joi, 25 februarie 2010

VEŞTI

Vă anunţăm cu părere de rău că NU vom ţine sâmbătă, 27 februarie, cenaclul PUR ŞI SIMPLU, în Ceainărie, din cauza unor probleme ale membrilor. Ediţia la care vor citi Naomi Ionică şi Şerban Roman se amână pe săptămâna viitoare, sâmbătă, 6 martie, de la ora 16:00.

Vă mulţumim pentru înţelegere!

duminică, 14 februarie 2010

DE VALENTIN

Salutări!

De VALENTIN ne-am gândit să scriem şi noi nişte scrisori, sperăm să vă placă!

DIANA - relaţia între o telefonistă Vodafone şi un sudor
Scumpul meu Radu,
Iată că deja îţi scriu a treia scrisoare de când nu ne-am mai văzut. Două săptămâni poate părea puţin pentru unii, dar nu mi te pot scoate din minte şi simt nevoia să vorbesc cu tine prin toate modurile posibile. Aşa că îţi scriu sperând că aceste câteva pagini de gânduri puse pe hârtie mă vor face să te simt aproape. Mai aproape. Îmi este foarte dor de tine, asta sigur o ştii. Şi sunt la fel de sigură că şi ţie îţi este la fel de dor de mine. Asta este iubirea, nu?
Ştiu că nu-ţi place să-ţi scriu scrisori, şi că ţi se pare demodat să faci asta. Însă o scrisoare de dragoste este altceva. Am să-ţi scriu să ştii, am să-şi scriu şi când nu vom mai fi departe, pentru că o scrisoare e altceva. Eu am să-mi fac întotdeauna timp să-ţi scriu câteva rânduri, chiar dacă mi-ar fi mult mai uşor să pun mâna pe telefon şi să te sun, sau să-ţi trimit un SMS. Dar eu nu vreau să ne irosim relaţia cu SMS-uri scrise pe fugă, pline de prescurtări. Cu super-ofertele Vodafone pe care mi le oferă ăştia gratis şi pe care le împart cu tine, ne-am permite să facem asta, dar haide să ne iubim în timp real şi nu la telefon. Ce zici? Haide să vorbim la telefon mai puţin şi să ne vedem mai des, mai des decăt până acum. Nici sute de minute vorbite la telefon, nici zeci de scrisori nu fac cât două ore petrecute cu tine. Eu îţi ofer cât pot din ce am, dar cred ca meriţi mai mult, mult mai mult. Îţi voi dărui toată dragostea mea. Reciprocitate. Pe asta se bazează dragostea, şi tu eşti cel care m-a învâţat. Până să te întâlnesc pe tine, am căutat peste tot dragostea. Nu cred că era cineva cu ochii mai larg deschişi decât mine, aşteptând-o. Însă în toate locurile unde am căutat-o am găsit doar dezamăgiri. Ceva îmi spune că de data asta va fi altfel, de aia vreau să schimăm ceva. Ştii că ţin la tine puiuţ şi, după ce mă întorc din training, vreau să uităm toate certurile şi să facem totul să meargă bine, ca în prima zi. Îţi mai aminteşti prima zi?
N-o să uit niciodată ziua aia. Era 15 martie. Mă trezisem destul de bine-dispusă, de parcă presimţeam că ceva bun o să se întâmple în ziua aia. Păcat că mi-a stricat tata toată buna dispoziţie. A venit cu o falcă în cer şi una în pământ că a dat un bou cu maşina peste bicicleta lui şi i-a rupt cadrul. Şi aflase de la vecinul de deasupra că respectivul ar fi fost de fapt o respectivă, Ema, fosta mea colegă de liceu. Deci toată vina cădea pe mine, că doar eu o chemasem pe la noi. Şi cum a intrat el în camera mea, de dimineaţă, la opt, a început să ţipe. Că bicicleta aia era celalalt copil al lui. Bicicleta aia avea o valoare