marți, 26 februarie 2008

De-ale dragobetilor...

VALENTINE, VALENTINE
de Daniel

Mă învârt şi îmi pun întrebări
despre tine şi despre noi despre lume
printre toate lumânările şi inimioarele
printre trotuare pe care copiii îşi scriu iubirea
cu creta sau cu gumă de mestecat
pe zidurile şcolii sau pe sticlele de cola
pe care le aruncă unii spre alţii
ea se bucură dacă el îi dă colierul pe care
i l-a arătat mai devreme la magazin
el se mulţumeşte cu un sărut lung de o noapte
şi cu o pernă roşie în formă de inimă

Mă întreb dacă o să mă mai învârt mult
prin lumea care stă cu ochii pe noi şi aplaudă
de fiecare dată când ni se dă în direct sărutul
mame şi copii se înghesuie în cutii de ciocolată
ridic un capac la întâmplare şi bag capul
dau la o parte staniolul şi te strig
dai la o parte strigătele şi cauţi staniolul
te înveleşti la loc şi zâmbeşti liniştită
eu număr urmele de bocanci pe care le pot vedea
pe spate în oglinda cea veche şi mă scutur

2 comentarii:

Anonim spunea...

poezie buna....aduce aminte de cat de buna e ciocolata.....sipropoasa ...poezia...:P:P....insa sincer finalul e mult prea sec pentru tine...

Anonim spunea...

aaah...nici mie nu-mi place finalul. e umor d-ala ieftin sau cum ii zici tu, daniel :-"