31 decembrie.
Azi am fost matinal. Cum m-am trezit m-am uitat la un film, de fapt au fost două, o comedie şi unul porno. A fost tare al doilea. N-aveam pâine asa că a trebuit să ma duc să cumpăr. Jos m-am întâlnit cu Diana. Nu ştiu ce făcea prin zonă.
-Diana, ce faci?
-Servus Şerban, tu ce faci?
- Am coborât să cumpăr nişte pâine, ce frig e.
- Da, chiar e, cică la noi e cel mai frig din ţară, mi-au îngheţat mucii în nas.
- Hai cu mine în magazin să mă ajuţi să aleg pâinea.
- Mai bine m-ai invita la o cafea.
- Te invit după, dacă mai ai chef, bineînţeles, urâto!
- Urât eşti tu!
- Dacă-ţi dau cafea, o sa fii şi mai de cacat, de la culoare.
- Haha.
- Hai sus, îmi trece toată foamea de la coada asta, parcă ar da droguri pe gratis.
- Ai nişte texte în tine.
- Yes, am. M-am trezit prea de dimineaţă şi deaia sunt aşa.
Ne-am întors acasă la mine, am intrat în apartament:
-Bun venit, păpuşă.
-Păpuşă e mă-ta.
-Du-te în sufragerie şi taci, telecomanda e pe canapea dacă vrei să te uiti la tv, să-mi zici dacă ţi-e frig sau ceva, mă duc să fac un duş.
A stat câteva momente după care m-a întrebat:
-Ce faci? Duş? Fă mai bine cafea.
M-am prefăcut că nu am auzit nimic şi m-am dus în cameră, mi-am strâns şosetele şi chiloţii, numai haine murdare pe la mine prin cameră, mi-am zis că poate ar vrea să-mi vadă camera şi nu aş putea să fac încă o impresie proastă, mi-au văzut destule fete camera răvăşită, poate primesc un pupic. După vreun sfert de oră m-am întors în sufragerie.
-Ce faci tu? Îmi mănânci bomboanele? Iţi dau altceva dacă vrei.
-Îmi dai în sfârşit cafeaua? Mulţumesc.
-Altceva.
-Altceva, ce?
- O acadea cu gust de dragoste.
-Mie-mi place să rod acadelele.
-Pe asta o să vrei să o sugi.
- Cafeaua!
M-am dus la bucătărie şi am făcut cafea, am luat şi o banană. Am pus pe o tava, două ceşti de cafea şi între ele, banana, de decor. Am dus tava în sufragerie şi am aşezat-o pe măsuţa din faţa Dianei.
-Poftiţi, domnişoară dragă, totul pentru dumneavoastră.
-Tu chiar eşti puţin scrântit.
-Poate.
-Îmi e frica să te întreb dacă ai lapte.
-Am, dar e condensat, trebuie să ma ajuţi să-l extrag.
-Vrei să mă pun în genunchi în faţa ta?
- Ar fi o idee bună, cred că mi-ar plăcea, şi ţi-ar plăcea şi ţie, asta îţi garantez.
M-am repezit puţin spre ea, s-a speriat şi a lovit tava, i-a curs cafea pe pantaloni. Avea o pată de parcă ar fi făcut pe ea.
-Oais, am început să râd, parcă te-ai pişat pe tine.
-Bine că te-ai tot dat la mine şi s-a răcit cafeaua, altfel mă opăream, mulţumesc laptelui tău condesat, de fapt creierului tău condensat, de ce dracu’ te-ai repezit la mine?
-De ce dracu’ te-ai ferit aşa? Ce credeai că-ti fac?
-Erau pantaloni noi.
-Şi ce? S-au învechit?
-Ce prost eşti.
-Du-te la baie şi spală-i repede, poate reuşeşti să scapi de pată.
Am condus-o la baie şi am închis usa. Eram destul de horny. M-am dus în camera mea, m-am întins pe pat şi am început să mă gândesc cum stă în baie aplecată pe marginea căzii şi îşi freacă pantalonii.
-Dacă aş intra acum în baie i-as vedea curu’, cât de ratat aş fi dacă aş viola-o?
-Ar fi sec să faci asta, numai un bou ar gândi aşa.
-Dar sunt un bou.
-Eşti pe mă-ta, eşti ratat.
-Bine că nu te gândeşti cum ar fi să i-o tragi lu maica-ta.
-Chiar m-am gandit o dată. Bleah, ce imagine tâmpită am acum în cap.
-Eşti un stricat, asta eşti.
-Şi tu
-Normal, cretinule, suntem una şi aceeaşi persoană.
-Pula mea, ce să fac...
-Cred că iese din baie, bine că nu am vreo erectie pe care să nu o pot ascunde.
Diana a ieşit din baie, am ieşit şi eu pe hol,
-Nu am reuşit să scot pata.
-Măcar ai încercat.
-Acum i-am mai şi udat…şi mai tare
-Iţi dau o pereche de la mine, că nu poţi să pleci pe gerul ăsta, şi în mijlocul zilei cu pata aia, ar râde toţi de pe stradă de tine.
Am intrat în cameră, am luat o pereche de pantaloni şi am aruncat-o pe pat, apoi am ieşit pe hol.
-Intră, ţi-am pus nişte pantaloni curaţi pe pat.
-Mersi mult.
A intrat în cameră şi am închis uşa, m-am dus în sufragerie şi am şters cafeaua de pe jos, cursese mai multă pe pantaloni aşa că nu a fost mare lucru de făcut. M-am dus înapoi în camera mea, am intrat fără să bat la uşă. Diana era în chiloţi şi în tricou.
-A, scuze, ce faci? Nu te-ai schimbat încă?
-Mă uitam la pictura aia, şi în general la poze, ai poze faine pe pereţi. Tu le-ai făcut?
-Da, pe vremea când eram la foto. Am terminat, regret că nu am pozat încă nuduri. Nud alb-negru.
-Cel mai sexy lucru de pe pământ. Şi să nu fie neapărat explicit, să se pastreze misterul trupului, am zis amândoi împreuna, de parcă am fi fost doi roboţi.
- Să-ţi pună imaginaţia să lucreze, să încerci să ghiceşti forma sfârcurilor sau..
M-a întrerupt:
-Trebuia să baţi la uşă.
-E camera mea, nu bat la uşa camerei mele niciodată. De ce nu ţi-ai luat pantalonii pe tine?
-Ăia sunt murdari şi sunt şi rupţi, alţii n-ai?
- Ia-ţi din dulap unii care îţi plac.
-M-am uitat deja, nu ai nicio pereche curată.
-Dă-mi-i pe ăia de pe tine, că ăia imi plac.
-Te dai la mine?
-Nu, doar îmi plac pantalonii.
-Şi dacă n-am chiloţi pe mine?
-Nu mă interesează. Ai tot dreptul să nu ai chiloţi pe tine. Poti să-ţi iei alţii. O sa ma întorc cu spatele.
-Poţi să te şi apleci, hai întoarce-te.
Mi-am dat jos pantalonii, nu aveam chiloţi.
-Vrei să-mi dau jos şi tricoul? am întrebat-o.
-Chiar nu aveai chiloţi, nu? Păstrează tricoul şi încearcă să-ţi acoperi şi fundul, nu vreau să văd prea multe.
Am vrut să deschid uşa de la dulap şi să-mi iau nişte boxeri, dar îmi convenea mai mult situaţia în care mă aflam, eu eram gol, ea în chiloţi, nu m-am gândit prea mult şi i-am dat o palmă peste fund, s-a întors brusc.
-A, nu te-ai îmbrăcat.
-Ai o pată de cafea şi pe chiloţi, iţi dau nişte boxeri de-ai mei.
Nici n-am terminat bine de zis că şi-a şi dat jos chiloţii.
-Na, acum suntem la fel de îmbrăcaţi.
-Mai bine zis dezbrăcaţi.
-Cum zici tu.
S-a aplecat şi a luat pantalonii de pe jos. Începuse să-mi circule informaţia prin ambele capete. Aveam doar sex în cap, celălat cap era foarte atent la mişcările Dianei. A împăturit pantalonii şi i-a pus în dulap.
-Ce faci, îmi dai boxerii ăia odată?
M-am uitat în dulap şi am observat că nu mai aveam nicio pereche.
