tinut pe acea perioada a vacantei.

Daca exista doritori dintre participantii la tabara de creatie, pot lua si ei temele de pe blog si sa le trimita prin mail, la adresa noastra, luminadeavarie@gmail.com, iar noi le vom da un feedback. La fel, incepand cu aceasta saptamana, voi afisa pe blog cele mai reusite dintre teme. In rest, va voi tine la curent.

Sanatate si sa ne vedem cu bine! :)

Folositor pentru toţi

2009-01-08T09:49:00.004+02:00

Afişăm aici o listă de cărţi recomandate ca lectură obligatorie şi foarte necesară de către invitaţii la tabăra de creaţie de la Predeal, în special de către domnul Alexandru Muşina - la cererea participanţilor:

Xenophon - Anabasis
Homer - Iliada, Odiseea
Suetonius - Vieţile celor 12 Cezari, Satyricon
Apuleius - Măgarul de aur
Esquil, Sofocle, Euripide
Dante - Divina Comedie
Rabelais - Gargantua şi Pantagruel
Shakespeare
Cervantes - Don Quijote
Balzac
Flaubert - Madamme Bovary
Lev Tolstoy - Anna Karenina
Dostoievsky
Baudelaire
Walt Whitman
T. S. Elliot
J. D. Salinger
E. Bronte - La răscruce de vânturi
Jane Austen
Uceng-En - Călătorie spre Soare Apune
Genji - Doamna Murasaki
E. A. Poe
Ezra Pound
F. Kafka - Procesul
A. Camus - Străinul
M. Bulgakov - Maestrul şi Margareta
Nabokov - Lolita
J. Kerouac - On the road
Orwell - 1984
Robert Lowell
J. P. Sartre - Greaţa

Desmond Morris - Maimuţa goală
A. E. Baconsky - Istoria literaturii universale contemporane
Antologia poeziei generaţiei '80
M. Mincu - Literatura română de avangardă

Bineînţeles, această listă este una selectivă, este doar un ghid de bun simţ pentru un tânăr aflat în căutare, însă am considerat-o folositoare şi demnă de luat în seamă pentru tot cel care doreşte să se apuce serios de citit.

Vesti

2008-12-30T19:10:00.005+02:00

Înainte de a vă da şi ultimele veşti, organizatorii Atelierului de Creaţie Literară LUMINA DE AVARIE vă urează toate cele bune, un an nou extraordinar şi plin de imaginaţie creatoare, alături de LA MULŢI ANI-ul nostru din suflet!

Sperăm ca 2009 să fie un an cu realizări deosebite şi pentru grupul nostru literar!

Cea mai proaspătă veste este aceea că, începând cu data de 10 ianuarie 2009, atelierul va avea loc pe strada Mureşenilor, la Librăria OKIAN, lângă sediul central Orange! Iată că, prin bunăvoinţa celor de la OKIAN, ne mutăm în centru!

Prima întâlnire a noastră rămâne să aibă loc în data de 10 ianuarie, la noua locaţie, de pe strada Mureşenilor. Atunci trebuie să aveţi la voi tema pe vacanţă, jurnalul ţinut zilnic, începând cu data de 24 decembrie, şi voia bună pentru a petrece nişte momente faine alături de prieteni!

La mulţi ani încă o dată! La fel şi noului grup format la Predeal, membrilor noştri din Arad şi Bucureşti!

Cu drag,

Sarbatori fericite!

2008-12-24T21:57:00.003+02:00

Grupul literar LUMINA DE AVARIE urează tuturor prietenilor şi cunoscuţilor Sărbători fericite alături de cine vreţi voi! Şi de noi! :)

Hristos se naşte, măriţi-l!