incredibilă. O avea de când era el copil, şi n-a avusese nicio problemă cu ea până acuma. Cu bicicleta aia s-a plimbat când era la liceu, pe bicileta aia a cunoscut-o pe mama. Şi eu îmi chem prostănacele de prietene să dea cu maşina peste ea. La început nu înţelegeam de ce se agită atât pentru rabla aia de bicicletă, dar mi-am dat seama până la urmă, şi chiar dacă nu era vina mea, i-am zis că i-o repar. Nu prea ştiam cum, până mi-a sugerat un prieten să mă duc la un atelier de reparat biciclete să sudeze cadrul, care era rupt în doua locuri, cred că îţi aminteşti. Aşa că m-am îmbrăcat frumos, am pus bicicleta în portbagaj şi am plecat. Simţeam, îţi zic, că nu era o zi obişnuită. De aceea nici nu am intrat în primul atelier care mi-a ieşit în cale. Am căutat şi am căutat până am văzut plăcuţa vişinie de la atelierul tău. Când te-am văzut am ştiut că în sfârşit dragostea se săturase să se joace de-a v-aţi ascunselea cu mine, şi se predase. Radu, tu ai făcut dragostea să renunţe la jocul ei absurd şi să ne îmbrăţişeze pe amândoi. Sper din tot sufletul să ne ţină strâns, să nu ne dea niciodată drumul. În clipa când te-am văzut am simţit cum inima începe să-mi bată mai repede. Şeful tău mi te-a arătat cu degetul: „Du-te la Ticu, te rezolvă el!” Ticu... Ochii tăi căprui umbriţi de sprâncenele tale stufoase într-o încruntare concentrată şi buzele pe care ţi le muşcai în timp ce lucrai m-au făcut să-mi dau seama că tu eşti bărbatul adevărat pe care îl aşteptam de atâta timp în viaţa mea. Iar când te-ai ridicat şi ţi-ai şters picăturile de transpiraţie de pe frunte, mi-am zis: „Vreau un viitor cu el!” Şi chiar dacă părea ciudat, m-am bucurat când mi-ai zis că nu se poate face într-o zi şi mi-ai dat numărul tău de telefon. Iar de-aici totul a mers natural, şi uită-ne! Şase luni, ne merge destul de bine, şi-o să ne meargă şi mai bine!
Poate că e aiurea să tot repet povestea întâlnirii noastre. Dar vreau să îmi reamintesc fiecare detaliu, să mi se întipărească bine în memorie. Vreau să vezi cât de speciala a fost ziua aia pentru mine, şi să vezi ce s-a întâmplat în sufletul meu atunci. Cred că suntem predestinaţi, cred cu tărie asta, şi de aceea îmi tot repet fiecare detaliu – să mă asigur că ce trăiesc acum e adevărat. Vreau să-mi mai povesteşti o dată ce ai simţit când m-ai cunoscut. Dar de data asta să fii sincer, ştiu că şi pentru tine a fost dragoste la prima vedere, dar nu îndrăzneşti s-o zici. Poate îmi povesteşti în scrisoarea pe care o să mi-o trimiţi răspuns la asta.
Te iubesc.
Te iubesc.
Să nu uiţi asta. În curând o să se termine trainingul asta şi o să mă şi lase aştia de la Vodafone o săptămână acasă, concediu. O să avem suficient timp de petrecut împreună. Abia aştept. O să recuperăm săptămânile astea. Să-mi scrii scumpule, da? Vreau să ştiu ca eşti bine.
Mie îmi merge bine aici. Cursurile pe care le facem sunt mega-plictisitoare şi nici nu sunt cluburi ca lumea, dar măcar avem piscină la hotel şi mai pot să stau şi eu la o bârfă cu fetele. Dorul de tine mă omoară. Să mă suni mai des, vreau să-ţi aud vocea mai des. Şi să-mi scrii.
Te sărut dulce.
A ta, Bianca