-Se pare că nu mai am.
-Tu nu speli niciodată rufele?
-Eh, e treaba femeilor.
-E treaba bărbaţilor să-şi spele chiloţii şi şosetele, numai mama e proastă şi spală tot în casă. Oricum nu are nicio relevanţă pentru că nu cred că-ti găseşti în zilele noastre o nevastă proasta care să-ti spele şi chiloţii şi şosetele, să-ti îndeplinească şi toate fanteziile sexuale, să gătească bine şi să nu uit, să fie şi o mamă bună.
-Măcar sa mi-o sugă.
-Cu ce mă îmbrac?
-Întinde-te şi tu în pat, vezi că sunt pe undeva pantalonii de pijama.
Diana s-a întins pe burtă pe pat şi şi-a tras perna sub cap.
-Ce confortabil e, somn uşor.
-Somn uşor.
Am plecat din cameră şi m-am dus să caut un prezervativ, mi-am zis că daca tot e o tipa goală în patul meu, să nu fiu bou. Aţipise când m-am întors. Am trezit-o şi i-am arătat prezervativul.
- L-am primit de ziua mea, a trecut aproape un an şi nu l-am folosit, dă-te mai incolo.
Mi-a făcut loc în pat şi m-am aşezat lângă ea. A luat telecomanda şi a pornit televizorul.
-De ce ai filme porno la televizor la ora asta?
-Pentru că sunt bou, deaia. Aveam de ales cand am făcut abonamentul la cablu între “Jeg” “Jeg+” “Sport” “Sport+” “Erotic” “Erotic+”. Am ales “Erotic+”, vroiam să am şi eu la ce să mă uit noaptea, porn, labă etc.. Nişte rataţi ăştia de la cablu, am văzut când mi l-au montat că erau doar canale porno, am citit contractul, am luat ţeapa, am 124 de canale cu filme porno, mi-a trebuit mie “Erotic+”. Poate că ai vrea să stii de ce nu il schimb, nu?
-Mda.
-Costă 100 de euro să schimb abonamentul, aşa că nu mă agit prea tare.
-Şi ai tăi ce zic că sunt numai filme porno la tv?
-Ei n-au treaba cu televizorul, şi-o trag toată ziua şi noaptea dorm. Sau…cine ştie, who cares? Cine-i pasă? Mi-e doar sa nu-i vad că apar pe Amateur Channel. E un fel de Animal Planet porno, doar vaci urâte şi tipi burtoşi, sunt cupluri dinastea de 50-60 de ani, daca îi vezi nu-ţi mai trebe nimic…doar nişte somnifere şi mult ajutor de la Dumnezeu, ca nu cumva să-i visezi.
-Deci chiar te uiţi mult la tv. Nu prea ai faţă de lăbar.
-Daca te uiti la porno nu trebe neapărat sa activezi vâsla şi să treci pe sistem manual, nici macar pe turbo sistem, bine ca nu am ales vreun pachet cu “Manele+”. Eu ma uit la porno pentru că nu am la ce altceva să ma uit şi sincer sa fiu, mă relaxează, dacă văd câte o tipă care face baie dinaia în spumă, mă gandesc că şi eu fac baie şi mă simt mult mai curat. Nu ştiu dacă mă înţelegi.
-Iţi dai seama că nu te înteleg.
M-a luat în braţe şi m-a pupat pe obraz, şi-a pus piciorul peste al meu.
-Uh, mi-ai atins-o.
-Ce ţi-am atins?
-Fă-te că nu ştii. Auzi, ăsta e buricul?
-Da.
-Îmi place să mă joc cu buricul unei tipe, tipii au păr mult pe acolo. La tine văd că e totul fin. Ce dracu măi? Ţi-a transpirat buricul.
-Ce bine e. Mai fă, poate transpir mai mult, şi dupaia o să transpiri şi tu.
-Mi s-a sculat.
-Pentru că ma freci în buric?
-Asta e telecomanda, nu? Sau vreun baston de politist, mi-ar place să mi-o traga un tip în uniformă.
-Da, e un castravete, de fapt e o lanternă.
-Are baterii?
-Doua, alcaline, cred că o să-i dau drumul, o să-ţi luminez puţin buricul să văd de ce naiba transpiră aşa de tare. Deschide prezervativul.
-La ce-ţi trebuie?
-Îl pun pe lanternă ca să nu cumva să se descarce bateriile şi să curgă curent prin tine. Dupaia te vad energizată, pe regim de spanac vreo nouă luni.
-Hai, armăsarule, treci deasupra şi fute-ma, poţi să continui să povesteşti.
Am trecut deasupra şi am început să vorbesc.
-Care e fantezia ta?
-Nu am fantezii, adica am dar, mi-e ruşine să-ti spun.
-Cum sa-ţi fie ruşine? Sunt în buricul tau. Acum , e ca şi cum ţi-ar fi ruşine de tine.Atâta timp cât nu eşti stricată şi nu ai fantezii prea ratate cred ca e ok. Vrei să-ţi bag vreun deget în fund?
-Toată mâna dacă se poate.
-Ok, deci care e fantezia? Ai gânduri cu vreun caşcaval? Cică pe un tip din Olanda l-a prins mă-sa cum futea un şvaiţăr, era şi fumat. Am găsit faza pe un blog american, dar ce dracu…cine fute o plăcinta? Şi de ce au facut 5 filme până acum? Şi ei o ţin pe a lor, că europenii sunt stricaţi.
-Cică din cauza crizei financiare fac prezervative mai subţiri.
-În stilul ăsta o să te oblige să ai copii subnutriţi, cu criza lor cu tot.
-Îmi place pula ta.
-Multumesc? Nu am mai primit complimente de genul, nu prea ştiu cum să-ţi răspund şi sunt sigur că nici în cartea bunelor maniere nu e descrisa nicio situaţie asemănătoare...Îmi place în tine, eşti destul de primitoare şi caldă, era o reclamă la centrale termice , ceva cu “Căldurică de la păsarică”. Aşa eşti tu de obicei? Sau ai cafea în tine şi funcţionezi ca un termos, dacă vrei pot să arunc latexul ăsta de rahat şi să adaug lapte, nu mai am mult şi dau o doza.
-Ah, ah!
-E prea fierbinte laptele?
-Uh…
-E clar te-am opărit, vroiam doar să te ard.
Eu îmi vedeam de treabă şi ea se zvârcolea prin pat, a închis ochii şi a început să tremure, tremura ca un vibrator.
-Esti bine tu?
Am început să-i dau palme. Dupa vreo trei palme mi-a zis satisfacută:
-Mulţumesc pentru orgasm.
-Cu plăcere, vrei sa pozezi nud pentru mine?
-Doar pentru că m-ai facut să-ti rup cearceaful de plăcere nu inseamna ca ma poţi poza, cu toate că...
-Bla bla.
-Mai bine m-ai invita la o cafea.
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
joi, 15 ianuarie 2009
După cum am promis...
Astăzi îmi voi ţine promisiunea şi voi afişa o primă temă care ne-a plăcut tuturor.
Diana din meshotă - Jurnal
Jurnalul meu extrem de dragut si simpatic
24 decembrie 2008
Dragule jurnal,
Azi am avut o zi buna. Da, ca de obicei nu am facut absolut nimic interesant sau special, in afara de faptul ca am trimis o scrisoare, chestie pe care nu am mai facut-o de nu stiu cand. Si am mai cumparat niste cadouri. Daca stau sa ma gandesc, o alta chestie pe care nu am mai facut-o de mult, cel putin nu cu placere. Anul asta mi-a placut mai mult sa dau, decat sa primesc. Ciudat. Poate e un semn ca ma maturizez , ceea ce chiar nu-mi doresc. Sau poate ca bunatatea a inceput sa infloreasca in sufletul meu, ori poate spiritul sarbatorilor m-a cuprins. Adevarul e ca, la cate luminite, si braduti, si globuri, si reni, si oameni de zapada vad in jurul meu , mi-ar fi imposibil sa nu simt nimic. Ca sa ma sigur ca voi simti cu adevarat spiritual craciunului, mi-am facut si un bradutz pe birou, am downloadat prea multe colinde si am pus un desktop in ton cu sarbatoarea. Yey! Sarbatori fericite!