Naştere

de Daniel Puia-Dumitrescu

să îmi spui Doamne dacă e bună ieslea din sufletul meu
am adus paiele de departe le-am adunat rând pe rând
le-am lipit cu sudoare şi lut apoi am suflat căldura
printre dobitoacele Tale ale noastre cu greu în picioare
mă întreb de ce nu mai văd cerul luminat de steaua
ce odată aţipise peste vreun staul din Betleem
poate pentru că nu mai ştiu cum mă cheamă şi cine
sau poate pentru că genunchii mei stau prea drepţi
de fiecare dată când frica de Cruce mă ascunde
sau cine ştie poate pentru că nu pot pierde telenovela
din timpul vecerniei sau desenele animate din blocul meu
duminica dimineaţa când vecinii joacă fotbal şi-ascultă manele
să îmi spui Doamne dacă e bună ieslea din sufletul meu
afară e ger şi copiii nu mai aleargă la săniuş nu mai au timp
mă aşteaptă oana zăvoranu pe bancheta din spate
merg doar un pic dar promit că noaptea de Ajun voi veghea
va fi noaptea cea mai noapte pentru mine şi nu voi mai
sau măcar promit că voi încerca să nu mai fac
doi tineri se ţin de mână azi nu merg la un concert de colinde
dar mâine sigur va urma o rugăciune sărutului
pentru că noi ştim că Te vei naşte chiar dacă nu merităm
eu şi cu ea care ne certăm de fiecare dată când deschidem ochii
şi ne împăcăm mereu când adormim şi ne visăm în braţele Tale
iar eu o mângâi şi ştiu că numai adunând pai cu pai
voi face loc călduros şi primitor luminat de stelele-ochi
să îmi spui Doamne dacă e bună ieslea din sufletul meu

Cu drag,

LUMINA DE AVARIE

Primele stiri dupa...

2008-12-24T19:30:00.002+02:00

Salutări!

Ce putem spune decât că a fost extraordinar! Participanţii au fost foarte tari, despre invitaţi nu mai vorbim, iar coordonatorii sperăm că ne-am ridicat la înălţimea sperată de voi!
Cele cinci zile au trecut foarte repede. Abia ajunsesem şi părea că ne cunoaştem de-o veşnicie. Participanţii din Arad, Bucureşti şi Braşov au făcut ca această primă ediţie a taberei de creaţie LUMINA DE AVARIE să fie un succes.

Cele două ateliere, de poezie şi proză, respectiv de teatru, au adus înaintea celor 12 participanţi o îmbinare a teoriei cu practica. Exerciţiile, jocurile şi temele au făcut ca atmosfera să fie una de muncă îmbinată cu distracţia. Un mediu "nu ca la şcoală", cum au spus-o chiar participanţii noştri, a fost acela propice scăpării de prejudecăţi şi pornirii pe drumul literaturii. Pasiunea pentru citit şi scris va fi întreţinută de acum încolo, în cazul nostru, şi prin intermediul acestui nou grup format.

Invitaţii: Mihai Ignat, Florin Iaru, Alexandru Muşina şi Romulus Bucur au adus în faţa tinerilor prezenţi nu numai o teorie despre cum se scrie şi ce se citeşte azi, dar mai ales pasiunea şi bucuria lor, pe care noi le-am simţit din plin. Le mulţumim!

Mulţumim sponsorilor noştri, editura AULA din Braşov, condusă de domnul Alexandru Muşina, fundaţia LIBRIS, a familiei Oniţa, şi editura ARANIA, condusă de domnul Adrian Munteanu. Ajutorul lor substanţial a făcut ca participanţii să plece acasă cu câte 12 cărţi fiecare şi cu alte premii.

Cu alte detalii şi impresii vom reveni.

Vom ataşa cîteva dintre fotografiile noastre.

Addenda :)

2008-12-11T22:42:00.004+02:00

Iată datele de bancă:

Titular cont: Alianta Organizatiilor Nonguvernamentale de Tineret din Romania (AONGTR)
Banca: Credit Europe Bank – Brasov
Adresa: Braşov, B-dul M. Kogălniceanu nr. 19A
SWIFT: FNNBROBU
Cont lei: RO 79 FNNB 000 202 196 769 RO 02
Suma reprezintă: contribuţie pentru participarea la tabăra de creaţie literară LUMINA DE AVARIE

VESTI

2008-12-11T17:20:00.002+02:00

Seara bună!

Iată lista cu participanţii la tabăra de creaţie organizată anul acesta:

Florentina Cîrlig
Sabina Comşa
Daniela Ioniţă
Alexandra Roberta Giurgiu
Anca Maria Bucur
Mihaela Ardelean
Codruţa Bogdan
Anamaria Gavriluţă
Alexandra Horga
Patricia Roxana Imbăruş
Sebastian Breştin
Ciprian Crişan
Ralph Rogoz
Andrei Dosa
Alexandru Paveloiu

Felicitări celor aleşi şi aşteptăm cu nerăbdare începerea "ostilităţilor"! :))

Contul în care trebuie depusă taxa de înscriere, în valoare de 350 de lei, va fi afişat în cursul zilei de astăzi! De asemenea, înscrierile se pot face şi la sediul nostru din strada Lungă, nr. 130, pentru cei din Braşov! Rugămintea noastră este să depuneţi banii mâine, ori luni, pentru a putea achita contravaloarea cazării şi mesei. Vă mulţumim!