Bombonica mea scumpă,

Chiar dacă nu prea le am eu cu cititul şi nici cu scrisul m-am bucurat de scrisoarea ta. Orice semn de viaţă pe care mi-l dai merge. Chiar că şi mie mi-e dor de tine uneori, când sunt singur şi stau în pat şi mă uit la televizor în loc să te iubesc aşa cum numai eu ştiu. Numa că la cât sunt de ocupat abia mai am timp să mă gândesc la asta. E greu tare cu munca şi abia aştept să vii acasă să mă ajuţi să mă relaxez.
Şi eu te iubesc şi mai las-o încolo cu greşelile din trecut şi greutăţile şi ce mai ziceai tu acolo că n-are rost să ne mai amintim de alea. Bombonico, ştii că toată lumea mai calcă strâmb uneori şi că te-am iertat că ţi-ai pus-o cu grasu de Georgică şi acuma nici nu îmi mai pasă că tu tot dai din gură că vrei să ne căsătorim şi d-ăstea. A, să nu înţelegi aiurea, îmi pasă, îmi pasă de tot ce zici şi ce faci numa că nu ştiu. Ţi-am zis că nu prea le am eu cu astea. Nu mă mai enervez când începi cu măritişuţ şi toate astea. Că vai, Emilia şi Larisa şi Maria toate s-au căsătorit, şi soră-ta şi nu mai ştiu cine. Păi zi şi tu mă fată, o să te facă un inel să mă iubeşti mai mult? O să mă facă o hârţoagă pe mine mai fericit? Mă faci tu destul de fericit aşa nu-i nevoie de hârtii pentru asta. Mai dă-le încolo pe proastele alea, noi suntem spirite libere.
Să ştii că tocmai am vopsit verde plăcuţa de la atelier, da n-o să uit niciodată cum era mâncată de rugină când te-am cunoscut. Şi să ştii că eu întotdeauna am fost sincer cu tine, chiar dacă poate uneori asta n-a fost o chestie pe care am făcut-o amândoi. Da ţi-am zis deja, te-am iertat pentru toate alea. A fost dragoste la prima vedere, cât de cât. Vezi tu bombonico, eu eram la muncă şi cum zici şi tu, eram concentrat. Chiar dacă la Vodafone e altfel, eu când sunt la atelier mă gândesc numa la muncă, dau tot ce am, nu am timp să mă uit după fuste şi ţâţe. Voi mai aveţi o pauză ceva, mai staţi de vorbă, şi totuşi faceţi treabă bună acolo. Îmi plac ofertele voastre şi mersi că ai activat-o pe aia numa că eu de alta ziceam. Eh, acuma merge şi aia, minute să fie, să pot să vorbesc cu tine iubire. A, şi când vii să nu uiţi să-mi plăteşti abonamentul pe septembrie şi poate mă mai ajuţi cu un bănuţ acolo că trebuie să-mi iau un aparat nou de sudură.
Ticu te iubeşte.
Nu mai prea ştiu ce să-ţi scriu. A.
Îţi mai aminteşti când mai întrebat de ce mi se zice aşa? Era ziua aia când ţi-am sudat eu o inimioară pe uşa de la scară. M-am chinuit ceva la ea, da a meritat, ce naiba, pentru păpuşica mea fac orice. Tot auzeai pe la ăştia, Ticu-n sus, Ticu-n jos, când pe mine mă cheamă Radu. Şi ce faţă ai făcut când ţi-am zis că e Ticu de la tăticu, că eu sunt tata lor. Le-o trag la toţi şi la toate de nu se văd. Bărbaţii vin la tăticu să îi ceară voie şi femeile să-i ceară ... haha. Erai cam pudică pe-atunci. Mă bucur că ţi-ai revenit. Mamă mamă bombonico, abia aştept să îmi mai faci tu toate chestiile alea obraznice pe care te-am învăţat. Mmmm. Hai, te mai sunt eu. Chiar nu mai ştiu ce să scriu şi mi se şi termină pasta de la pix. Te aştept cu nerăbdare. Şi încă ceva: Daca un strop de ploaie va atinge buzele tale, să ştii că e o sărutare trimisă de la mine.
Radu