25 decembrie 2008
Craciun fericit, jurnalule!
Craciunul asta a fost unul din cele mai caudate pe care le-am petrecut pana acum. Daca nu as fi refuzat niciun cadou pana in momentul de fata, anul asta am simtit ca nu am nevoie de nimic. Am simtit ca orice as fi primit, nu mi-ar fi fost necesar, si nu m-ar fi bucurat. Nu imi explic totusi gandirea asta a mea – de cand ma bucura pe mine chestiile utile, de care ma folosesc? Ciudat, pt ca pana acum lucrurile nefolositoare imi placeau cel mai mult. Si daca pana acum si fara sa fi vrut, aratam din plin daca imi placea sau nu un cadou, craciunul asta am descoperit ca m-am perfectionat in arta de a ma preface bucuroasa, multumita. Pe langa asta, am invatat sa ma prefac draguta, sociabila, politicoasa. Groaznic. Din 2009 o sa ma schimb la loc in Diana care-si arata plictiseala, aroganta, indiferenta, si, mai ales, proastele maniere. Nici nu-mi vine sa cred ce fac sarbatorile din oameni! In perioada asta trebuie sa fac eforturi mari ca sa nu devin mai buna. Si de ce nu as vrea sa devin o persoana mai buna, macar de sarbatori? Pentru ca e o bunatate fatarnica, pe care o cauzeaza atmosfera si nimic mai mult, si care dispare odata cu sarbatoarea. Si pentru ca ma simt bine asa cum sunt. Asa cum eram inainte sa inceapa perioada asta.
Sarbatorile imi provoaca o confuzie nemaintalnita. Si ma plictisesc de moarte. Ma plictisesc sa stau in casa si sa ascult colinde, sau sa stau cu familia. Tot ce as vrea in momentul de fata e sa stau intr-un bar sau asa ceva, sa beau un suc ceva. Dar sunt toate inchise. Si parca totusi imi place Craciunul. It’s a love-hate relationship. Kinda…
26 decembrie 2008
E a doua zi de Craciun si parca lucrurile revin la normal. Nici picior de ruda, nici urma de telefon de “craciun fericit, sarbatori imbelsugate si sa ne vedem cu bine la anu’!” si alte asemenea - nici macar picior de mama sau de tata acasa. De trei ori “ura” pentru capitalism. Nici macar miros de cozonac, sau de sarmale, si, in plus, nu mai sunt toate inchise. In afara de farmacii. De dimineata, adica pe la 11, a trebuit sa fac o plimbare pana in centru, unde era totusi una deschisa. Tata avea nevoie de pastille. Pe 24 am cumparat pastile, pe 26 iar pastille. (pana mea, ce parinti pastilati am!). Ningea frumos, cu fulgi din-aia mari si pufosi. Dar era frig. Si plimbarea asta a fost absolute horror pentru mine. De fapt, nu neaparat plimbarea, cat cele 20 de minute pe care le-am petrecut in statie, asteptand autobuzul spre casa. Da, 20 de minute, pentru ca de vreo saptaman autobuzele circula dupa program de sarbatoare, si vor mai circula asa inca vreo saptamana. Statia era plina de batrani, si nu batrani din-aia simpatico. Erau mosi si babe morocanosi, suparati pe oricine are sub 30 de ani. Ma simteam inconjurata. Singurele persoane cu care m-as fi putut alia, macar din priviri, erau vreo 4 fete cam de varsta mea, care, sincer, imi pareau extrem de dubioase. Erau niste crestine din-alea fanatice, care cantau cele mai enervante cantece despre unicul Iisus, si alte asemenea. Mi se pare de prost-gust sa te imbraci si sa te machiezi ca o curva si sa canti despre lucruri religioase. Cred ca si batranilor din statie li se parea la fel, dupa privirile pe care le aruncau “sexy-mironositelor”. Priviri, priviri, priviri care ma innebuneau. Privirile ochilor mici, obositi, inconjurati de riduri ale batranilor, privirile pline de umilire si rugatoare ale cersetorilor, privirile care parca vroiau sa ma mustre ale “super-crestinelor”, toate ma ingrozeau. Si imi provocau scarba. Mai ales cersetorii – starea lor jalnica si felul in care intind mana umil nu ma atinge deloc, ba, mai mult, imi provoaca repulsie. Si orasul e intesat cu din-astia in perioada asta – pe strazi, in autobuze, peste tot. Am ajuns acasa atat de ingretosata incat chiar simteam nevoia de a vomita.
27 decembrie 2008
Salut jurnalule!
Azi a fost in sfarsit ultima zi de Craciun. Inca vreo cinci zile si trece si revu’ si am scapat de sarbatori. Vreau ca totul sa revina la normal, m-am saturat sa tot sarbatoresc si sa lenevesc. Da, vreau rutina! La ora 10, de dimineata, rudele mele super-simpatice s-au gandit sa ne faca o vizita. Nu, chiar sunt super-simpatice, si au venit de departe sa ne vada. Pacat ca nu au ajuns mai pe la pranz, ar fi fost si mai simpatice. Pe mine, ca de obicei, ma plictisesc de moarte reuniunile astea de familie din moment ce nu ma pricep la small-talk cu adultii, nu gasesc niciun sens in a afla ce mai face verisorul matusii mele care are 70 de ani si pe care nu l-am vazut si nu-l voi vedea niciodata, pot sa raspund in maximum doua cuvinte la intrebarea “cum mai e cu scoala?” si nu am nicio idée ce voi face cu viitorul meu. Totusi, de dragul mamei, ma sacrifice si stau. Ei ii plac foarte mult reuniunile astea, si ar considera lipsa de respect si semn de proasta-crestere absenta mea nemotivata de la mesele in familie. Ii place…ii place sa treaca in revista, impreuna cu surorile ei, toti mortii recent din satul in care au copilarit. Ii place sa planuiasca, tot impreuna cu ele, pomenile si alte asemenea pe anul urmator. Ii place sa afle pe unde mai umbla copii fostilor lor vecini. Se bucura de reusitele copiilor surorilor ei, surorile ei se bucura de reusitele copiilor ei. Isi mai revizuiesc impreuna bolile si afectiunile endocrinologice, si, din cand in cand, destul de des , se mai intreaba si ce fac fratii lor. Auzi…a murit vecinul de peste drum. Vara lu’ bunicu’, Adriana, nu mai are mult si da si ea ortu. La anul se fac 7 ani de cand a murit unchi-meu. Deci o sa mancam multa coliva. Varu-meu, Claudiu, termina facultatea anul asta, si frate-su intra la liceu. Matusa-mea, Adela, si-a mai luat un copil. Adica, l-a adoptat, cum ar veni. Deci, official, are 4 copii: unul de 31 de ani, alta de vreo 28, unul de 10, si altul de 4. Super. Fiica-sa maine pleaca peste hotare. Sa fie sanatoasa.
Da…si tatei ii plac mult reuniunile de familie. Ii place sa bea cu unchii mei. Si sa planuiasca bautele pe anul viitor. Si sa vorbeasca despre dinti.
28 decembrie 2008
Prima zi de nesarbatoare de nu mai stiu cand, azi. Yey! Am asteptat-o!!!! E duminica, deci movie-session la mine. Din cele doua fete pe care le asteptam, a ajuns doar una – doar o Andreea din doua, cate trebuiau sa fie. Azi am avut in meniu doua filme cu lezbience, dupa ce duminica trecuta ne-am uitat la Madagascar 2, cu o duminica mai inainte , la un film cu un francez gay, bolnav de cancer si foarte nepoliticos, iar in saptamana dinainte de asta, la un musical francez cu un ménage a trois si doi gay. Noua nu ne plac filmele normale!!
Si seara? Seara m-am plimbat cu Andreea prezenta cu autobuzul. Era frig afara.
29 decembrie 2008
Hei jurnalule!
