marți, 20 ianuarie 2009

O altă poveste

Poveste

DANIEL


- Ăsta e buricul?
- Care? Întreb.
- Ăsta. Acum simţi?
- Da, ăla e.
- Atunci o să mă joc puţin cu el.
- Ok. Da’ eşti sigur?
- Normal! Eu vreau să te iau de nevastă!
- Mda, bine, mai bine continuă acolo, vezi-ţi de treabă, facem sex şi gata...
- Nu, serios, vrei să fii soţia mea?
- Da, vreau!
- Păi atunci hai să ne căsătorim!
- Când? Acum?!
- Da, acum.
- Bine...
- Serios. Hai! Se ridică din pat şi îşi trage blugii tociţi pe el. O ia apoi de mână, o ridică brusc şi o sărută cu pasiune. Ea rămâne un pic nemişcată, apoi îşi ridică de pe covorul portocaliu rochiţa de vară.
- Eşti sigur?
- Am zis hai! El iese pe uşa dormitorului din apartamentul său de la etajul şapte, ţinând tricoul alb, Adidas, în mâna stângă. Ea aleargă după el într-un picior, pe celălalt încercând să îl introducă în teneşul gri.
- Cetăţene Adrian Georgescu, de bună voie şi nesilit de nimeni, o iei în căsătorie pe cetăţeana Ileana Pârvu? Da, o iau.
- Cetăţeană Ileana Pârvu, de bună voie şi nesilită de nimeni, îl iei în căsătorie pe cetăţeanul Adrian Georgescu? Da! A zis ea cu un zâmbet larg pe faţă.
- Prin puterea cu care am fost investit de statul român, vă declar soţ şi soţie! Puteţi săruta mireasa! Şi, apoi, vă rog să semnaţi aici.

„Când m-am trezit a fost nevoie de câteva minute ca să realizez că fusese doar un vis. Nu îmi pot da seama nici acum dacă nu cumva chiar s-a întâmplat în realitate. Îmi aduc prea bine aminte că mă întâlnisem cu el în faţa supermarketului. Blond, cu ochii verzi, un pic nebărbierit, mult mai matur decât ultima oară când ne văzuserăm, dar şi mult mai înalt şi bine făcut. Ce mai, un bărbat în toată regula! Am rămas, însă, uimită atunci când el s-a oprit în dreptul meu şi mi-a rostit numele. Nu credeam să îşi mai aducă aminte de mine. Ne ştim de când eram mici, dar de când nu ne-am văzut, a trecut atât de mult timp şi atât de multe s-au întâmplat. M-a invitat la el în apartament, la o cafea. Atunci am aflat că nu se căsătorise niciodată şi că m-a căutat. M-a căutat mult, zicea el. Şi nici atunci nu încetase să spere că într-o zi mă va găsi. Nu ştiam ce să zic. A făcut cafeaua aşa cum îmi plăcea mie, cu două linguriţe de zahăr şi un strop de lapte. Şi-a amintit! Apoi am stat la discuţii câteva ore. Mi-a povestit cum, după ce mama lui murise, a plecat în străinătate, în Spania, şi a lucrat pe un şantier. A rămas acolo pentru câţiva ani, iar când a avut destui bani, s-a întors în ţară şi şi-a deschis firma lui de construcţii. A făcut şi facultatea. Şi în tot acest timp îmi scria câte o scrisoare pe săptămână. Le are pe toate, în dulap, sub haine. A fugit în dormitor şi le-a adus. Un teanc mare de plicuri îngălbenite, aşezate într-o cutie de pantofi verde. Nu a uitat nici că îmi place verdele. S-a realizat. A mai deschis două firme, una de imobiliare şi una de materiale de construcţii. Dar nu a vrut să plece din cartier. Şi-a luat un apartament, pe care l-a modificat şi l-a aranjat cum îi plăcea lui, şi a rămas aici, cu speranţa că va auzi ceva despre mine, că, poate, ca din întâmplare, mă va întâlni o dată pe stradă... La început nu mi-a venit să cred. Este imposibil ca un om să aştepte atât. Şi de ce pe mine? Pe mine, care... sunt cum sunt. Nu. Nu putea să fie adevărat. Totuşi, eram acolo, în apartamentul ăla luminos. Erau şi scrisorile acolo. Mi-a arătat apoi camerele. Am rămas în dormitor, întinsă pe pat. Îmi plăceau tare mult fotografiile şi picturile de pe pereţi. Ştiam că e pasionat de fotografie, dar când era mai tânăr nu mă impresionau pozele făcute de el. Să fie doar un vis? Să îmi fi închipuit eu toate astea?”
Femeia şi-a adunat lucrurile, le-a pus în căruciorul pe care îl târa zi de zi după ea şi a ieşit din adăpostul pe care şi-l confecţionase din cutii de carton. Mică, brunetă, cu nişte haine soioase pe ea, s-a oprit la capătul străzii, între blocuri, şi-a pus mănuşile negre, rupte în mai multe locuri şi a ridicat capacul tomberonului.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Alt buric? :P Deja e prea mult :))
"Ana"

Anonim spunea...

Si ce a gasit in tomberon?

Anonim spunea...

toate au fost insiprate dupa diana si serban:))

Lumina De Avarie spunea...

aici s-a pornit de acolo. ;)

Anonim spunea...

Da, s-a făcut comerţ cu burice la greu. Unele mai transpirate, altele mai puţin transpirate :P

Anonim spunea...

Pe Dan Diaconescu ....

Lumina De Avarie spunea...

mai, robe... probabil un alt caiet pe care va aşterne alte vise...