ANDREI - relaţia între un contabil şi o stripteuză

Draga mea,

m-am decis să îți scriu pentru că simt că nu mai rezist. Mă gândesc la tine și atunci când nu vreau. Degeaba am încercat să mă îngrop între hârtii și calcule. Am greșit bilanțul unei firme. M-a sunat directorul după două zile să îmi zică că ceva nu e în ordine. Era destul de nesigur pe el, își cerea scuze la fiecare două cuvinte, dar avea dreptate. Știi unde am greșit? La contul de profit și pierdere. E clar că mi-ai invadat până și spațiul profesional. Eu niciodată nu greșesc. De ce trebuie să gândesc în termenii ăștia? De ce mă gândesc la riscuri, la faliment, la deficit și inflație? Mi-e frică de tine, ăsta e adevărul. Tu nu ai văzut cum stăteam pe canapea acu două seri când te-ai așezat lângă mine și m-ai mângâiat pe cap? Eram paralizat. Îmi venea să îmi pun mâinile la spate, cum am fost învățați să stăm la ore când eram mici. De parcă urma să fiu ascultat la biologie. Niciodată nu mi-a plăcut biologia. Ultima oară când am fost îndrăgostit eram în liceu. Numele ei era Maria și semăna foarte mult cu tine. Ea strângea banii pentru cărți și pentru alte evenimente. Îmi plăcea cum arătau listele ei elaborate în Word. Și avea și un mic calculator de mână cu care își făcea socotelile. Nu era nicio ștersătură pe listele ei. În afară de Word nu prea știa mare lucru la info. Era destul de stresată cu proiectul de final de an, așa că am profitat de ocazie și am ajutat-o. Era o aplicație. O pisică ca în reclamele de la Whiskas care stătea în colțul monitorului și se gudura de taskbar. Când apărea screensaverul începea să toarcă. Era o inovație pe atunci, în 1999. Pe urmă m-am hotărât să îi zic. M-am bâlbâit foarte tare și m-am înroșit ca un rac, dar până la urmă am reușit. Știi care a fost răspunsul ei? Că sunt prea mic de statură și nu vrea să o vorbească lumea pe la spate că umblă cu un pișpirică. Cam pe atunci m-am hotărât să mă apuc ca lumea de contabilitate. Am fost la toate olimpiadele. În clasa a XI-a am luat locul întâi pe țară. O să-ți arăt odată diploma, dacă vrei. Eu stau destul de prost la capitolul comunicare. Întotdeauna mă fâstâcesc când trebuie să vorbesc cu cineva. Am văzut odată, când eram mic, un film în care personajul principal era o operatoare de la telefoane din perioada interbelică. Stătea toată ziua în fața unui panou cu multe găurele și fire. Stabilea legăturile cu o dexteritate și o viteză uluitoare. Era ceva eroic în asta. Mi-am zis că atunci când voi fi mare o să-mi angajez și eu o telefonistă care să mă ajute să stabilesc legătura cu persoanele care îmi plac.
Iartă-mă că nu ți-am oferit un cocktail atunci. Tot ce am reușit să fac a fost să te întreb aceleași lucruri despre care m-ai întrebat și tu. De unde vii? Cu ce te ocupi? Nu-ți place de mine? La ultima întrebare nu mi-ai mai răspuns. Știu, am fost penibil. Te-ai ridicat de lângă mine și ai plecat. Eu aș fi vrut să mai stai, dar nu am știut cum să îți spun, mai ales că muzica era dată destul de tare. Iar la separeu nu am știut cum să te invit. Nu știu cum se face. Te-ai dus direct pe scenă și ai dansat. Aveai niște mișcări destul de violente, de parcă mi-ai fi reproșat ceva. Ți-am scris rândurile astea azi după-amiază. Știu deja cum să fac să ți le dau. Îmi voi lăsa ochelarii acasă, îmi voi da părul cu gel. De haine am vorbit deja cu un fost coleg de liceu, pe care eu nu prea îl simpatizez, mare gagicar. Dar măcar știe să se îmbrace. A zis că îmi împrumută niște chestii. A zis că el vede la mine o schimbare și că e în direcția cea bună și să nu ezit să îl caut și altădată când e vorba de gagici și că îi place noua mea atitudinea vestimentară. O să vin îmbrăcat așa la club, mă voi așeza undeva într-un colț, să nu mă vezi, și când îți vei face numărul la bară voi veni lângă scenă și îți voi băga în sutien câteva bancnote printre care voi ascunde bucata asta de hârtie, bine împăturită, apoi voi pleca.
Sper să îmi scrii cât mai repede. Adresa mea este: Str. Lăcrămioarei, nr. 68., Brașov.



Cu drag,
M.





Hei!



Ce-mi place de tine, nebunule, că ești contabil. Lasă-mă să ghicesc. Tu ești ăla cu cercel în ureche, băiatul ăla blond. Ești cu evaziunea fiscală cu din astea, las că știu eu. Ai grijă să nu te prindă gaborii. Ba nu! Stai să mă gândesc mai bine. Poate ești tipul ăla înalt și bine făcut care mi-a dat aseară una de cincizeci să îi dau un pic țâțele să se joace cu ele. Avea o limbă ascuțită, de mare precizie. Ăsta trebuie să fii tu. Să știi că ai reușit să mă exciți. Un tip așa meticulos după două sticle de vin, mai rar. Hai lasă, lasă, că m-am informat eu de la chelner, ce crezi tu! Eu întotdeauna îi ginesc pe contabili. Ăștia degeaba se fac muci, că tot meticuloși rămân. Mai sunt și altfel de contabili, din ăia de modă veche, cu ochelari, și așa mici ca niște șoareci care doar stau în colțul lor și se uită la tine și nu fac nimic. Și le lucesc ochii de zici că au febră. Dacă eu aș fi patroană aici, și în câțiva ani sigur o să fiu, sau dacă nu, o să-mi deschid eu propriul meu nait-club, o să le zic bodigarzilor să nu îi lase să intre pe toți fraierii, că ăștia nu au ce căuta într-un nait-club că nu fac altceva decât să se chinuie singuri. Mai bine se duc frumos acasă și își fac o labă.