Alte detalii vor veni în curând!

Cu bucurie,

echipa LUMINA DE AVARIE

IMPORTANT!

2008-12-02T10:23:00.002+02:00

Va anuntam ca inscrierile pentru tabara de creatie literara s-au prelungit pana in data de 10 decembrie!!! Va asteptam inscrierile, caci, daca nu avem numarul de participanti, nu vom putea tine tabara!

echipa LUMINA DE AVARIE

Foarte important!

2008-11-12T00:49:00.004+02:00

După cum ştiţi, avem aprobările necesare ca diplomele noastre să fie avizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării!
Avem colaborare cu Facultatea de Litere şi aprobarea Universităţii TRANSILVANIA!

În curând vom avea şi alte astfel de surprize!

Nu pierde timpul, înscrie-te!

Noutati!

2008-11-12T00:40:00.004+02:00

Lectori şi invitaţi

Tabăra de creaţie Lumina de Avarie este structurată pe trei ateliere: poezia, proză şi teatru. Fiecare atelier va avea doi lectori.
Iată cine sunt aceştia:
Atelierul de Poezie:
Naomi Ionică (n. 24 decembrie 1975, Braşov)
o Licenţiată a Universităţii TRANSILVANIA din Braşov (specializarea română – franceză);
o Absolventă a Masterului în „Literatură şi Comunicare”, în cadrul aceleiaşi universităţi.
o Profesor de Limba şi literatura română la Liceul Teoretic „Johannes Honterus” din Braşov.
o A debutat cu eseu în „Convorbiri literare”.
o Autor al volumului „Concepte operaţionale” (ed. AULA, 2006).
o Debut cu poezie în „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.
o Co-autor al volumului de poezii „Cele trei graţii”, ed. AULA, 2008.

Daniel Puia-Dumitrescu (n. 14 aprilie 1980, Braşov)
o Licenţiat al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu
o Absolvent al Masteratului de „Teologie şi Studii Pastorale” al Colegiului Învierii, Universitatea din Leeds, Marea Britanie;
o Absolvent al masteratului în „Literatură şi Comunicare”, Universitatea TRANSILVANIA din Braşov.
o Profesor la Liceul Teoretic „Johannes Honterus” din Braşov.
o A publicat poezie şi eseu în revistele „Revista Universităţii din Leeds”, „Oglinda literară”, „Junimea studenţească”, „Vitralii”, „Cetatea culturală”, „Rondul de Sibiu”.
o Debut editorial cu volumul de poezii „Mugur de stâncă”, ed. MARINEASA, Timişoara, 2005.
o Co-autor al volumului „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

Atelierul de Proză:
Andreea Buliga (n. 8 iunie 1983, Târgovişte)
o Licenţiată a Universităţii TRANSILVANIA din Braşov (specializarea română – engleză);
o Absolvent al Masterului în „Literatură şi Comunicare”, în cadrul aceleiaşi universităţi.
o Profesor de Limba şi literatura română în Bucureşti.
o Debut cu proză în „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

Luminiţa Deleanu (n. 15 octombrie 1979, Brăila)
o Licenţiată a Universităţii TRANSILVANIA din Braşov (specializarea română – engleză);
o Absolventă a Masterului în „Literatură şi Comunicare”, în cadrul aceleiaşi universităţi.
o Profesor de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mihail Săulescu” din Predeal.
o A tradus din engleză romanul „The Hearing”, de John Lescroart. (ed. RAO, 2007)
o Debut cu proză în „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

Atelierul de Teatru
Elise Wilk (n. 29 iulie 1981, Braşov)
o Licenţiată a Facultăţii de Jurnalistică, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj
o Absolventă a Masteratului în „Literatură şi Comunicare”, Universitatea TRANSILVANIA din Braşov.
o Redactor la ziarul „Transilvania Expres”
o A debutat cu teatru în revista „Astra”.
o Co-autor al volumului „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

Raul Popescu (n. 20 decembrie 1981, Râşnov, Braşov)
o Licenţiat al Universităţii TRANSILVANIA din Braşov (specializarea română – franceză);
o Absolvent al Masterului în „Literatură şi Comunicare”, în cadrul aceleiaşi universităţi.
o A publicat eseuri în revistele „Astra” şi „Dealul Melcilor”.
o Debut cu teatru în „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007.

