Update

Joi a fost la recitalul organizat de LUMINA DE AVARIE, Claudiu Komartin.
În mansarda Librăriei OKIAN, lumea ne-a aşteptat cu nerăbdare, chiar dacă am întârziat un pic, din cauza greutăţilor întâmpinate în trafic de invitatul nostru de la Bucureşti. Putem spune că aşteptarea a meritat.
Seara a început cu poeziile Sabinei. Singurul lucru pe care i l-am reproşa ar fi viteza cu care a citit - deşi mai bine decât cu alte prilejuri (cititul cam în viteză al unora dintre noi a fost remarcat şi de către unul dintre spectatori). Sabina se mişcă bine în acea poezie a lumii construite de ea, o lume la limita dintre adolescenţă şi maturitate, o lume din care nu lipsesc imaginile copilăriei, pregnante şi ele în textele sale.
A urmat Şerban, care a cronometrat singur că a terminat de citit într-un singur minut! Ce să spunem, mai slow, Şerban! Plus că, remarca unui alt membru al Atelierului, el se încăpăţânase să nu schimbe ce îi subliniasem noi la un workshop. :) Şerban are o poezie profundă atunci când se străduieşte, din păcate, nici acum nu se ia în serios, aşteptăm momentul când o va face!
Diana a fost un pic emoţionată, însă şi-a dat drumul pe parcurs şi lumea spune că a făcut un progres în scris. Aceasta este numai de bine, Diana! Aşa mi-a zis corul de epileptici...
Andrei s-a arătat mirat că a urmat la citit, ce să facem, Andrei, tiparul spune că invitatul citeşte după coordonatorul Atelierului, te-ai cam obişnuit în postura de invitat pe la alte case! În altă ordine de idei, Andrei a câştigat şi el la nivelul recitatului propriilor poeme, folositoare fiind ieşirile astea şi pe la alte adunări în ale poeziei. Despre poemele sale, el capătă o voce din ce în ce mai sigură, o voce proprie, care, sperăm noi, îi va urmări pe mulţi în viitorul nu prea îndepărtat.
A urmat Daniel. Şi-a tot căutat şi selectat ce să citească, speră că a făcut-o bine. Şi selecţia, şi citirea.

Claudiu Komartin a venit cu poezii de dată recentă, ceea ce nu a făcut altceva decât să ne bucure şi să ne dea încă o dovadă a respectului şi prieteniei faţă de noi. Ce am observat la el şi nu ştiam deja este că ritmul scrierilor sale este foarte bine pus în evidenţă de recitatorul Claudiu. Poezia sa are putere, cu toţii ştim asta, poezia sa are o adâncime, care te lasă "rumegând". A început prin a ne scoate din iarnă, o iarnă ce a lăsat urme adânci, şi a terminat prin a ne conduce cu inimă de taximetrist pe străzile Chişinăului... cu titlu provizoriu.
În a doua parte a recitalului său, Komartin ne-a pus înainte declaraţiile "pieptănate" literar ale unor oameni aflaţi în puşcărie pe la Bistriţa, dezvăluindu-ne intenţia de a face o piesă de teatru în urma experienţei de aici. El a stat trei zile în compania acestor oameni, interviurile sale fiind ascultate cu urechile pâlnie de către spectatori. A fost perioada cu cea mai mare linişte din această seară!

La final, cam ca de fiecare dată la noi, din păcate, oamenii din public nu au ieşit din carapace pentru a adresa întrebări, pentru a diseca texte, ci s-a mulţumit a asculta o discuţie a noastră pe tema scrisului. Cu excepţia uneia dintre cei care au constituit publicul, oamenii care vin la noi nu au încă "tupeul" de a participa la discuţiile de după. Ne pare rău şi ne-am bucura să mai vedem şi oameni îndrăzneţi, care au ce spune!

În final, după ce vă anunţăm că mâine, de la ora 16, obişnuit, ne vom afla din nou la Okian pentru Atelier, vă pot spune că, aproape sigur, în aprilie invitatul va fi CAIUS DOBRESCU! Aşa că, vă aşteptăm alături de noi!

Cu bine!