Azi nu am avut o zi prea interesanta, asa ca o sa-ti vorbesc despre noapte. Mie imi place foarte mult noaptea. Foarte mult! Cred ca de zeci de ori mai mult decat imi place ziua. Mi-ar placea sa inteleg de unde provine fascinatia asta a mea pentru noapte. O am, si e profunda , venita adanc din sufletul meu. Iubesc noaptea si iubesc sa pierd noptile. Noaptea totul este mai frumos, noaptea am chef sa traiesc. Noaptea nu exista ochi frumosi sau picioare lungi, noaptea exista doar buze pline si piele fina. Intunericul e o chestie miraculoasa, care vindeca multe, mai ales paranoia si sufletele ranite. De-as avea macar jumatate din energia, din puterea pe care o am noaptea, ziua…macar.
Ei, daca ar if dupa mine, as schimba lucrurile. Am merge la service, la scoala, am face curat in casa noaptea. Si am iesi in oras in zori de zi. Iar ziua am dormi. Sa stam asa, mai pe intuneric, sa fim ca niste cartite.(emo)
30 decembrie 2008
Maine noapte e revu’! yey! Abia-astept! Si nu pentru ca voi merge la nu stiu ce super-party sau pentru ca astept cu nerbadare noul an, ci pentru simplul fapt ca voi pierde noaptea, impreuna cu alte persoane, si imi va fi permis sa umblu noaptea pe strazi intr-o stare de sobrietate indoielnica. Dar mai e pana la momentul mult asteptat. Si cum nici azi nu am facut nimic interesant, draga jurnalule, am sa-ti spun o povestioara draguta, pe care am auzit-o si eu, pe calea undelor-electromagnetice. Adica la radio. Nu stiu, radioul functioneaza pe unde electromagnetice? Ma rog, am auzit-o pe calea undelor cu care functioneaza radioul. Adica, intr-un cantec.
Se face ca era o tipa, o tipa oarecare, care statea, cu mustata ei falsa lipita deasupra buzei superioare si privea pe geam. Privea blocurile de sus in jos, privea strazile de la stanga la dreapta, privea trecatorii din cap pana in picioare. S-a uitat la picioarele trecatorilor, apoi la picioarele ei micutze cu unghiile rosii, si si-a dat seama ce-i lipsea orasului: fluturii. Nu mai vazuse de mult un fluture in oras, zburand liber printer masini si zgarie-nori. Asa ca isi lua paltonul pe ea si cobori la subsol, unde isi indesa buzunarele cu fluturi. Fugi repede catre cea mai mare intersectie din oras, unde isi desfacu paltonul, pe interiorul caruia fluturii stateau cuminti, aliniati, asteptand sa fie cumparati. Trecatorii treceau, unii se mai uitau curiosi, dar toti treceau mai departe. Si timp de o saptamana, fata a tot incercat sa vanda fluturi. Dimineata isi lipea cu grija mustata falsa, manca fulgi de porumb cu Heineken, dansa in pat cu matura pentru vreo jumatate de ora, apoi se dadea cu ruf, isi lua paltonul si mergea in intersectie. Intr-o zi, parintii au sunat-o:
- Ce faci, draga mea? O intreba mama ei. Cati fluturi ai vandut?
- Niciunul, raspunse ea.
31 decembrie 2008
Azi e ziua cea mare! Vrei sa stii unde o sa ma petrec de rev, jurnalule? Vrei? Vrei? Si daca nu vrei, eu tot iti spun!
O sa merg in Prejmer, cu o prietena de-a mea, la casa unei colege de-ale ei. Pe care nici nu o cunosc – pe colega, nu pe bunica-sa. De fapt, pe niciuna din ele, sip e nimeni care o sa fie acolo. Dar asta nu m-a impiedicat sa cumpar o sticla de vodka si o sticla de vin, cand am iesit din magazine, am dat nas in nas cu Serban. Nu-l mai vazusem de mult, asa ca am urcat pana sus la el, la o cafea. Asa am si descoperit ca sta in zona. Mi-a facut o cafea care mirosea foarte bine, sip area sa fie si buna la gust. Parea, pentru ca nu am apucat sa o gust. Ma uitam pe geam si brusc m-am trezit cu un lichid fierbinte in poala.
- Scuze, nu am vrut, spune Serban.
- Mhm…nu-I nimic, ii raspund.
- Scuze. Scuze. Scuze. Hm…arata cam nasol pantalonii aia, nu vrei altii?
- Ai sa-mi dai altii?
- Da, du-te la mine in camera si ia-ti unii.
- Mhoook.
Am intrat si am ramas de-a dreptul uimita. Imi place foarte mult camera lui, si de cand n-o mai vazusem, multe se schimbasera. Acum avea o mie de poze si picturi pe pereti, care chiar ma fascinau. Mi-am dat pantalonii jos pt ca erau uzi, si am inceput sa le studiez.
- De ce nu ti-ai luat pantalonii? Era Serban in spatele meu. Si m-am simtit ciudat cand l-am vazut.
- Pentru ca nu mi-ai dat, i-am raspuns.
- Ia-ti din dulap unii care iti plac.
- Da-mi-I pe aia de pe tine. Aia imi plac.
- Te dai la mine? Ma intreba cu cel mai scump ranjet de care e el in stare.
- Nu, doar imi plac pantalonii.
- Si daca n-am chiloti pe mine?
- Nu ma intereseaza. Ai tot dreptul sa n-ai chiloti pe tine. Poti sa-ti iei altii. Ma intorc cu spatele.
- Ok, intoarce-te. Si apleca-te daca vrei.
M-am intors, si m-am trezit cu o palma peste fund.
- Au! De ce…? Cand m-am intors cu fata la el, Serban statea in fata mea, gol-pusca. Da, am fost socata. Foarte.
M-am aplecat, i-am luat pantalonii de pe jos, i-am impachetat frumos si i-am pus in dulap.
- De ce i-ai pus in dulap? Nu-I mai iei pe tine?
- E destula dezordine aici, pantaloni pe jos mai lipsesc.
- Ai o pata de cafea si pe chiloti, spuse Serban. Ma uit perplexa in jos, la chilotii mei. Da, e cafea. Nu vrei niste boxeri?
- …..mda?
Deschide un sertar si il rascoleste.
- Nu mai am nicio pereche.
- De cand n-ai mai spalat rufele? Il intreb. Pe bune acuma, dupa ce ca e pervers, n-are nici haine curate.
- Am pijamaua in pat, imi zice. Intinde-te si caut-o.
Incepe déjà sa-mi placa jocul asta, asa ca ma intind pe pat, pe burta.
- E confortabil. Somn usor.
- Somn usor. Iese din camera. Peste cateva minute, se intoarce cu o caféa in mana. Se aseaza langa mine in pat si porneste televizorul. Il iau in brate si imi pun piciorul peste al lui. Nu stiu de ce, dar asa am simtit. Isi pune cafeaua jos si se lasa mai pe spate. Ma intreaba:
- Meriti?
- Poate, ii raspund.
Incepe sa ma mangaie pe burta, si apoi coboara un pic mai jos, si mai jos…
- Asta e buricul?
- Care? Intreb.
- Asta. Acum simti?
- Da, ala e.
- Atunci o sa ma joc putin cu el.
1 ianuarie 2009
La multi ani! Jurnalule, uite ca am intrat intr-un nou an, care, chiar sper, sa fie cel putin la fel de bun ca 2008. Daca nu mai bun.
Am petrecut bine aseara, chiara daca nu cunosteam pe nimeni. Au fost oameni faini. Si bautura buna. Cu toate astea, m-am trezit extrem de prost dispusa si trista in dimineata asta. E din cauza combinatiei dintre oameni straini, casa straina, un vis mult prea lung si prea bizar. A fost asa, ca un trip, si unele parti m-au speriat de moarte. Ca de exemplu, chipul mamei mele partial invinetit, si rasul pitipoancelor din bodega unde Paul zacea mort de beat, cand au auzit ca sunt pe moarte. Frumos visul. La asta se adauga si sentimentul pe care il am dupa fiecare petrecere. Simt ca nu apartin. Si vreau sa ma detasez de locul unde am petrecut. Si cel mai mult, simt nevoia sa ma plimb ingura, pe distante cat mai lungi, in locuri cat mai pustii. Am nevoie de mine si de gandurile mele, de nimic si de nimeni altcineva. Am plecat pe la 2 din casa aia. Nu mai puteam sa stau, nu simteam nevoia, desi ceilalti au mai ramas. Nu mai vroiam sa-I vad, sa le vorbesc. Si pentru prima oara intr-o perioada foarte lunga de timp am simtit nevoia de a fi langa mama. Si mama nu era acasa. M-am inchis in baie si am inceput sa plang.