În zilele de program vor veni invitaţi – scriitori de marcă ai generaţiei `80 şi profesori universitari– care vor avea întâlniri cu participanţii şi vor susţine câte o prelegere. Iată cine sunt aceştia: Andrei Bodiu, Alexandru Muşina, Romulus Bucur, Mihai Ignat, Florin Iaru şi Cristian Teodorescu.
Despre invitaţi vor fi în curând mai multe informaţii! Deci ţineţi aproape!
Şi înscrieţi-vă!

2008-11-02T23:59:00.000+02:00

De ce tabără de scriere creatoare?

2008-10-27T21:58:00.004+02:00

De ce ar trebui să îţi pui întrebarea dacă e bună o tabără de scriere creatoare? Sau de ce ar trebui să te întrebi încotro merge scrisul contemporan, literatura de azi? Sau de ce ar trebui să te intereseze gândurile unora care îndrăznesc să le scoată din carapacea minţii şi să le pună pe tapet?

Tocmai pentru că noi nu ne mulţumim să gândim şi să lăsăm gândurile să se piardă, să moară; tocmai pentru că noi vrem să comunicăm la un alt nivel cu ceilalţi; tocmai pentru că literatura contemporană înseamnă dinamism, înseamnă să trăieşti azi, să fii om al clipei, o clipă care se poate păstra în eternitate...

Scriere creatoare, ne spunea un profesor al nostru, nu înseamnă numai trăire, ci şi muncă; nu înseamnă numai muncă, ci şi gândire critică - la ce ne ajută astea azi? La tot, nu numai la scris. Ne ajută în viaţă, ne ajută în relaţiile cu ceilalţi, ne ajută să ne eliberăm de prejudecăţi, de clişee, de imagini comune, de un eu care nu ne mai reprezintă sau nu ne-a reprezentat niciodată...

Tabăra noastră merge pe principiul îmbinării scrierii creatoare cu gândirea critică, a talentului cu munca şi discernământul. Tabăra noastră va însemna dinamism, va însemna muncă în echipă, va însemna principii vestice aduse în frumuseţea estică a inimii. Tabăra noastră va însemna, mai presus de toate, distracţie - distracţia cea bună, distracţia cea rodnică!

Dar nu te vei convinge de asta până nu vei veni să vezi! Banii îi dădeai şi pe o tabără normală, unde mergeai la odihnă, la un alt fel de distracţie, însă aici nu plăteşti numai ca să dormi şi să mănânci. Nu. Aici vei primi vizita unor scriitori renumiţi, vei lucra într-o echipă de "profesionişti într-ale scrisului", vei petrece timpul fără să te plictiseşti, vei îmbina teoria cu practica, vei scrie şi iar vei scrie, vei petrece nopţile la filme şi la discuţii legate de ele şi de activitatea de peste zi, iar zilele îţi vor fi pline de realizări!

Îţi promitem că nu îţi va părea rău!

TABARA DE CREATIE "LUMINA DE AVARIE" - editia I, 18 - 23 decembrie 2008

2008-10-27T17:02:00.009+02:00

Alianţa Organizaţiilor Non-Guvernamentale de Tineret din România îi invită pe toţi doritorii să participe la prima ediţie a Taberei de Creaţie Literară „Lumina de Avarie”, ce va avea loc între 18 şi 23 decembrie la tabăra şcolară din Predeal.

Tabăra va fi organizată pe trei ateliere: de poezie, proză şi teatru, fiecare dintre acestea având doi coordonatori. Aceştia sunt absolvenţi ai Masteratului de Literatură şi Comunicare de la Braşov, astfel: la poezie – Naomi Ionică şi Daniel Puia-Dumitrescu; la proză - Luminiţa Deleanu şi Andreea Buliga; la teatru – Elise Wilk şi Raul Popescu.