M-am dat cu ojă și între timp mi-am editat statusu pe hai cinci că văd că mi-a scăzut traficu, o să mai bag și niște poze în curând că nu se mai poate. Pe urmă am mai citit un pic din scrisoarea ta. Eu nu suport să citesc mai mult de câteva rânduri deodată că încep să mă doară ochii. Păi ce, crezi că mie mi-a plăcut biologia? Nu trebuie să îți fie rușine pentru asta. La școală te învață numai prostii și te trimit acasă dacă te vopsești în cap sau dacă vii în fustă mini. Niște inculți. Profii ăștia habar nu au de modă. Păi fustele mini se poartă încă din anii șaizeci în alte țări și ăia de acolo nu au nimic împotrivă. Am citit io asta într-o revistă de modă când eram mică. Cel mai mult îmi plăcea de creatorul ăla yiv son laurent. Când eram mică visam să fiu soția lui. Pormă mi-a mai trecut când ne-a părăsit tata. Stai un pic că mă duc să mănânc. După aia mai citesc.



Îmi pare sincer rău pentru ștoarfa aia, Maria, dar cred că nu te merita. Eu îi dădeam una în meclă pentru faza aia. Și ce dacă erai mic? Între timp ai crescut și tu. Ai tras de fiare. Cred că ar muri de ciudă javra aia dacă te-ar vedea acuma. Să-mi fi făcut mie cineva un pisic pe calculator! Mie îmi plac birmanezele să știi! Poate îmi faci și mie unul pe leptop. Poți să faci și pe leptop, nu?



Filmul ăsta cu telefonista nu îl știu. Cred că era destul de plictisitor. Dar probabil că părinții te-au dus la filmul ăla așa că nu tu ești de vină. Mie îmi plac filmele cu Gechi Cean. Le-am luat pe toate de la închirieri dvd. Păi normal că nu ai știut cum să mă inviți în separeu. Ești un impulsiv, ca și mine, te aprinzi pe moment și te agăți ca pitbulu. Tu mai ții minte că nu vroiai să îmi dai drumul la țâțe? Sau ți s-a rupt filmul?



Uite acuma am ieșit de la duș și am citit și finalul. Păi te-ai țăcănit la cap? De ce să îți schimbi hainele cu idiotul ăla? Ce, ale tale nu-s bune? Mai mult gel? Să știi că de la prea mult gel s-ar putea să chelești. Aaa, îți place să te deghizezi? Faci pe Zorro, ai? No lasă că te desconspir eu în noaptea asta la club. Mai rar așa specimene ca tine. Să știi că mi-a plăcut scrisoarea ta. Aparențele înșeală. Ești un dur cu o inimă sensibilă.