2 ianuarie 2009
Astazi m-am plictisit de moarte frecand buha in casa pentru ca restul prietenilor mei inca isi aerisesc ficatul dupa super-petrecerile la care au fost. Ficatul meu nu are nevoie de aerisire, iar persoana mea nu are nevoie de alte persoane pentru a se distra. Nu pe dracu. Sa ma tii singura intr-o camera fara mai nimic de facut = mai bine ma omori. Same result. Am incercat totusi sa fac ceva, util, si ghici ce mi-a venit in minte. Mi-am facut o lista cu planurile pentru 2009. Le-am pus pe categorii: BIG PLANS, NOT SO BIG PLANS si MINOR PLANS. Si mi-am facut si planuri care ma vor ajuta sa-mi implinesc planurile. In total, vreo 5 pagini de rezolutii de care probabil nu o sa ma tin. Pretty lame, I know. Dar chiar m-am plictisit azi.
Aştept comentariile şi părerile voastre, în ce ordine doriţi!
Diana din meshotă - Jurnal
Jurnalul meu extrem de dragut si simpatic
24 decembrie 2008
Dragule jurnal,
Azi am avut o zi buna. Da, ca de obicei nu am facut absolut nimic interesant sau special, in afara de faptul ca am trimis o scrisoare, chestie pe care nu am mai facut-o de nu stiu cand. Si am mai cumparat niste cadouri. Daca stau sa ma gandesc, o alta chestie pe care nu am mai facut-o de mult, cel putin nu cu placere. Anul asta mi-a placut mai mult sa dau, decat sa primesc. Ciudat. Poate e un semn ca ma maturizez , ceea ce chiar nu-mi doresc. Sau poate ca bunatatea a inceput sa infloreasca in sufletul meu, ori poate spiritul sarbatorilor m-a cuprins. Adevarul e ca, la cate luminite, si braduti, si globuri, si reni, si oameni de zapada vad in jurul meu , mi-ar fi imposibil sa nu simt nimic. Ca sa ma sigur ca voi simti cu adevarat spiritual craciunului, mi-am facut si un bradutz pe birou, am downloadat prea multe colinde si am pus un desktop in ton cu sarbatoarea. Yey! Sarbatori fericite!
25 decembrie 2008
Craciun fericit, jurnalule!
Craciunul asta a fost unul din cele mai caudate pe care le-am petrecut pana acum. Daca nu as fi refuzat niciun cadou pana in momentul de fata, anul asta am simtit ca nu am nevoie de nimic. Am simtit ca orice as fi primit, nu mi-ar fi fost necesar, si nu m-ar fi bucurat. Nu imi explic totusi gandirea asta a mea – de cand ma bucura pe mine chestiile utile, de care ma folosesc? Ciudat, pt ca pana acum lucrurile nefolositoare imi placeau cel mai mult. Si daca pana acum si fara sa fi vrut, aratam din plin daca imi placea sau nu un cadou, craciunul asta am descoperit ca m-am perfectionat in arta de a ma preface bucuroasa, multumita. Pe langa asta, am invatat sa ma prefac draguta, sociabila, politicoasa. Groaznic. Din 2009 o sa ma schimb la loc in Diana care-si arata plictiseala, aroganta, indiferenta, si, mai ales, proastele maniere. Nici nu-mi vine sa cred ce fac sarbatorile din oameni! In perioada asta trebuie sa fac eforturi mari ca sa nu devin mai buna. Si de ce nu as vrea sa devin o persoana mai buna, macar de sarbatori? Pentru ca e o bunatate fatarnica, pe care o cauzeaza atmosfera si nimic mai mult, si care dispare odata cu sarbatoarea. Si pentru ca ma simt bine asa cum sunt. Asa cum eram inainte sa inceapa perioada asta.
Sarbatorile imi provoaca o confuzie nemaintalnita. Si ma plictisesc de moarte. Ma plictisesc sa stau in casa si sa ascult colinde, sau sa stau cu familia. Tot ce as vrea in momentul de fata e sa stau intr-un bar sau asa ceva, sa beau un suc ceva. Dar sunt toate inchise. Si parca totusi imi place Craciunul. It’s a love-hate relationship. Kinda…
26 decembrie 2008
E a doua zi de Craciun si parca lucrurile revin la normal. Nici picior de ruda, nici urma de telefon de “craciun fericit, sarbatori imbelsugate si sa ne vedem cu bine la anu’!” si alte asemenea - nici macar picior de mama sau de tata acasa. De trei ori “ura” pentru capitalism. Nici macar miros de cozonac, sau de sarmale, si, in plus, nu mai sunt toate inchise. In afara de farmacii. De dimineata, adica pe la 11, a trebuit sa fac o plimbare pana in centru, unde era totusi una deschisa. Tata avea nevoie de pastille. Pe 24 am cumparat pastile, pe 26 iar pastille. (pana mea, ce parinti pastilati am!). Ningea frumos, cu fulgi din-aia mari si pufosi. Dar era frig. Si plimbarea asta a fost absolute horror pentru mine. De fapt, nu neaparat plimbarea, cat cele 20 de minute pe care le-am petrecut in statie, asteptand autobuzul spre casa. Da, 20 de minute, pentru ca de vreo saptaman autobuzele circula dupa program de sarbatoare, si vor mai circula asa inca vreo saptamana. Statia era plina de batrani, si nu batrani din-aia simpatico. Erau mosi si babe morocanosi, suparati pe oricine are sub 30 de ani. Ma simteam inconjurata. Singurele persoane cu care m-as fi putut alia, macar din priviri, erau vreo 4 fete cam de varsta mea, care, sincer, imi pareau extrem de dubioase. Erau niste crestine din-alea fanatice, care cantau cele mai enervante cantece despre unicul Iisus, si alte asemenea. Mi se pare de prost-gust sa te imbraci si sa te machiezi ca o curva si sa canti despre lucruri religioase. Cred ca si batranilor din statie li se parea la fel, dupa privirile pe care le aruncau “sexy-mironositelor”. Priviri, priviri, priviri care ma innebuneau. Privirile ochilor mici, obositi, inconjurati de riduri ale batranilor, privirile pline de umilire si rugatoare ale cersetorilor, privirile care parca vroiau sa ma mustre ale “super-crestinelor”, toate ma ingrozeau. Si imi provocau scarba. Mai ales cersetorii – starea lor jalnica si felul in care intind mana umil nu ma atinge deloc, ba, mai mult, imi provoaca repulsie. Si orasul e intesat cu din-astia in perioada asta – pe strazi, in autobuze, peste tot. Am ajuns acasa atat de ingretosata incat chiar simteam nevoia de a vomita.
27 decembrie 2008
Salut jurnalule!
Azi a fost in sfarsit ultima zi de Craciun. Inca vreo cinci zile si trece si revu’ si am scapat de sarbatori. Vreau ca totul sa revina la normal, m-am saturat sa tot sarbatoresc si sa lenevesc. Da, vreau rutina! La ora 10, de dimineata, rudele mele super-simpatice s-au gandit sa ne faca o vizita. Nu, chiar sunt super-simpatice, si au venit de departe sa ne vada. Pacat ca nu au ajuns mai pe la pranz, ar fi fost si mai simpatice. Pe mine, ca de obicei, ma plictisesc de moarte reuniunile astea de familie din moment ce nu ma pricep la small-talk cu adultii, nu gasesc niciun sens in a afla ce mai face verisorul matusii mele care are 70 de ani si pe care nu l-am vazut si nu-l voi vedea niciodata, pot sa raspund in maximum doua cuvinte la intrebarea “cum mai e cu scoala?” si nu am nicio idée ce voi face cu viitorul meu. Totusi, de dragul mamei, ma sacrifice si stau. Ei ii plac foarte mult reuniunile astea, si ar considera lipsa de respect si semn de proasta-crestere absenta mea nemotivata de la mesele in familie. Ii place…ii place sa treaca in revista, impreuna cu surorile ei, toti mortii recent din satul in care au copilarit. Ii place sa planuiasca, tot impreuna cu ele, pomenile si alte asemenea pe anul urmator. Ii place sa afle pe unde mai umbla copii fostilor lor vecini. Se bucura de reusitele copiilor surorilor ei, surorile ei se bucura de reusitele copiilor ei. Isi mai revizuiesc impreuna bolile si afectiunile endocrinologice, si, din cand in cand, destul de des , se mai intreaba si ce fac fratii lor. Auzi…a murit vecinul de peste drum. Vara lu’ bunicu’, Adriana, nu mai are mult si da si ea ortu. La anul se fac 7 ani de cand a murit unchi-meu. Deci o sa mancam multa coliva. Varu-meu, Claudiu, termina facultatea anul asta, si frate-su intra la liceu. Matusa-mea, Adela, si-a mai luat un copil. Adica, l-a adoptat, cum ar veni. Deci, official, are 4 copii: unul de 31 de ani, alta de vreo 28, unul de 10, si altul de 4. Super. Fiica-sa maine pleaca peste hotare. Sa fie sanatoasa.