În fiecare zi va avea loc şi un curs la care vor participa membrii tuturor celor trei ateliere, unde invitaţi vor fi scriitori din Braşov şi din ţară. Aceştia sunt oameni de cultură de renume din ţara noastră, profesori universitari şi membrii ai Generaţiei '80. Din Bucureşti şi din Braşov, ei vor veni nu numai pentru a ne împărtăşi din experienţa lor, ci şi pentru a ne încânta cu prezenţa şi recitaluri din opera proprie. Numele lor le vom afişa în curând!

Condiţiile de participare sunt: vârsta doritorilor să fie între 15 şi 21 de ani, aceştia vor completa formularul de înscriere aflat la adresa http://luminadeavarie.blogspot.com/; în plus, organizatorii mai cer o creaţie personală a celor interesaţi de participare. Cei interesaţi pot trimite între 1 - 5 pagini de poezie, proză sau dialog teatral.

Perioada de înscriere va fi între 1 şi 30 noiembrie 2008. Înscrierile se vor face prin e-mail, la adresa luminadeavarie@gmail.com, de unde puteţi cere formularul de înscriere, al cărui model îl aveţi şi mai jos, iar taxa de înscriere va fi trimisă imediat după ce vor fi afişate rezultatele preselecţiei în contul nostru, care va fi anunţat ulterior, sau direct la sediul din str. LUNGA, nr. 130.

Taxa de participare este de 350 de lei, aceasta incluzând cazarea pe timp de cinci nopţi la tabăra şcolară din Predeal, masa – mic dejun, prânz şi cină - la pensiunea "La copilu'", aflată lângă tabără, plus mapa fiecărui concurent.
Pentru mai multe relaţii, puteţi apela la adresa de e-mail de mai sus sau la numărul de telefon 0746 204232.

Menţionăm că este prima dată la Braşov când are loc un eveniment de o asemenea anvergură pe plan literar, iată încă un motiv în plus să vă înscrieţi cât mai repede! Şi să nu uităm: în fiecare zi vor fi surprize, vom viziona filme serile şi vom face petreceri, vom scrie, vom citi, vom avea diplome de participare la final şi premii deosebite!
Vă aşteptăm!

FOARTE IMPORTANT!

2008-10-27T16:54:00.005+02:00

FORMULAR DE INSCRIERE

NUME: .....................................................................................................................................................
PRENUME: ..............................................................................................................................................
DOMICILIUL STABIL: .........................................................................................................................

........................................................................................................................
TELEFON: ...............................................................................................................................................
ADRESĂ DE E-MAIL: ............................................................................................................................
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: ...............................................................................................................
STUDII: ....................................................................................................................................................
PREFERINŢE LITERARE (cărţi, autori preferaţi): ...........................................................................

.....................................................................................................................................................................
SECŢIUNEA LA CARE DORIŢI SĂ PARTICIPAŢI ÎN CADRUL ACESTEI TABERE DE SCRIERE CREATOARE (poezie, proză, dramaturgie, vă rugăm să le aşezaţi în ordinea preferinţelor (ex: 1. proză; 2. poezie; 3. teatru)): ................................................................................

................................................................................

ŞI DE CE (un scurt argument care să motiveze alegerea): .................................................................

......................................................................................................................................................................

Participare :
1. Aţi mai participat la evenimente asemănătoare/ activităţi culturale? Dacă da, menţionaţi unde şi când.
2. Ce preferinţe literare aveţi? Menţionaţi câţiva autori sau câteva cărţi preferate.
3. Menţionaţi, în ordinea preferinţei de participare, atelierele: poezie, proză şi dramaturgie. Specificăm faptul că organizatorii vor încerca să ţină cont de această preferinţă, dar în limita locurilor disponibile pentru fiecare atelier în parte.
4. Argumentaţi în câteva cuvinte alegerea atelierului ales pe prima poziţie.

Diverse:
Vă mulţumim că aţi aplicat, vă rugăm în continuare a ne ajuta în evaluarea proiectului:
1. De unde aţi aflat de această Tabără de creaţie?
o De pe Internet, menţionaţi site-ul:
o De la radio, menţionaţi postul:
o De la televiziune, menţionaţi postul:
o Din presa scrisă, menţionaţi ziarul:
o De la organizatori, menţionaţi numele persoanei:
o Prin afişele postate în oraş:
o Altfel, menţionaţi cum:
2. Aveţi recomandări pentru organizatorii taberei?
3. Doriţi să rămâneţi în baza de date pentru a primi informaţii despre proiecte viitoare?