Te pup pe botic,
Lady Laura

SABINA - relaţia între un puşcăriaş şi o cofetăreasă

Dragă Anca,

Sper că eşti aşa cum te-a lăsat Dumnezeu, o frumuseţe, aia eşti, o frumuseţe! mâncate-ar tata! Îţi mulţumesc, dragă pentru că mi-ai trimis, de ziua mea, exact suplimentul 65 de integrame şi Sudoku.Numai tu puteai să te gandeşi, frumoasa mea, să-mi trimiţi atâtea integrame câte primăveri am împlinit, dulceaţa ştie că aşa mă menţin eu în formă. Îţi sărut mânile de milione de ori, steluţa mea, şi pentru tortul cu cireşe pe care mi l-ai trimis, nu, nu l-au oprit la control, lasă dulceaţă că vin eu luna viitoare acasă, să vezi atunci ce poate cavalerul tău! Şi îţi deschide amorezu tău o cofetărie numai pentru tine, unde să faci vestitele tale eclere-sirenă şi placinta ta cu sfeclă. Mititica, stă aşa singurică la ea în garsonieră, şi nu are decât trei dulăpioare cu pantofiori şi vestuţe şi rochiţe în danteluţe, vai! Da nu se poate păsărica mea minunată, ştiu cum ai vrea să fiu acolo să-l tragi pe moşu tău de barbă. Iartă-mă că nu sunt lângă tine, dar a trebuit să stau, din cauza presei, ţi-am mai spus scumpete cum era să-i mituiesc eu pe toţi, oricum ţi-am mai zis aici am cea mai bună cameră, am şi tv cu cablu, nu te stresa puişorul meu şi nu mă uit la alţii dovlecei, mă gândesc numai la ai tăi, frumoasă! Iartă-mă scumpetea mea, de mii de ori iartă-mă, madona mea, că l-am ucis pe Gelu, namila aia de la aprovizionare când l-am găsit în ziua aia blestemată ascuns după maşina de spălat, mai avea şi chiloţi cu ursuleţi. Iartă-mă că am ales cuţitaşul tău preferat, de întins crema de cacao, da nu te-aşi fi lăsat cu o asemenea arătare, tu crezi că ăla, ieşea cu tine la restaurant, te ducea la spa, sau îşi punea pentru tine, pantofi de piele maro şi ceas asortat...Vezi tu eşti o madonă, nu să umbli cu toţii vagabonzii, ce avea el în plus? Îţi zic eu, am întâlnit pe unu aicea, îi zice Mirobolantu, zice că îl ştia pe Geluţu ăsta, şi ştii ce mi-a zis iubire, că lui nici măcar nu-i plăceau femeile atâta, că umbla cu ăia îmbrăcaţi cu fuste mini roz şi cu ţâţe false, o scârboşenie! că se mai culcase cu una de-i zicea Aurica, avea fata asta un trup! şi i-a furat şi bijuteriile, auzi iubirea vieţii mele, cum să-l las, să îţi ia ţie ineluşu cu safirel pe care ţi l-am ascuns eu în savarina ta, când am venit să te văd pima dată şi lănţişoarele de la Valentin al tău, pe care le-am cumpărat tocmai de la Paris, spune tu, iubire. Nu e bun moşu la pat, iubire, nu am eu tenu stralucitor şi mustaţa bine pensată, las că aşa cum ţi-am promis, minunăţia mea, dacă mă aştepţi, te duc înapoi la palatul cinci lalele şi ţi-am zis că te iert draga mea, că i-ai pus corniţe preaiubitului tău, acum că am aflat cine era Geluţu ăsta, mare şmecher, s-a şmecherit lumea asta budincuţa mea, mie aşa frică pentru tine. Am vorbit cu contabilul meu, Cornescu, şi a zis că ai fost foarte, foarte cuminţică, a zis că nu i-ai cerut mai mulţi bani decât i-am zis să-ţi dea, porumbiţa mea cea zăpăcită ce cuminte te-ai făcut! Mai, mai, să nu cred, ţi-e dor de mine, ştiu eu, cine te mai plimbă cu maşina argintie de teren pe care scrie mare -Mister Valentin Love Anca-, cine îţi zice de mii de ori ,numai fă Anca prăjituri, stai acasă şi fă-i un copilaş iubiţtlului tău mult prea devotat!, şi tu nu şi nu, că nu te laşi de cofetărie, vocaţia ta, prinţeso, numai Gelu e de vină. Uită-l Ancuţa, a fost, Valentin forever cum zice colegu Mirobolantu. Dovlecelul meu..dovelecelu meu, seară de seară visez cum suferi tu după prinţul tău, iubirea se suferă, dulceaţo, eu te iert, te învăţ să mă preţuieşti şi dacă mă aştepti, ca o Venus, ne mutăm iar împreună la căsuţa cu lalele şi ţi-o trec şi pe numele tău. Nu mă uita, eu te iubesc şi te ador, conteso, numai am răbdare, îţi trimit sute de sărutări, îmbrăţişări, etc., vreau să te iau în braţe şi să te iubesc încet, aşa cum ştiu eu şi cum dealfel o să-ţi doreşti şi tu, regina mea!