Da…si tatei ii plac mult reuniunile de familie. Ii place sa bea cu unchii mei. Si sa planuiasca bautele pe anul viitor. Si sa vorbeasca despre dinti.
28 decembrie 2008
Prima zi de nesarbatoare de nu mai stiu cand, azi. Yey! Am asteptat-o!!!! E duminica, deci movie-session la mine. Din cele doua fete pe care le asteptam, a ajuns doar una – doar o Andreea din doua, cate trebuiau sa fie. Azi am avut in meniu doua filme cu lezbience, dupa ce duminica trecuta ne-am uitat la Madagascar 2, cu o duminica mai inainte , la un film cu un francez gay, bolnav de cancer si foarte nepoliticos, iar in saptamana dinainte de asta, la un musical francez cu un ménage a trois si doi gay. Noua nu ne plac filmele normale!!
Si seara? Seara m-am plimbat cu Andreea prezenta cu autobuzul. Era frig afara.
29 decembrie 2008
Hei jurnalule!
Azi nu am avut o zi prea interesanta, asa ca o sa-ti vorbesc despre noapte. Mie imi place foarte mult noaptea. Foarte mult! Cred ca de zeci de ori mai mult decat imi place ziua. Mi-ar placea sa inteleg de unde provine fascinatia asta a mea pentru noapte. O am, si e profunda , venita adanc din sufletul meu. Iubesc noaptea si iubesc sa pierd noptile. Noaptea totul este mai frumos, noaptea am chef sa traiesc. Noaptea nu exista ochi frumosi sau picioare lungi, noaptea exista doar buze pline si piele fina. Intunericul e o chestie miraculoasa, care vindeca multe, mai ales paranoia si sufletele ranite. De-as avea macar jumatate din energia, din puterea pe care o am noaptea, ziua…macar.
Ei, daca ar if dupa mine, as schimba lucrurile. Am merge la service, la scoala, am face curat in casa noaptea. Si am iesi in oras in zori de zi. Iar ziua am dormi. Sa stam asa, mai pe intuneric, sa fim ca niste cartite.(emo)
30 decembrie 2008
Maine noapte e revu’! yey! Abia-astept! Si nu pentru ca voi merge la nu stiu ce super-party sau pentru ca astept cu nerbadare noul an, ci pentru simplul fapt ca voi pierde noaptea, impreuna cu alte persoane, si imi va fi permis sa umblu noaptea pe strazi intr-o stare de sobrietate indoielnica. Dar mai e pana la momentul mult asteptat. Si cum nici azi nu am facut nimic interesant, draga jurnalule, am sa-ti spun o povestioara draguta, pe care am auzit-o si eu, pe calea undelor-electromagnetice. Adica la radio. Nu stiu, radioul functioneaza pe unde electromagnetice? Ma rog, am auzit-o pe calea undelor cu care functioneaza radioul. Adica, intr-un cantec.
Se face ca era o tipa, o tipa oarecare, care statea, cu mustata ei falsa lipita deasupra buzei superioare si privea pe geam. Privea blocurile de sus in jos, privea strazile de la stanga la dreapta, privea trecatorii din cap pana in picioare. S-a uitat la picioarele trecatorilor, apoi la picioarele ei micutze cu unghiile rosii, si si-a dat seama ce-i lipsea orasului: fluturii. Nu mai vazuse de mult un fluture in oras, zburand liber printer masini si zgarie-nori. Asa ca isi lua paltonul pe ea si cobori la subsol, unde isi indesa buzunarele cu fluturi. Fugi repede catre cea mai mare intersectie din oras, unde isi desfacu paltonul, pe interiorul caruia fluturii stateau cuminti, aliniati, asteptand sa fie cumparati. Trecatorii treceau, unii se mai uitau curiosi, dar toti treceau mai departe. Si timp de o saptamana, fata a tot incercat sa vanda fluturi. Dimineata isi lipea cu grija mustata falsa, manca fulgi de porumb cu Heineken, dansa in pat cu matura pentru vreo jumatate de ora, apoi se dadea cu ruf, isi lua paltonul si mergea in intersectie. Intr-o zi, parintii au sunat-o:
- Ce faci, draga mea? O intreba mama ei. Cati fluturi ai vandut?
- Niciunul, raspunse ea.
31 decembrie 2008
Azi e ziua cea mare! Vrei sa stii unde o sa ma petrec de rev, jurnalule? Vrei? Vrei? Si daca nu vrei, eu tot iti spun!
O sa merg in Prejmer, cu o prietena de-a mea, la casa unei colege de-ale ei. Pe care nici nu o cunosc – pe colega, nu pe bunica-sa. De fapt, pe niciuna din ele, sip e nimeni care o sa fie acolo. Dar asta nu m-a impiedicat sa cumpar o sticla de vodka si o sticla de vin, cand am iesit din magazine, am dat nas in nas cu Serban. Nu-l mai vazusem de mult, asa ca am urcat pana sus la el, la o cafea. Asa am si descoperit ca sta in zona. Mi-a facut o cafea care mirosea foarte bine, sip area sa fie si buna la gust. Parea, pentru ca nu am apucat sa o gust. Ma uitam pe geam si brusc m-am trezit cu un lichid fierbinte in poala.
- Scuze, nu am vrut, spune Serban.
- Mhm…nu-I nimic, ii raspund.
- Scuze. Scuze. Scuze. Hm…arata cam nasol pantalonii aia, nu vrei altii?
- Ai sa-mi dai altii?
- Da, du-te la mine in camera si ia-ti unii.
- Mhoook.
Am intrat si am ramas de-a dreptul uimita. Imi place foarte mult camera lui, si de cand n-o mai vazusem, multe se schimbasera. Acum avea o mie de poze si picturi pe pereti, care chiar ma fascinau. Mi-am dat pantalonii jos pt ca erau uzi, si am inceput sa le studiez.
- De ce nu ti-ai luat pantalonii? Era Serban in spatele meu. Si m-am simtit ciudat cand l-am vazut.
- Pentru ca nu mi-ai dat, i-am raspuns.
- Ia-ti din dulap unii care iti plac.
- Da-mi-I pe aia de pe tine. Aia imi plac.
- Te dai la mine? Ma intreba cu cel mai scump ranjet de care e el in stare.
- Nu, doar imi plac pantalonii.
- Si daca n-am chiloti pe mine?
- Nu ma intereseaza. Ai tot dreptul sa n-ai chiloti pe tine. Poti sa-ti iei altii. Ma intorc cu spatele.
- Ok, intoarce-te. Si apleca-te daca vrei.
M-am intors, si m-am trezit cu o palma peste fund.
- Au! De ce…? Cand m-am intors cu fata la el, Serban statea in fata mea, gol-pusca. Da, am fost socata. Foarte.
M-am aplecat, i-am luat pantalonii de pe jos, i-am impachetat frumos si i-am pus in dulap.
- De ce i-ai pus in dulap? Nu-I mai iei pe tine?
- E destula dezordine aici, pantaloni pe jos mai lipsesc.
- Ai o pata de cafea si pe chiloti, spuse Serban. Ma uit perplexa in jos, la chilotii mei. Da, e cafea. Nu vrei niste boxeri?
- …..mda?
Deschide un sertar si il rascoleste.
- Nu mai am nicio pereche.
