Astazi a debutat Andrei!

Da, astazi, 29/ 02/ 2008, s-a inregistrat debutul lui Andrei (ma incapatanez sa te numesc asa, Andrei, nu Andras, ca mie asa imi place) in libraria Okian, din Brasov! Si a fost unul incununat de succes, public mult, lume buna, oameni de cultura ai urbei, dar mai ales prieteni. Va multumim tuturor pentru ca ne-ati fost alaturi si postam aici poeziile cu care a debutat prietenul nostru! La mai mare, Andrei! A, iar voua, lectura placuta!

NOAPTE ÎN HARGHITA

În noaptea aceea în care
cerul şi-a deschis toţi ochii,
şi brazii erau munţi,
mâna mea a devenit mâna ta.

Oare am întins mâna ta
să simt cum tremură
genele stelelor,
şi am întins-o din nou
să simt brazii asprii
cu acele cât stâncile,
şi apoi am adormit încolăcit
ca un mic animal copleşit,

sau nu am îndrăznit s-o mişc,
simţind că petalele ei ocrotesc
un sentiment mare cât noaptea,
iar apoi am aşezat-o
pe inima mea,
şi m-am închis în somn,
ca un cerc conţinând noaptea,
tresărind uşor?

POEM

Curul tău îmi dă stabilitate
în lumea asta ruptă, varză.
Dintr-un animal parţial târâtor,
m-ai făcut campion la sportul de divan,
chiar dacă scula mea făcea fiţe
la început. De emoţie.
Şi, cu timpul,
am învăţat să dăm nume sentimentelor,
chiar celor naşpa, când nu ştiam ce-i cu noi.
Am învăţat să privim la blânda vacă,
când suntem stresaţi, nervoşi şi nerăbdători.
Dacă ar ştii, mă-ta ar fi mândră de noi!
Şmenarilor le vine să borască
la vederea noastră,
e reacţia lor firească
la iubire.

COLIND

Nu te mai lăsăm, creştine,
Degeaba toate interfoanele din lume,
Ne-am furişat ca nişte feline,
Printre picioarele unor vecine,
Ţi-am pus în uşă petarde fine,
Nu te mai lăsăm, creştine!

Scoală din fotolii, nu e vremea adormirii,
Vestea noastră, unde trebuie te va nimeri,
De nu o crezi, uită-te pe Discovery
La documentarul naşterii!
Scoală din fotolii, nu e vremea adormirii.

Magii cu bmw-urile
Au venit să îl adore, şi-au lăsat afacerile,
De nu crezi, uită-te pe protv,
Tocmai se prezintă ştirile.
Magii cu bmw-urile...

Ştii moşul din pauzele publicitare?
Din sacul său roşu pruncul apare,
Ţi-l dă ţie şi celui de lângă tine,
Pruncul plânge, vrea de la voi o-mbrăţişare,
Râde moşul din pauzele publicitare.
După colindul nostru se lasă linişte cu ninsoare.

LEGĂTURA PĂRINTEASCĂ

părinţii mei
sunt idoli de piatră
sculptaţi în fotolii
învăluiţi în lumina albastră
a televizorului

eu îi rog
să îmi dea iubire
ei îmi dau de înţeles că
focul încălzeşte
masa e pusă
patul va fi desfăcut

eu vreau să ascult
pildele lor grăitoare
mă cheamă
alături de ei
în faţa televizorului

eu mă pregătesc să ies
cer binecuvântare
şi putere
ei cu ochii întorşi spre tv
văd pericole prevăd capcane
îmi spun să mă feresc

îi implor
să se întrupeze încă odată
să facă minuni
să salveze lumea
piatra plezneşte
pe feţele lor
s-au întrupat în mine
îmi răspund

pierduţi în lumina albastră
a televizorului
idoli de piatră
mici şi obosiţi
sunt părinţii mei