Al tău, sclav şi iubit pe viaţă,
Valentin Bănulescu, tatăl

Dragă Valentin,

Mulţumesc din suflet pentru această scrisoare, e foarte frumos să scri o scrisoare, mai ales una de dragoste, asta mă face să te iubesc şi mai mult. Ştii, a fost ideea mea, să-ţi cumpăr cartea de integrame, întâmplător am găsit una, în sertarele biroului tău, de ce nu mi-ai spus de această pasiune? Âtât îmi doresc să ne cunoaştem mai bine, relaţia noastră e destul de rece...poate că a fost vina mea ştiu, da, a fost vina mea, pentru toate necazurile de acum. Trebuie să-ţi fi spus adevărul mai demult, am aflat de curând că sunt însărcinată. Ştiu cât de mult îţi doreşti un copil, nu te speria, ştiu ca ai probleme cardiace, tatăl copiilor eşti tu, felicitări! nu te aşteptai la asta, şi probabil te întrebi cum s-a întâmplat. Am obţinut sperma de la medicul tău şi acum câteva luni mi-am făcut înseminare în vitro. Vom avea tripleţii!!!! Iniţial nu am crezut că o să meargă, dar după un tratament naturist am fost din nou fertilă. Acesta este un moment bun să afli adevărul, Anca, iubita ta cofetăreasă, a fugit săptămâna trecută în străinătate, cu fraţii ei, după ce i-am dat să citească scrisoarea ta, a zis că nu poate să te ierte, pentru că i’ai distrus viaţa şi pe dragul ei de Gelu. A zis că banii i-au acoperit durerea pentru un timp, dar nu mai rezistă,îi este scîrbă de tine şi nu vrea să stea cu un criminal! A lăsat tot grasonieră, haine, alocaţia ta. Bine i-ai făcut, cofetăreasa aia nu te-a meritat niciodată, şi Gelu, mărturisesc a fost şi prima mea iubire, ne-am cunoscut într-un bar din aceala de gay. Eu nu mai frecventez asemenea locaţii, acum vreau să mă dedic complet familiei noastre. Am plâns când am citit scrisoarea ta pentru Anca, ştii şi eu mă numeam Anca, acum treisprezece ani, când am luat decizia să încep tratamentul hormonal ca să devin bărbat.Cred că a fost doar o pasă din tinereţe, oricum, după ce am terminat facultatea, m-ai angajat pe postul de contabil. Nu-ţi închipui ce fericit am fost, aveam şanşa să câştig mulţi bani, să plec la un cabinet particular din afară, ca să-mi fac şi operaţia de schimbare de sex, să fiu un bărbat adevărat...Până când am realizat că te iubesc, că totul dintr-o relaţie de afaceri, s-a transformat în mintea mea şi în sufletul meu, în cea mai profundă iubire...am devenit foarte gelos pe Anca, pe care ai răsfăţat-o prea mult. Dovadă că relaţia noastră deabia începuse era chiar încrederea pe care mi-ai acordat-o, atunci m-am gândit să renunţ la toate planurile mele vechi şi să încerc să redevin femeie, n-a fost deloc simplu, dar am reuşit! Ştiu, că ai iubit-o mult pe cofetăreasa aceea care nici măcar nu avea studii superioare, ca mine,ai iubit-o poate pentru talentele ei în ale cofetăriei sau cum se spune. Ştii ce, am să învăţ şi eu să fac prăjituri, chiar ieri mi-am a cumpărat trei sute treizeci de reţete de dulciuri sofisticate, o să-ţi placă, puişor (dacă mă laşi să-ţi spun aşa), abia aştept să fi eliberat, mi-e tare dor de momentele petrecute la birou discutând despre starea averii tale, când te mai atingeam întâmplător.M-am gândit că după sarcină, am să-mi las părul lung şi am să-mi pun silicoane, să fiu exact ca fosta iubire a vieţii tale, nu vei simţi, dragul meu, Valentin nicio diferenţă! De acum chiar te rog să-i spui Anca...chiar dacă n-ai să mă iubeşti niciodată, ţine cont de faptul că eu îţi voi rămâne fidelă, îţi voi administra bani în continuare, îţi voi darui o famililie şi stabilitatea de care ai avut mereu nevoie, nu-ţi cer prea mult.
Cu dragoste şi respect,
Anca Cornescu


DANIEL - relaţia între un wannabe scriitor şi o prostituată

Florii mele de colţ,



Cu dragostea rătăcitorului în deşert care îşi caută însetat izvorul, îţi scriu această epistolă d’amore în momente atât de grele nouă. Însă ce este dragostea dacă nu o luptă ineluctabilă cu valurile aprige ale vieţii, această corabie la a cărei cârmă ne aflăm noi, doi neajutoraţi înaintea marelui Poseidon, care se joacă şi el cu destinele noastre inefabile!
Un Romeo care îşi împiedică Julieta de a se otrăvi, un Shakespeare care şi-ar salva în ultimul moment personajul, asta aş vrea să fiu, iubita mea floare de lotus, în această chimie a iubirii ce de multe ori ne joacă feste. Inima mea bate în ritmul orologiului sfântului Ştefan din Londra, apoi în ritm de tropot de căprioară prin pădurile nesfârşite ale iubirii, de capră neagră urcând pe culmile fără de capăt ale munţilor, de nor ce colindă cerul chiar şi împotriva vântului atunci când numai mă gândesc la tine. Când te am în braţe vâltoarea focului mă cuprinde precum pe un Prometeu înlănţuit, încerc să mă desprind, dar vulturul iubirii ciuguleşte neîncetat din a mea inimă pe care, sfâşiată, o pun la picioarele tale diafane!
Ştiu că îţi este greu, se prea poate spune că dificultatea a ajuns pe culmile inexorabile ale posibilităţilor eşuate în ce priveşte viaţa ta, dar aş vrea, precum un cavaler al Mesei Rotunde, să vin să te salvez, a mea Gwiniver! Şi asta voi şi face! Înarmat cu paloţul curajului, cu platoşa răbdării şi cu scutul iubirii de neînvins, voi ajunge la poarta castelului în care eşti sechestrată, aleasă a inimii mele, voi rupe lanţurile înrobirii şi te voi salva! Nu prididesc a mă gândi la înălţătoarea clipă în care, romanul meu fiind deja un best-seller, vom putea să ne cumpărăm căsuţa noastră în inima pădurii, precum o Albă ca Zăpadă să-mi fii, castelul nostru în inima munţilor, să poţi zburda precum o minunată Dorotheea! Aştept minunea, aşteapt-o şi tu! Va veni, cu siguranţă va veni, iubita mea! Şi vom învinge maştera, păzitoarea cea haină care te ţine înlănţuită, vom ieşi învingători din palat, te voi purta pe braţe spre noua ta casă, patria iubirii noastre, precum Ulise pe a lui gingaşă Penelopa!
Nu mai e mult, ai răbdare, ora se-apropie!
Cu iubire eternă, arzând ca Nessus,
Al tău pe veşnicie, Nicolae Nistor Câmpulungenescu