- De cand n-ai mai spalat rufele? Il intreb. Pe bune acuma, dupa ce ca e pervers, n-are nici haine curate.
- Am pijamaua in pat, imi zice. Intinde-te si caut-o.
Incepe déjà sa-mi placa jocul asta, asa ca ma intind pe pat, pe burta.
- E confortabil. Somn usor.
- Somn usor. Iese din camera. Peste cateva minute, se intoarce cu o caféa in mana. Se aseaza langa mine in pat si porneste televizorul. Il iau in brate si imi pun piciorul peste al lui. Nu stiu de ce, dar asa am simtit. Isi pune cafeaua jos si se lasa mai pe spate. Ma intreaba:
- Meriti?
- Poate, ii raspund.
Incepe sa ma mangaie pe burta, si apoi coboara un pic mai jos, si mai jos…
- Asta e buricul?
- Care? Intreb.
- Asta. Acum simti?
- Da, ala e.
- Atunci o sa ma joc putin cu el.
1 ianuarie 2009
La multi ani! Jurnalule, uite ca am intrat intr-un nou an, care, chiar sper, sa fie cel putin la fel de bun ca 2008. Daca nu mai bun.
Am petrecut bine aseara, chiara daca nu cunosteam pe nimeni. Au fost oameni faini. Si bautura buna. Cu toate astea, m-am trezit extrem de prost dispusa si trista in dimineata asta. E din cauza combinatiei dintre oameni straini, casa straina, un vis mult prea lung si prea bizar. A fost asa, ca un trip, si unele parti m-au speriat de moarte. Ca de exemplu, chipul mamei mele partial invinetit, si rasul pitipoancelor din bodega unde Paul zacea mort de beat, cand au auzit ca sunt pe moarte. Frumos visul. La asta se adauga si sentimentul pe care il am dupa fiecare petrecere. Simt ca nu apartin. Si vreau sa ma detasez de locul unde am petrecut. Si cel mai mult, simt nevoia sa ma plimb ingura, pe distante cat mai lungi, in locuri cat mai pustii. Am nevoie de mine si de gandurile mele, de nimic si de nimeni altcineva. Am plecat pe la 2 din casa aia. Nu mai puteam sa stau, nu simteam nevoia, desi ceilalti au mai ramas. Nu mai vroiam sa-I vad, sa le vorbesc. Si pentru prima oara intr-o perioada foarte lunga de timp am simtit nevoia de a fi langa mama. Si mama nu era acasa. M-am inchis in baie si am inceput sa plang.
2 ianuarie 2009
Astazi m-am plictisit de moarte frecand buha in casa pentru ca restul prietenilor mei inca isi aerisesc ficatul dupa super-petrecerile la care au fost. Ficatul meu nu are nevoie de aerisire, iar persoana mea nu are nevoie de alte persoane pentru a se distra. Nu pe dracu. Sa ma tii singura intr-o camera fara mai nimic de facut = mai bine ma omori. Same result. Am incercat totusi sa fac ceva, util, si ghici ce mi-a venit in minte. Mi-am facut o lista cu planurile pentru 2009. Le-am pus pe categorii: BIG PLANS, NOT SO BIG PLANS si MINOR PLANS. Si mi-am facut si planuri care ma vor ajuta sa-mi implinesc planurile. In total, vreo 5 pagini de rezolutii de care probabil nu o sa ma tin. Pretty lame, I know. Dar chiar m-am plictisit azi.
Aştept comentariile şi părerile voastre, în ce ordine doriţi!
miercuri, 14 ianuarie 2009
În sfârşit, veşti!
Scuzaţi întârzierea, dar este una justificată. :)
Sâmbătă, 10 ianuarie 2009, am început noul an şi în cadrul atelierului nostru. S-au prezentat la datorie 10 participanţi, îi aşteptăm şi pe ceilalţi să revină printre noi.
Mulţumim incă de la început librăriei OKIAN pentru găzduirea în condiţii ireproşabile!
Tema pentru această întâlnire a fost un jurnal ţinut începând cu data de 19 decembrie de către fiecare participant. Celor mai noi li s-a cerut să ţină un jurnal din momentul în care au primit vestea. Principalele trăsături urmărite au fost capacitatea de introspecţie, cea de a povesti şi amănunte care nu avantajau persoana, capacitatea de a rămâne fidel noţiunii intime de jurnal, elaborarea povestirii, încercarea de evitare a limbajului telegrafic, etc.
Cele mai reuşite încercări, chiar şi în ciuda jocului făcut de cei doi, au fost ale dianei din meşotă şi al lui şerban. am mai remarcat şi jurnalul ţinut de flavia. Un jurnal cuminte a avut giorgiana, într-o notă diferită de a celorlalţi, aici intervenind şi diferenţa de vârstă.
Ceilalţi participanţi au rămas datori, alături de cei care promit că ni se vor alătura de săptămâna viitoare.
Tema pentru această săptămână este scrierea unei poveşti de minimum o pagină pornind de la experienţa unuia dintre cei care au citit jurnalul. Pentru cei care nu au participat sâmbătă, aceeaşi temă, o ficţiune pornind - de data aceasta - de la o întâmplare observată de ei în timpul vacanţei. Sunt vizaţi aici şi participanţii la tabăra de la Predeal, dacă doresc să realizeze această temă!
Nu uitaţi, sâmbătă, 17 ianuarie, vă aşteptăm la ora 13:55 la OKIAN, pentru a putea începe atelierul la ora stabilită!
Cu mai multe detalii şi cu afişarea unora dintre teme vom reveni!
Vă aşteptăm să ne însoţiţi în călătoria noastră literară!
Sâmbătă, 10 ianuarie 2009, am început noul an şi în cadrul atelierului nostru. S-au prezentat la datorie 10 participanţi, îi aşteptăm şi pe ceilalţi să revină printre noi.
Mulţumim incă de la început librăriei OKIAN pentru găzduirea în condiţii ireproşabile!
Tema pentru această întâlnire a fost un jurnal ţinut începând cu data de 19 decembrie de către fiecare participant. Celor mai noi li s-a cerut să ţină un jurnal din momentul în care au primit vestea. Principalele trăsături urmărite au fost capacitatea de introspecţie, cea de a povesti şi amănunte care nu avantajau persoana, capacitatea de a rămâne fidel noţiunii intime de jurnal, elaborarea povestirii, încercarea de evitare a limbajului telegrafic, etc.
Cele mai reuşite încercări, chiar şi în ciuda jocului făcut de cei doi, au fost ale dianei din meşotă şi al lui şerban. am mai remarcat şi jurnalul ţinut de flavia. Un jurnal cuminte a avut giorgiana, într-o notă diferită de a celorlalţi, aici intervenind şi diferenţa de vârstă.
Ceilalţi participanţi au rămas datori, alături de cei care promit că ni se vor alătura de săptămâna viitoare.
Tema pentru această săptămână este scrierea unei poveşti de minimum o pagină pornind de la experienţa unuia dintre cei care au citit jurnalul. Pentru cei care nu au participat sâmbătă, aceeaşi temă, o ficţiune pornind - de data aceasta - de la o întâmplare observată de ei în timpul vacanţei. Sunt vizaţi aici şi participanţii la tabăra de la Predeal, dacă doresc să realizeze această temă!
Nu uitaţi, sâmbătă, 17 ianuarie, vă aşteptăm la ora 13:55 la OKIAN, pentru a putea începe atelierul la ora stabilită!
Cu mai multe detalii şi cu afişarea unora dintre teme vom reveni!
Vă aşteptăm să ne însoţiţi în călătoria noastră literară!
Unul pe zi
Ce ziceţi dacă de mâine vă voi prezenta din noile creaţii ale membrilor mai vechi, dar şi din creaţiile membrilor mai noi?
Eu cred că este ceva benefic...
Voi ce spuneţi?
Aştept răspunsuri.
Eu cred că este ceva benefic...
Voi ce spuneţi?
Aştept răspunsuri.
luni, 12 ianuarie 2009
În atenţia doritorilor... Dar repede!
CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ "GHEORGHE CRĂCIUN"
ediţia I, 2009, Braşov
Înscrierile au loc între 10 şi 19 ianuarie, deci deja au început!!!
Condiţii de participare:
Concursul este structurat pe trei secţiuni:
1. Eseu liber
2. Poezie
3. Proză
1. Eseu liber - participanţii sunt rugaţi să prezinte în concurs un eseu de maxim trei pagini (A4, Times New Roman, caractere de 12), multiplicat în 4 exemplare. Tema propusă este IDENTITATEA (tranziţia de la copilărie la adolescenţă; transformările fiinţei, descoperiri culturale, personale, etc.)
2. Poezie - participanţii vor prezenta pentru concurs 3 - 5 poezii (teme libere), multiplicate în 4 exemplare.
3. Proză - participanţii vor prezenta pentru concurs o lucrare originală pe o temă liberă de maxim trei pagini (aceleaşi reguli), multiplicată în 4 exemplare.
Lucrările se vor preda într-un plic A4, pe acesta va fi scris un motto la alegerea candidatului. Fiecare copie a lucrării va avea scris motto-ul ales de participant. În interiorul plicului tip A4 se va găsi un al doilea plic, pe care va fi scris din nou motto-ul şi care va conţine datele personale ale concurentului: NUME, PRENUME, ADRESĂ, ŞCOALA DE PROVENIENŢĂ, plic ce va fi deschis după jurizare.
Între 19 şi 25 ianuarie are loc lecturarea şi jurizarea lucrărilor, iar în data de 27 ianuarie are loc Premierea câştigătorilor, începând cu ora 10: 00, în Sala Festivă a Colegiului Naţional de Informatică "Grigore Moisil" din Braşov. Vor participa şi Prof. Univ. Dr. Andrei Bodiu, Prof. Univ. Dr. Alexandru Muşina, Prof. Dr. Mircea Moţ, inspectorul de specialitate.
Plicurile se depun la Colegiul Naţional de Informatică "Grigore Moisil" din Braşov
Succes!
ediţia I, 2009, Braşov
Înscrierile au loc între 10 şi 19 ianuarie, deci deja au început!!!
Condiţii de participare:
Concursul este structurat pe trei secţiuni:
1. Eseu liber
2. Poezie
3. Proză
1. Eseu liber - participanţii sunt rugaţi să prezinte în concurs un eseu de maxim trei pagini (A4, Times New Roman, caractere de 12), multiplicat în 4 exemplare. Tema propusă este IDENTITATEA (tranziţia de la copilărie la adolescenţă; transformările fiinţei, descoperiri culturale, personale, etc.)
2. Poezie - participanţii vor prezenta pentru concurs 3 - 5 poezii (teme libere), multiplicate în 4 exemplare.
3. Proză - participanţii vor prezenta pentru concurs o lucrare originală pe o temă liberă de maxim trei pagini (aceleaşi reguli), multiplicată în 4 exemplare.
Lucrările se vor preda într-un plic A4, pe acesta va fi scris un motto la alegerea candidatului. Fiecare copie a lucrării va avea scris motto-ul ales de participant. În interiorul plicului tip A4 se va găsi un al doilea plic, pe care va fi scris din nou motto-ul şi care va conţine datele personale ale concurentului: NUME, PRENUME, ADRESĂ, ŞCOALA DE PROVENIENŢĂ, plic ce va fi deschis după jurizare.
Între 19 şi 25 ianuarie are loc lecturarea şi jurizarea lucrărilor, iar în data de 27 ianuarie are loc Premierea câştigătorilor, începând cu ora 10: 00, în Sala Festivă a Colegiului Naţional de Informatică "Grigore Moisil" din Braşov. Vor participa şi Prof. Univ. Dr. Andrei Bodiu, Prof. Univ. Dr. Alexandru Muşina, Prof. Dr. Mircea Moţ, inspectorul de specialitate.
Plicurile se depun la Colegiul Naţional de Informatică "Grigore Moisil" din Braşov
Succes!
vineri, 9 ianuarie 2009
Maine!
Salutari!
Intalnirea saptamanala va avea loc incepand cu ora 14, la libraria Okian, in sala de sus, de la mansarda! Va rog sa ajungeti in timp, ca sa nu ii tot deranjam pe oameni cu ale noastre.
Tema este jurnalul tinut pe acea perioada a vacantei.
Daca exista doritori dintre participantii la tabara de creatie, pot lua si ei temele de pe blog si sa le trimita prin mail, la adresa noastra, luminadeavarie@gmail.com, iar noi le vom da un feedback. La fel, incepand cu aceasta saptamana, voi afisa pe blog cele mai reusite dintre teme. In rest, va voi tine la curent.
Sanatate si sa ne vedem cu bine! :)
Intalnirea saptamanala va avea loc incepand cu ora 14, la libraria Okian, in sala de sus, de la mansarda! Va rog sa ajungeti in timp, ca sa nu ii tot deranjam pe oameni cu ale noastre.
Tema este jurnalul tinut pe acea perioada a vacantei.
Daca exista doritori dintre participantii la tabara de creatie, pot lua si ei temele de pe blog si sa le trimita prin mail, la adresa noastra, luminadeavarie@gmail.com, iar noi le vom da un feedback. La fel, incepand cu aceasta saptamana, voi afisa pe blog cele mai reusite dintre teme. In rest, va voi tine la curent.
Sanatate si sa ne vedem cu bine! :)
joi, 8 ianuarie 2009
Folositor pentru toţi
Afişăm aici o listă de cărţi recomandate ca lectură obligatorie şi foarte necesară de către invitaţii la tabăra de creaţie de la Predeal, în special de către domnul Alexandru Muşina - la cererea participanţilor:
Xenophon - Anabasis
Homer - Iliada, Odiseea
Suetonius - Vieţile celor 12 Cezari, Satyricon
Apuleius - Măgarul de aur
Esquil, Sofocle, Euripide
Dante - Divina Comedie
Rabelais - Gargantua şi Pantagruel
Shakespeare
Cervantes - Don Quijote
Balzac
Flaubert - Madamme Bovary
Lev Tolstoy - Anna Karenina
Dostoievsky
Baudelaire
Walt Whitman
T. S. Elliot
J. D. Salinger
E. Bronte - La răscruce de vânturi
Jane Austen
Uceng-En - Călătorie spre Soare Apune
Genji - Doamna Murasaki
E. A. Poe
Ezra Pound
F. Kafka - Procesul
A. Camus - Străinul
M. Bulgakov - Maestrul şi Margareta
Nabokov - Lolita
J. Kerouac - On the road
Orwell - 1984
Robert Lowell
J. P. Sartre - Greaţa
Desmond Morris - Maimuţa goală
A. E. Baconsky - Istoria literaturii universale contemporane
Antologia poeziei generaţiei '80
M. Mincu - Literatura română de avangardă
Bineînţeles, această listă este una selectivă, este doar un ghid de bun simţ pentru un tânăr aflat în căutare, însă am considerat-o folositoare şi demnă de luat în seamă pentru tot cel care doreşte să se apuce serios de citit.
Xenophon - Anabasis
Homer - Iliada, Odiseea
Suetonius - Vieţile celor 12 Cezari, Satyricon
Apuleius - Măgarul de aur
Esquil, Sofocle, Euripide
Dante - Divina Comedie
Rabelais - Gargantua şi Pantagruel
Shakespeare
Cervantes - Don Quijote
Balzac
Flaubert - Madamme Bovary
Lev Tolstoy - Anna Karenina
Dostoievsky
Baudelaire
Walt Whitman
T. S. Elliot
J. D. Salinger
E. Bronte - La răscruce de vânturi
Jane Austen
Uceng-En - Călătorie spre Soare Apune
Genji - Doamna Murasaki
E. A. Poe
Ezra Pound
F. Kafka - Procesul
A. Camus - Străinul
M. Bulgakov - Maestrul şi Margareta
Nabokov - Lolita
J. Kerouac - On the road
Orwell - 1984
Robert Lowell
J. P. Sartre - Greaţa
Desmond Morris - Maimuţa goală
A. E. Baconsky - Istoria literaturii universale contemporane
Antologia poeziei generaţiei '80
M. Mincu - Literatura română de avangardă
Bineînţeles, această listă este una selectivă, este doar un ghid de bun simţ pentru un tânăr aflat în căutare, însă am considerat-o folositoare şi demnă de luat în seamă pentru tot cel care doreşte să se apuce serios de citit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