Dragă Nicule,


Îmi place foarte mult cuvintele tale, cu toate că e greu să îmi dau seama dacă ce spui tu acolo e de bine, dar ştiindu-te cred că aşa e, că altfel nu mi-ai scrie.
La noi aici nu e foarte rău, adică e mulţi clienţi care citesc şi ne aduc cărţi de-alea destul de bune de sandra braun şi ăla cu luminile şi cu veronica, mă face şi să râd numele lui – că să nu crezi că eu nu mă prind când e ceva cu apropouri de-alea sexuale cum e numele ăstuia, coelio sau aşa ceva. Dar cărţile lui mă ţin trează dimineţile după ce pleacă clienţii şi să ştii că asta e mare lucru, că o fi ce fac eu, dar mă oboseşte şi pe mine mai ales câte unul care vrea tot tacâmul plus vreun bonus.
Cât despre palatul tău mă bucur dacă ţi-oi face vreo căsuţă după ce scrii cartea aia şi o să vin să te vizitez, că ne lasă şefa să ne lom liber câte o zi două pe lună (bine, pe pământ, dar la sfârşitul lunii, înţelegi tu, ce mă face să râd faza asta!). Ştii si tu că nu ne putem muta împreună, eu nu am voie să am relaţii cu clienţii, că atuncea nu mă mai plăteşte şefa şi nu mai am bani nici măcar să-mi iau o pereche d-aia de chiloţei cu dantelă de la secretu victoriei (mult m-am mai bucurat atunci când mi-ai adus tu şi am putut să stau toată noaptea îmbrăcată cu ei când tu m-ai pus să stau pe canapeaua aia şi scriai te uitai la mine şi scriai de nu mai terminai). Dar oricum mai vreau să ne vedem, vino când iei salariul şi o să îţi facă mona ce ştie ea mai bine, puiu mamii, că doar te cunosc eu cât de înfocat ca cavaleru luminii ăla alu ăla de mori de râs de numele lui!
Şi eu te iubesc câte ceasuri pe noapte te lasă portofelu, oricum nu mai mult de trei ore, că zice dup-aia şefa că noi o facem de plăcere, nu din datorie şi iar ne scade din leafă şi nu ne mai cumpără tort şi ananas la ziua noastră şi să ştii că e naşpa pentru că atunci ştie fetele că santâmplat ceva şi vine şi te întreabă şi nu e prea plăcut, da dupaia oricum râdem ca proastele că ne îmbătăm cu şampania aia franţuzească, mai ales de ziua lu şefa.
Aş mai sta să îţi povestesc, da am un client, te sarut dulce nebunule, focosu meu care eşti tu scriitor şi mare om de litere cum zici tu şi îmi place mie să îmi imaginez că tu ştii chiar toate literele din limbile alea pe care eu nu le cunosc şi de la gălbejiţi!
Te aştept la salariu,
Mona

luni, 8 februarie 2010

Noutăţi noi, normal! :D

Bineînţeles că şi MARŢI, 9 02 2010, va avea loc ATELIERUL la OKIAN, DE LA ORA 16! Pentru cei care nu au fost data trecută şi ar dori să vină, îi rog să scrie o scrisoare de dragoste (ACEASTA ESTE TEMA!) de la un antrenor de fitness pentru iubita lui, profesoară de engleză. ESTE VALABIL ŞI PENTRU CEI CARE NU POT AJUNGE LA ATELIER DAR ÎMI POT TRIMITE AZI (N.B. LUNI) SAU MÂINE PE E-MAIL! (INCLUSIV CEI DIN TABĂRĂ, DACĂ MAI SUNT PE RECEPŢIE)

Şi tot bineînţeles că sâmbătă, de la 16, VA AVEA LOC CENACLUL PUR ŞI SIMPLU, LA CEAINĂRIA CEAI ETCAETERA! Vor citi Daniel şi Diana! Din nou facem apel şi la iubitorii de poezie pentru a participa! Nu muşcăm! :)

Vă aşteptăm cu idei, comentarii, sfaturi, etc.